Are 54 de ani de cariera si un sac plin de poante, pe care nu se zgarceste sa le imparta cu noi. Daca v-ati fi imaginat ca Alexandru Arsinel e unul pe scena, si altul acasa, v-ati inselat: marele nostru artist povesteste cu acelasi zambet pe buze si despre vacante, si despre vremurile cand muncea in trei locuri, zi si noapte, ca sa isi asigure “ziua de poimaine”. Din curtea casutei sale de la Sinaia, unde se afla acum in vacanta, actorul a raspuns la un interviu captivant pentru Marea Dragoste / Tango.
Marea Dragoste / Tango: Care a fost cea mai frumoasa vacanta pe care ati avut-o?
Alexandru Arsinel: Am avut multe vacante frumoase. Dar cea ai frumoasa a fost facuta prin ’83-’84, pe timpul lui Ceausescu, atunci cand un grup de prieteni – doctorul Popa, rectorul Facultatii de Medicina, un alt prieten, Georgica Barbu si cu mine – am hotarat, cu nevestele noastre, sa facem o calatorie spre Bucovina, in zona unde sunt eu nascut. Si am ales un traseu via Durau, ne-am oprit la o manastire, de la Durau am plecat la Dolhasca, la mine si de acolo, am luat-o spre Valea Bistritei. Era pe vremea cand nu se gasea aproape nimic, si fiecare dintre noi a trebuit sa faca rost de cate ceva. Sotia profesorului Popa dorea foarte mult sa luam corturile cu noi, sa dormim in ele, sa obisnuim copiii cu o vacanta in stil tabara. Si am ajuns la Durau, unde am dormit intr-o vila si am facut niste gratare, iar cand am ajuns la Dolhasca, s-a stabilit ca gata, copiii trebuie sa doarma in cort. M-a si verificat, sa vada daca am pus cortul in portbagajul masinii. In portbagaj aveam tot felul de lucruri care tin de viata de camping: scaune, masute, o nenorocire, si cu copiii in spate! (rade) Peste noapte, copiii s-au imbolnavit, aveau gatul racit, temperatura, ca sa nu mai spun ca Popa imi zice: “Mai, fir-ai al dracu, cu casa ta de la Dolhasca – eram langa casa mea, care e langa calea ferata – toata noaptea am invatat mersul trenurilor pe de rost!”. Dupa aia, am plecat mai departe, am gasit o cabana frumoasa, o fosta casa a Printului Nicolae. Am alergat dupa mancare, ca nu se gasea carne, nimic. Noroc ca era o doamna acolo, langa cabana, care avea o vaca si ne tot alimenta cu lapte. Tin minte vacanta asta nu numai pentru peripetiile pe care le-am trait, a fost o serie intreaga de intamplari care s-au insiruit… Atunci cand ne adunam si ne aducem aminte de excursiile noastre, de aceasta ne amintim cu cea mai multa placere, si cu nostalgie si cu zambetul pe buze.
Marea Dragoste / Tango: V-ati permis vreodata si vacante mai extravagante, prin locuri exotice?
Alexandru Arsinel: Nu mi-am permis, dar am fost. Am avut acest noroc, ca a dat Dumnezeu si romanii au fugit in toata lumea, si toata lumea este plina cu romani. Si atunci, inainte de a fugi, am avut bafta ca ne-au pastrat o amintire pozitiva – mie si lu’ Stela – in urma spectacolelor noastre. Vacante exotice nu mi-am permis, pentru ca asta presupunea un castig financiar mare. Dar imediat dupa Revolutie, am fost invitati pe tot mapamondul, in Canada, Statele Unite, America Latina, Brazilia, Uruguay, Argentina, nu mai spun de cate ori am fost in Israel, apoi in Africa de Sud, Australia, Dubai. Peste tot au fost romani care ne-au invitat. Mi-am permis sa fac aproape mereu cate un aranjament, ca sa pot sa o iau si pe sotia mea si sa putem vizita o mare parte din lumea aceasta. Meseria mi-a oferit acest avantaj, si de cate ori ajungeam printr-un loc frumos, imi faceam cruce si spuneam: “Dragi romani, sa va dea Dumnezeu sanatate ca v-ati uschit din tara!”.
Marea Dragoste / Tango: Dar din proprie initiativa, v-ati luat vreodata sotia de mana si i-ati spus: “Hai sa plecam in Bahamas”?
Alexandru Arsinel: Nu. Am luat-o de vreo doua ori de mana si i-am spus: “Hai sa ne urcam in masina si sa mergem in Germania!”. Sau sa incercam sa ajungem la Paris. Dar altfel, in majoritatea locurilor unde am ajuns cu ea, am fost invitat de comunitatea romaneasca. Dar sunt atat de multe locuri frumoase in Romania! Eu am o casuta frumoasa la Sinaia, unde sunt acum. Daca ati fi in curte la mine, acum! E o cabana, mai exact. Nu face parte din tagma de viloaie facute acum de astia implicati in afaceri importante, cu bani castigati cu mai multa sau mai putina truda, cu cate 30 sau 40 de camere, cu terenuri de tenis si de polo si mai stiu eu ce… Nu, e o cabana de munte, cu ceardac moldovenesc-bucovinesc, plin cu flori, cu muscate si trandafiri. Natura ma inconjoara de jur imprejur si sunt cel mai fericit om din lume! E un loc superb! Ca sa nu mai spun de zona Bucovinei! De cate ori ma duc la Dolhasca, ma sui in masina si in juma’ de ora sunt la Manastirea Probota, in nici o ora sunt la Manastirea Varatec, intr-o ora si jumatate sunt la varul meu, la Popasul Sucevita, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut nu in tara, ci in lume! Si unde se mananca extraordinar de bine. N-am apucat sa acopar, inca, Maramuresul si zona Bistritei, sunt atat de multe locuri unde ma simt atat de bine printre romani, printre oameni, incat nu tanjesc neaparat dupa locuri exotice! Am fost la Miami, am fost in multe, multe locuri. Dupa o saptamana mi-era dor de acasa, de Sinaia, de Dolhasca, de Bucuresti… Am sa folosesc un cuvant pe care-l folosesc mai putin: fara vrajeala! Va spun toate astea fara nici o vrajeala!
Marea Dragoste / Tango: Banuiesc ca tocmai de asta nu ati ramas in nici o tara pe care ati vizitat-o, desi poate ati fi putut.
Alexandru Arsinel: Niciodata nu m-a batut gandul asta! Cu toate ca jumatate din mine e de origine germana, mama mea era de etnie germana, de la Radauti. Nu demult, domnul Fodor, exact pe 4 iunie, cand am implinit 72 de ani, a organizat un spectacol acolo, cu Teatrul de Revista “Constantin Tanase”, in cadrul sarbatorilor “Ciprian Porumbescu”, si mi-a inmanat o diploma de onoare a judetului, ce m-a bucurat mai mult decat alte diplome pe care le-am primit. Dar sa revin: nu m-a bantuit niciodata chestia asta, sa ma mut din Romania, si nici nu ma bantuie. De fapt, nici nu mai am timp.
Marea Dragoste / Tango: Cine stie ce vis vi se naste peste noapte….
Alexandru Arsinel: Nu mi se mai naste… As vrea sa mi se mai nasca unele vise, dar in nici un caz acesta.
Marea Dragoste / Tango: Exista, insa, un loc pe care v-ati dorit foarte mult sa-l vizitati si nu ati reusit?
Alexandru Arsinel: …Nu. Va spun cu sinceritate. Faptul ca m-am gandit inainte sa va raspund inseamna ca nu am, nu port aceasta dorinta in mine. Am vazut locuri extrem de frumoase si de interesante, dar am spus ca, daca ar fi fost sa traiesc intr-o alta viata si sa ma intrebe cineva: “Unde ai vrea sa locuiesti?”, as fi raspuns ca in Germania. Dar in Germania pe care am cunoscut-o imediat dupa Revolutie. Cea cu disciplina, cu oameni harnici, mobilizati sa faca din aproape nimic- frumos, oameni care stiu si ce e munca, si ce-i rasplata. O natie care mie imi place foarte mult.
Marea Dragoste / Tango: Dar de ce nu in Germania de azi?
Alexandru Arsinel: A fost prea populata de cei veniti din zona de dupa Cortina de Fier, si nu ma refer la romani, ci la toate natiile. Polonia, Ungaria, Cehia, Belarus, Albania, Turcia si asa mai departe. Inainte era o Germanie ceva mai aerisita.
Marea Dragoste / Tango: Din toate turneele pe care le-ati avut alaturi de doamna Stela Popescu, ce amintiri va vin in minte acum?
Alexandru Arsinel: Pe cele haioase le-am mai povestit. Mai putin haioase, insa, au fost cele din cadrul unui turneu organizat de Primaria Generala a Capitalei, la comunitatile de romani stabilite in Spania si Italia. Dar mai ales in Spania, unde am intalnit o reactie a publicului ca nicaieri. Acolo unde sunt comunitati mari sunt si multe probleme ale romanilor. Dupa aparitia crizei economice, am intalnit oameni veniti la spectacole – cel putin anul trecut, la Castilla, erau peste 2.500 de oameni intr-o sala de sport – care urlau, tipau si plangeau in cor. Niste reactii contradictorii, care m-au impresionat peste masura. Iar la sfarsit, s-au repezit sa ne sarute mainile… Gestul nostru, de a le prezenta un spectacol, de a le arata ca nu i-am uitat si ca Romania mai poate face cate un gest pentru ei, dupa ce ei au trimis miliarde in Romania, i-a emotionat, dar in acelasi timp am citit – vizavi de alti ani, cand ne-am intalnit cu ei – o stare de nesiguranta aproape totala. Acolo nu mai aveau locuri de munca, in tara n-ar fi gasit locuri de munca, si erau in situatia in care chiar nu mai stiau incotro s-o ia. Lucrul asta m-a impresionat si m-a socat cu adevarat. N-a fost nimic amuzant. De fapt, in general, la iesirile in strainatate pentru romanasii nostri, nu prea este nimic amuzant. Se transmite dorul de acasa… e o suferinta mai mult sau mai putin aratata, dar care niciodata nu dispare. Erau, sigur, si oameni care aveau o situatie exceptionala, mai ales prin Canada, dar care nu mai vroiau sa se desparta de noi. Vroiau sa le povestim ce mai e pe acasa, tot timpul aveau cate o curiozitate. Si ceea ce simteau ei, in situatia aia, aproape ca simteam si noi: ce greu e sa fii departe de casa!
Marea Dragoste / Tango: Care sunt bucuriile dumneavoastra de zi cu zi? Ce va face fericit, cate putin in fiecare zi?
Alexandru Arsinel: Sa am ce sa muncesc. Sa ma bucur de sanatatea familiei mele, a copiilor, a nepotilor mei, a prietenilor. Sa ma bucur daca mai si castig un ban. Conteaza foarte mult sa ai si linistea zilei de poimaine! Si ma bucur daca mai functioneaza ceva in mine. Ma mai doare o coasta, ma mai doare un sold, dar ma mobilizez si va spun sincer – desi nevasta-mea e pe undeva pe aici si ma aude – poate cel mai mult ma bucur sa ma intalnesc cu teatrul. Cu sala, cu colegii, cu spectatorii. Chiar si atunci cand nu sunt probleme acolo, tot incerc sa mai fac cate ceva pentru cea de-a doua casa a mea.
Marea Dragoste / Tango: Dar nu intervine si oboseala, la un moment dat?
Alexandru Arsinel: Nu! Doar in clipa in care stau mult timp intr-un loc incep sa obosesc. Chiar nu ma oboseste teatrul.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani de cariera ati adunat?
Alexandru Arsinel: Am 72 de ani si am terminat la 23 de ani Institutul. Sunt de foarte multi ani pe scena, de peste 50 de ani! Din 1967, deci de 54 de ani.
Marea Dragoste / Tango: Multi inainte!
Alexandru Arsinel: Multumesc. Dumneavoastra poate vi se pare foarte mult, dar eu nu am aceasta senzatie. Au trecut asa de repede…
Marea Dragoste / Tango: Apropo de ce-mi spuneati mai devreme, despre satisfactiile financiare. Azi, va considerati un om linistit, implinit financiar?
Alexandru Arsinel: Pot sa spun ca am o situatie materiala echilibrata. Si asta nu de azi, de ieri, ci aproape dintodeauna. Cand aveam o leafa de 700 de lei pe luna, mai cantam in doua baruri si mai castigam doua lefuri. Tot timpul am muncit. Cand colegii mei plecau acasa de la spectacol si se culcau, ma suiam in tren, cu Stela, mergeam 400 de kilometri, faceam doua spectacole, la Satu Mare si in zona, ne urcam in tren si veneam inapoi, toata noaptea, iar dimineata eram la repetitii. Sau ma urcam in masina, plecam dimineata la Suceava, jucam trei spectacole, si la 4 dimineata, la volan, eram inapoi la Bucuresti. Iar asta n-am facut-o o zi sau doua, am facut-o zeci de ani. Din fericire pentru mine si pentru familia mea, n-am sprijinit mesele prin vreo crasma sau pe undeva, am stat acasa si am incercat sa fac in asa fel, incat munca mea sa nu se risipeasca. Intr-un fel sau altul, simt ca am reusit sa fac asta. Am avut curaj, pe vremea lui Ceausescu, in ’82, sa-mi fac casa pe malul lacului Buftea! Cand toti imi spuneau ca a doua zi se va darama. Am facut-o si eu, a facut-o si George Constantin, si Stefan Banica, si Stela, a facut-o si Badia… Am fost oameni cu simt gospodaresc, care am facut cate ceva, in toate timpurile. Daca muncesti si pui osu’, Dumnezeu te ajuta. Dar trebuie sa ai si anumite disponibilitati, caci El nu-ti baga-n buzunar!
Marea Dragoste / Tango: Deci nu v-au venit banii plocon, a trebuit sa munciti enorm de mult!
Alexandru Arsinel: Da, si asa muncesc si acum.
Marea Dragoste / Tango: Dar n-ar trebui sa mai munciti atat de mult!
Alexandru Arsinel: N-ar trebui, dar nu pot altfel! As innebuni, pur si simplu, daca n-as face nimic!
Marea Dragoste / Tango: Cum asa? Ati sta linistit, la casuta din Sinaia si v-ati relaxa.
Alexandru Arsinel: Da, stau cateva ore, stau o zi, doua, trei, daca imi vine si un prieten, mai jucam o tabla, dar la un moment dat, ma apuca dorul de duca. Asta e blestemul lui tata, care a fost ceferist si a fost tot timpul pe tren, pe drumuri. De acolo, din mormant, imi zice sa n-am nici eu liniste! (rade)
Marea Dragoste / Tango: Daca tot n-aveti liniste, spuneti-mi ce mai pregatiti pentru toamna asta, la teatru?
Alexandru Arsinel: Am iesit de curand in premiera estivala cu “Veselia nu-i in criza”, iar pentru toamna pregatim un cabaret muzical despre Bucuresti si o comedie dupa un autor francez.
Marea Dragoste / Tango: Pe doamna Stela Popescu o vedem in continuare la “Constantin Tanase”, alaturi de dumneavoastra, nu-i asa?
Alexandru Arsinel: Sigur ca da, Stela e colaboratoarea noastra permanenta. Ea a iesit la pensie, dar colaboram in continuare de minune. Pana atunci, o puteti vedea, vara asta, pe litoral. Munca, munca ne tine!
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
Corina Stoica
