Tot mai putini sunt si tot mai stins le e glasul celor care se dezic de ziua Sfantului Valentin. Nu mai au atat de mare succes cei ce resping sarbatoarea fiindca e importata, nici cei care-o gasesc peste masura de kitschoasa. Cum-necum, mai de voie, mai de cicaleala iubitei sau a iubitului, ne-am dat pe brazda Valentinului si-l asteptam trepidand, dornici sa vedem daca va poposi vreo inimioara desenata in cutia noastra postala cu intrebarea “Would you be my Valentine?”
Si eu indeplinesc toate conditiile ca sa ma pregatesc de sarbatoare, fiindca de cativa ani incoace tot indragostita umblu prin lume. Asa ca pot zice carcotasii ce-or vrea, insa eu voi serba ziua indragostitilor cu fast, sampanie, declaratii de dragoste si fundal memorabil. Bineinteles ca am lasat organizarea pe ultima clipa, asa cum fac de obicei. Dar deja stiu ca exista pentru mine ceva pastrat anume, un loc care ma asteapta, o intamplare in care sa citesc o mie de sensuri asa cum bunica mea ghicea, pe vremuri, in zatul de cafea, o mie de previziuni atat de fermecatoare, incat nici nu mai conta daca se vor intampla au ba.
Ma asez de-a curmezisul prejudecatilor si declar raspicat ca iubesc toate sarbatorile dragostei, fie ele bastinase sau de import. M-am indragostit in seara de dinaintea unui Dragobete globalizat care, dezbracat de orice zorzon romanesc, mi-a adus marea iubire printre canalele Venetiei, pe muzica celor de la Abba, si de atunci o tin tot intr-o sarbatoare. CITESTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
