De parca, intr-adevar, destinele ar tine seama de rasturnarile din calendare, ne rezervam ultimele zile ale anului pentru bilanturi adesea spasite, pentru planuri intotdeauna marete. Ce n-am apucat sa facem in anul care se incheie, amanam pentru la anul… Ce am trait frumos si ce ne-a luminat sufletul ne promitem sa repetam si in anul care va veni. Ce inca n-am trait, dar stim sigur ca am avea dreptul sa visam, planificam cu grija pentru perioada imediat urmatoare.
Pentru ca, in ultimii ani, am facut mai mult evaluari ale inimii si mai putin ale bugetului, am asociat adesea bilanturile mele de pana acum cu lectia de contabilitate a lui Marin Sorescu, in care era vorba, bineinteles, tot despre iubire: “O femeie pe care am iubit-o/ Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit/ fac zero”. De mai multe ori, la ceasul bilanturilor am cazut prada acelorasi revelatii amare. Un barbat pe care l-am iubit, plus acelasi barbat care nu m-a iubit… Asa am socotit in gand, de cateva ori in viata. Numai ca, intr-o rasturnare de viata cu noroc, dupa un Revelion la care avusesem curajul, taria si trufia sa declar ca anul care incepe va fi anul marilor iubiri sau nu va fi deloc, am evadat de sub oropsirea matematicii nefericite. Intre timp, am invatat sa pasesc spre anii cei noi recitand in gand versuri rasturnate. Un barbat pe care il iubesc plus acelasi barbat care ma iubeste fac un miracol si sta in puterea mea sa il apar. Asa cum sta in puterea mea CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
