Au fost atâtea zile de prăpăd
Și brațele mi-au ars, în care-ai stat
Încât acum nu vreau să te mai văd
Chiar dacă par eu însumi vinovat.
Dacă-aș află că mâine ai să mori
Și n-ar fi nici o stavilă în drum,
Eu te-aș lăsa și ultimei orori,
Atâta de străină mi-ești acum.
Spitalul de urgență care-am fost
S-a transformat într-un local de rău
Să nu vii tu, că prețul vă e prost
Dar poate fi director tatăl tau.
Străino, nu cumva și nu cumva
Pe-aici prin jur cu-o vreme înapoi,
Poate cunoști mai bine dumneata,
Iubirea noastră s-a pierdut de noi?
Dacă-ai muri, n-aș trece să te văd,
Mi-e prea destul atât cât te-am iubit.
În rest, ridic asupra-mi un cuțit
Și îți urez drum bun către prăpăd.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
