Adela Popescu: Nu e nimic distractiv sa-ti faci gelos partenerul, dimpotriva, mi se pare ceva mizerabil

 

 

Tango- Marea Dragoste: Ce a fost la inceput, Adela? Muzica sau actoria?

ADELA POPESCU: Muzica, in mod sigur muzica. Eu am inceput cantand. Primul succes l-am avut la un festival de muzica la Onesti, unde m-am inscris fara ca macar sa stiu ce este acela un negativ. Eu am spus: vreau sa cant piesa asta. Bine, mi-au zis. Dar orchestratia, negativul? Eu nici nu auzizem de asa ceva, la noi, la Susani nu ajunsese notiunea asta…. Nu se poate!, mi-au zis mai intai. Dar eu am zis: va implor, va implor! Si am cantat fara negativ Mocirita cu trifoi si am luat locul intai. Si a fost o senzatie nemaipoimenita, cred ca n-a egalat-o nimic pana acum, asa ca, in fiecare an, voiam sa merg la Festivalul international de muzica pentru copii de la Onesti. Si tot din motivul asta am ajuns sa vreau sa gasesc o solutie sa plec din Susani si sa vin la Bucuresti.
 

Tango- Marea Dragoste: Cum s-a nascut visul plecarii?

ADELA POPESCU: Am inteles imediat ca e o intreaga industrie in festivalurile astea, o industrie a parintilor care isi inscriau copiii in concurs, o industrie foarte apriga. Culegeam corcoduse si imi imaginam cum eu o sa fac altceva, o sa urc pe scene, cum o sa plec eu din Susani si o sa vin la Bucuresti, ca sa am cele mai tari negative (rade)…
 

Tango- Marea Dragoste: Parintii tai ce sunt? Ce au zis de visul plecarii tale?

ADELA POPESCU: Mama este educatoare, iar tata profesor de sport. Si ei si-au dorit toata viata sa vina sa locuiasca la Bucuresti, dar nu s-a putut, a fost cumva o conjunctura nefericita. Au fost repartizati in satul natal, acolo unde sunt toate rudele, iar ei au ramas acolo, desi ei sunt altfel, si-ar fi dorit sa mearga la Opera, la teatru… In sfarsit, se vor muta si ei la Bucuresti anul viitor, imediat ce vor iesi la pensie se vor muta aici. Insa, atunci, m-au sustinut din rasputeri, ei au inteles ca nu-mi mai ajunge spatiul ala. Si oricat de greu le-ar fi fost, si din punct de vedere financiar, si sufleteste, pentru ca le plecau toti copiii pe rand, au ales sa faca acest sacrificiu foarte mare si sa ma ajute sa plec si eu la Bucuresti, unde fratii mei mai mari erau deja, studenti.
 

Tango- Marea Dragoste: Deci tu la ce varsta ai venit in Bucuresti?

ADELA POPESCU: La 13 ani am venit in Bucuresti. Am intrat la o scoala in Cotroceni, o scoala la care colegii mei veneau cu limuzina. Bineinteles ca eu eram foarte suparata din cauza asta, noi aveam un Wartburg in anii aceia, dar eu i-am spus tatii nu cumva sa ma duca la scoala cu Wartburgul. Iar verisoara mea a fost foarte draguta si m-a intrebat, saritoare: Nu vrei sa te duca tata cu Ladita?, fiindca ei aveau o Lada… Nu m-am dus nici nu Ladita, m-am dus cu metroul si am infruntat mediul acela care a fost, la inceput, destul de ostil. Mult timp am fost sfatuita sa nu spun ca sunt de la tara. Dar, pana la urma, a fost o lectie buna de viata pentru mine, iar eu nu am fost nici codasa clasei, nici nu am fost fata batuta, nici cea careia i se lipea guma de mestecat pe scaun, eu invatam bine si venisem cu o medie foarte buna ca sa pot sa intru la scoala aceea, iar in timp m-am remarcat… Eram deja si un fel de vedetuta, pentru ca imi compunea Mihai Constantinescu melodii si aparusem de cateva ori la televizor… Asa ca, pana la urma, am fost votata a treia din clasa.
 

Tango- Marea Dragoste: Cum ai ajuns sa iti compuna Mihai Constantinescu?

ADELA POPESCU: M-a vazut la un festival la Navodari, eu cantasem chiar inainte ca el sa urce pe scena si sa sustina un recital in finalul serii, impreuna cu Anastasia Lazariuc. M-a auzit si m-a remarcat. Eu chiar cantam foarte frumos atunci, exista si niste inregistrari care dovedesc ca asa este…
 

Tango- Marea Dragoste: Cel putin la fel de frumos pe cat canti acum!

ADELA POPESCU: Impactul era mai mare atunci! Acum sunt multe fete care canta mult mai bine ca mine, cand eram mica, ma remarca toata lumea, aveam o voce foarte puternic.a Si, pur si simplu, pe atunci, nu aveam oprelisti, nu eram atenta la tehnici, la nimic, doar voiam sa cant si cantam din toti plamanii si din tot sufletul. Pe el asta l-a impresionat. Mihai Constantinescu m-a ajutat foarte mult, am si locuit la el o vreme, pe atunci era cu Mihaela Constantinescu, nu aveau copii, asa ca m-au primit ca pe o fiica, iar el mi-a compus o gramada de piese fara bani, imi cumparau haine… Mi-aduc aminte ca trebuia sa merg la o televiziune, iar eu venisem de la Susani cu o valiza de haine facute la croitoreasa. Si cand am deschis valiza, Mihaela, care era eleganta, care avea mereu rochii frumoase, pantofi eleganti, era o doamna veritabila, a inceput sa rada, i-au dat lacrimile, pur si simplu adusesem alta lume in casa lor. „E foarte frumos ce ti-a facut mami tau, dar hai sa mergem pana la Prisma”, mi-a zis. Am fost la Prisma si mi-au cumparat o salopeta alba, cu o bluzita rosie si niste pantofi cu sireturi pe care au dat 5 milioane! O avere!
 

Tango- Marea Dragoste: Si cum a continuat drumul tau muzical?

ADELA POPESCU: La un moment dat mi-am facut si o trupa cu alta fata, dar apoi, dupa ce am intrat la liceu la Dinu Lipatti, la o clasa de actorie la care faceam si muzica – pian si canto – am luat castingul pentru serialul In familie si am inceput sa joc din ce in ce mai mult. Scopul era… hai sa facem bani ca de-aia stam la Bucuresti! Eram trei copii in scoala, era greu. Asa ca eu ma duceam la toate castingurile, nu ma interesa unde, si daca se dadea o proba de vanzatoare la Zara, eu ma duceam, important era sa castig un ban. Si asa am ajuns la In familie, un serial care se difuza la Prima Tv, asa l-am cunoscut pe Iura Luncasu, regizorul de la Numai iubirea si de la majoritatea telenovelelor. Aveam 14 ani jumate, eram in clasa a noua si filmam… Si castigam banii mei. Acum nu mai stiu ce fac cu banii, atunci tin minte perfect ce pantofiori, ce bluzita mi-am luat, ce cadouri am facut, ce masina de spalat am cumparat. Acum imi dau seama ca nu erau asa bani multi, dar pentru mine erau foarte multi…
 

Tango- Marea Dragoste: Si te-ai mutat singura?

ADELA POPESCU: Nuuu, am stat toti anii aceia la matusa mea, care are si ea doi copii si, desigur, un sot, apoi m-am mutat cu fratele meu, intr-un apartament cu chirie, fiindca nu aveam bani sa ne cumparam ceva. El terminase Academia de politie, abia se angajase, asa ca nu aveam bani de mai mult. Si am locuit vreo doi ani cu fratele meu, dupa aceea am inceput Numai iubirea, iar de aici, a inceput totul, si mai intens…
 

Tango- Marea Dragoste: Nu te mai implicai la fel de mult in muzica…

ADELA POPESCU: Cantam, dar mai mult pentru serial, cantecele aveau legatura cu personajele, muzica era doar o prelungire a serialului. Si traiam oarecum liniar, desi ceea ce mi se intampla mie era ca o explozie, era foarte mare. Insa eu veneam dimineata la Buftea, iar aici cineva imi spunea pas cu pas ce am de facut, te machiezi, ia textul, vezi sa faci asta, asta-i cadrul, vezi sa nu sari axul, acum plangi… iar eu faceam intocmai. N-aveam alte repere decat ce-mi spuneau cei din jur, actorii, regizorul, producatorul, dar eu pentru mine nu stiam exact, e bine, nu e bine… Cand castigi un premiu la un festival cum a fost cel de la Onesti, e o infuzie grozava de adrenalina, e o nebunie, dar la mine totul ajunsese liniar, intrasem chiar intr-un fel de rutina. Iar asta m-a motivat sa dau la facultate, la UNATC. Am facut asta pe ascuns, pentru ca ei si-ar fi dorit disponibilitatea mea totala pentru filmari, numai ca toate resursele mele le epuizasem deja, neavand tehnica, apelam la memoria mea afectiva, insa toate experientele le folosisem deja, le aratasem deja, iar altele noi nu mai aveam, nici nu aveam cum sa-mi formez altele, pentru ca eu filmam, eram tot timpul la Buftea. Nu mai eram vie, nu mai eram proaspata. Si atunci am decis: ma duc la UNATC, vreau sa invat sa fac altfel treaba asta.
 

Tango- Marea Dragoste: Si ti-a folosit ceea ce ai invatat in facultate?

ADELA POPESCU: Mi-a folosit. Cel mai mult mi-a folosit atunci cand am ales ca fac spectacolul de teatru cu Mihai Bendeac. Pentru ca intr-un spectacol ai nevoie chiar de alte mijloace, de o dictie foarte buna, emisia e foarte diferita, teatrul e o altfel de conventie in care oamenii nu sunt langa tine, e complicat. Era si un spectacol in doar doua personaje…
 

Tango- Marea Dragoste: Si spectacolul acela te-a facut sa te simti la fel de vie si de entuziasta ca festivalul de la Onesti?

ADELA POPESCU: Nu. Si de-asta m-am intors la muzica. Nu partea financiara m-a motivat, in niciun caz, se castiga foarte ok in seriale, nu aveam nevoie de asta. Dar aveam nevoie sa ma misc, sa fac lucruri noi, ceea ce mi se intampla acum, cand calatoresc, intr-o saptamana pot sa fiu la Iasi, apoi la Constanta, la Cluj, ceea ce nu e neaparat usor, dar mie-mi foloseste, cunosc tot felul de oameni…
 

Tango- Marea Dragoste: Si poveste ta de dragoste cum rezista cu atatea drumuri, cu atatea plecari?

ADELA POPESCU: Povestea mea de dragoste vine cu mine! El filmeaza la serial si are spectacole de teatru, uneori, in week-end, doar uneori. Iar cand nu are spectacol, vine cu mine, pentru ca eu cant doar in week-end, nu am cum altfel. Petrecem foarte mult timp impreuna si, in plus, noi locuim impreuna.
 

Tango- Marea Dragoste: De cand?

ADELA POPESCU: De doi ani.
 

Tango- Marea Dragoste: Cum ai decis ca asta e povestea, ca merita sa investesti in ea, sa te arati lumii, sa va mutati amandoi?

ADELA POPESCU: Nu cred ca as fi iesit nici macar la o cafea fara sa simt ceva mai mult… Am avut si norocul ca noi lucram impreuna la serial, iar in momentul in care am iesit prima oara eu stiam deja foarte multe lucruri despre el, si el despre mine. Surprizele pe care le pot avea fetele de varsta mea cu baietii din oras nu aveau cum sa apara. Pentru ca de asta iti e cel mai teama, ca iesi cu cineva la o cafea si se spune ca sunteti deja impreuna. Eu cand am iesit la prima cafea cu Radu am stiut ca nu va fi o aventura. Perioada noastra de tatonare s-a intamplat in Buftea, unde eram feriti. Noi eram convinsi de ceea ce se intampla. Si nu am decis, lucrurile astea pur si simplu se intampla, spun asta desi sunt foarte rationala. Nu am fi fost impreuna daca Radu nu ar fi corespuns – si nu ma feresc de termenul asta care e foarte taios – dar sunt anumite lucruri, felul de a gandi, valorile in care crede, ce vrea de la viata, cum vede o familie, cum e familia lui, lucruri pe care, atunci cand esti indragostit nu le mai vezi, dar care, in timp, sudeaza sau erodeaza o relatie. Am primit multe avertismente, imi spuneau: vezi ca el este foarte curtat, a avut foarte multe relatii. Nu ti-e frica? Nu! Mi-a fost putin la inceput, dar acum nu.
 

Tango- Marea Dragoste: Si lui ar putea sa-i fie frica pentru ca si tu esti frumoasa, curtata, ar putea avea si el temerile lui…

ADELA POPESCU: Poate le si are. Dar noi avem o viata de familie acum, chiar testam viata de familie. Si nu gasesc nimic distractiv sa-l fac gelos si nici el nu-mi face asta mie. Pentru mine nu e nimic distractiv sa-ti faci partenerul gelos, dimpotriva, mi se pare chiar ceva mizerabil, eu nu inteleg flirtul, nu inteleg mesajele cu tenta. Eu stiu ca un mesaj cu o anumita tenta ascunde de fapt o nefericire, altfel nu s-ar fi ajuns la asa ceva.
 

Tango- Marea Dragoste: Respingi, deci, din start, orice fel de avansuri?

ADELA POPESCU: Nici nu ajung in situatia in care sa mi se faca avansuri, nici nu am unde… Una e cand la spectacole vin copiii sa-mi ceara autograf si-mi spun „te iubesc, te iubesc!” si alta ar fi un barbat care sa-mi faca curte. Eu sunt foarte prietenoasa, sunt pupacioasa, dar se simte diferenta intre a arata disponibilitate si a fi foarte pozitiv. Nici nu stiu cum as reactiona, nu mi s-a intamplat. Nu arat asta. Si noi ca femei vedem barbatii care sunt disponibili si care nu.
 

Tango- Marea Dragoste: Aveti planuri, va doriti copii?

ADELA POPESCU: Vorbim despre asta, da. Bine, cred ca de la un punct incolo cand nu-ti mai proiectezi lucruri in comun ar trebui sa te opresti. Eu implinesc 27 de ani, el are 35, daca nu ne-am dori copii, ar fi mai bine sa ne despartim, asta e pasul urmator intr-o relatie, iar daca n-am vrea sa-l facem ar trebui sa ne separam. Dar noi suntem impreuna si nu vrem sa ne separam. Nu stiu ce as face daca mi s-ar intampla sa fiu nevoita sa decid acum legat de un copil, desi n-am cum sa fiu pusa in situatia asta. Pentru asta trebuie cumva aranjate lucrurile. Iar noi o sa le aranjam.
 

Tango- Marea Dragoste: Cum te intelegi cu baietii de la DJ Project…

ADELA POPESCU: Toata viata mi-am dorit sa am o gasca. Cand, mai demult, ii vedeam pe cei de la Hi-Q la televizor, nu ma atragea ideea de televiziune, ci faptul ca ei fac ceva si acel ceva ii uneste, ideea de „noi avem secretul nostru”. Eu sunt genul de om care aduna oamenii in jurul lui, caruia ii plac petrecerile… Mi-a placut asta dintotdeauna si i-am investit pe ei cu lucruri pe care le asteptam de la colegii mei. Imi place mersul in masina cu ei, imi plac glumele pe scena. Astea ma incanta, iar eu, daca nu m-as intelege bine cu ei, n-as continua. Asta e un motiv pentru care eu nu mi-am dorit niciodata cariera solo. Nu-mi place sa fiu singura, nici nu mi-ar placea sa am dansatoare, care sa-mi fie mie subordonate, pentru ca nu-mi place nici sa fiu lider. Pentru mine Gino si Max sunt doi frati mai mari de-ai mei, foarte diferiti de ce stiam eu pana acum, pentru ca ei vin dintr-o lume pe care incep s-o cunosc si eu, o lume mai buna, mai rea…
 

Tango- Marea Dragoste: A fost greu sa te adaptezi la stilul lor, a fost greu sa ocupi un loc pe care l-au ocupat inainte alte soliste cunoscute?

ADELA POPESCU: Un spectacol de-al nostru are reguli foarte clare, iar Gino si Max sunt foarte profi. Si astfel au reusit sa reziste 13 ani, iar asta nu-i putin lucru, pentru ca majoritatea trupelor dance nu rezista mai mult de 5 ani. Ei au rezistat sa faca asta. Iar cand am venit, am primit un set de reguli foarte stricte. Cel putin in primul an, aveam de respectat o gramada de lucruri. Dar eu am fost foarte ascultatoare, am dorit sa invat si am tinut seama ca colegele dinainte erau foarte bune, iar comparatia e foarte aproape, ele au fost acolo, in locul meu, si amandoua sunt artiste bune si au lansat piese de mare succes.
 

Tango- Marea Dragoste: ti se potriveste noul vostru single, „Fara tine”?

ADELA POPESCU: Nu m-am implicat in scrierea lui, dar melodia a trecut prin mai multe etape si la fiecare mi-am dat cu parerea. Numai ca eu imi dau cu parerea la un mod foarte primitiv, adica imi bate inima sau nu. Si pot sa spun ca varianta in care am lansat acest single este varianta care ma emotioneaza cel mai tare. Si cred ca acesta este un semn bun.