Adrian Păunescu – Vârsta

de

Credeam că, din iubirea pentru tine,
Am scris, plângând, acele cărţi de foc,
În care te-am pierdut ca pe-un noroc
Şi niciodată n-o să-mi fie bine.

Şi-aşa cum nu pot spune că mă joc
Şi că mi-ar fi, de tot ce-a fost, ruşine,
Constat că mâna ştie să se-nchine,
Şi azi, când tu nu mai exişti deloc.

Şi trebuie să-ţi spun că, peste toate,
Motivul n-ai fost tu, precum părea,
Ci vârsta mea şi disperarea mea,
Prea ocolite de sinceritate.

Mereu mai tristă inima mea bate,
De grija mea, şi nu de grija ta.

4 ianuarie 2004

Din volumul Logica Avalanșei, 2005

FOTOGRAFIE de Paul Buciuta

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *