Cand de pe urma intalnirii cu acela pe care l-ai crezut marea ta iubire ramai cu gustul migdalat al amagirii si cu vestea certificata intr-o eprubeta ca, da, vei fi mama, iar el iti spune ca nu e pregatit sa joace alaturi de tine definitivul rol de parinte, ai de luat o decizie plina de spini. Dragostea e o intamplare nedreapta. Responsabilitatile revin, fara noima, mai mult unuia decat celuilalt. Iar barbatii lasa pe seama celor pe care le definesc, prosteste, ca exponente ale sexului slab, deciziile, raspunderile si consecintele cel mai grele.
Daca te hotarasti sa devii mama in ciuda nefericirii de a fi fost parasita, fara sa tii seama ca oprobriul lumii se va inflama, iar mama ta va adormi cu ochii rosii de plansul rusinii invechite, trebuie sa fii pregatita pentru incercari nebanuite.
Cand puiul tau va face baldabac in lichidul tau amniotic, denivelandu-ti burtica si facandu-te sa tresari din somn, s-ar putea sa-ti doresti sa fie cineva drag langa tine, care sa simta in palma si-n inima lui aceeasi mirare fierbinte. Si ai sa te simti nedrept de singura.
Cand ai sa vezi tati inlacrimati asteptandu-si odraslele in fata salii de nasteri, ai sa resimti durerea miraculoasa a venirii pe lume a copilului tau ca pe o pedeapsa pentru ca ai crezut prea mult in iubire. Si ai sa te simti condamnata pe veci la impietrirea inimii.
Dar, dincolo de toate acestea, ai sa inveti nemarginirea iubirii eterne tinandu-ti copilul in brate. Ai sa fii pentru totdeauna mai puternica pentru ca ai ales viata si nu moartea. Ai sa stii ca tu ai avut curajul sa mergi pana la capat in iubire, asa cum numai cei alesi sunt capabili sa faca. Ai sa simti, pentru prima data, ce inseamna sa iubesti neconditionat o fiinta si sa fii rasplatita cu dragoste pura. Ai sa tresari din somn din dragoste, dorind sa saruti cu recunostinta fruntea si visele copilului care te-a facut sa devii femeie in marele, splendidul, iremediabilul inteles al cuvantului.
SPLENDID!