Alice a fost cea mai posesivă dragoste a mea și, după ce am pierdut-o într-o fericire pe care și-o căutase întreaga viață, a devenit, așa cum am mai spus, cea mai frumoasă pierdere a vieții mele. De când trăiește alături de soțul ei, Paul Buciuta, și-i are pe Ilona, Victor și Iza, ei cinci au devenit pentru mine definiția iubirii perfecte. Cum se împacă, cum se ceartă, cum se iubesc, cum se cresc și cum se înțeleg unii pe alții, într-o familie mare și plină de îndrăzneli artistice, încerc să aflu mereu, așa cum am încercat și acum, într-un interviu fulger, realizat pe marginea unor poze de familie pline de zâmbet și lumină în care eroii sunt Alice, Ilona, Victor, Iza și Paul.
Interviu de Simona Catrina
Fotografii de Paul Buciuta
Simona Catrina: Pe vremea când iubirile și căsătoria erau doar visuri frumoase, cum îți imaginai că va arăta familia ta?
Alice Năstase Buciuta: Am visat, bineînțeles, o iubire ca în povești, având ca atribute nu atât frumusețea prințului sosit pe cal alb, nici fastul nunții care să țină trei zile și trei nopți, ci simplitatea iubirii: un tânăr și o tânără s-au întâlnit, s-au îndrăgostit, s-au căsătorit și au trăit fericiți, alături de copiii lor sănătoși, frumoși și cuminți, până la adânci bătrânețe. Dar viața nu e niciodată așa de simplă, ci are tot felul de întortochieri care ar strica firescul poveștilor, de aceea, nimeni nu le consemnează în cărțile în care ne căutăm idealul…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dacă te întreb cum reușești să fii mamă și prietenă pentru trei copii, probabil că sunt a mia care vrea să știe asta. Și totuși, cum?…
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: Tu ești, poate, a mia care întreabă, iar eu a nu se știe câta care ar vrea să afle răspunsul. Iar în ceea ce privește lucrurile legate de maternitate, probabil că s-au spus, deja, toate cuvintele înțelepte și toate cele cu miez, și toate cele cu haz… În exercițiul splendid al maternității îți testezi toate limitele și îți antrenezi toate calitățile. Nu există nimic mai greu și mai frumos pe pământ. Eu sunt foarte fricoasă, dar, culmea, fiind mamă cu normă atât de întreagă, am ajuns să îi înțeleg pe cei care fac sporturi extreme cu un curaj nebunesc, forțându-și limitele… Să fii părinte e un act de curaj, care te face să te simți absolut special și care te obligă nu doar să supraviețuiești, ci și să fii din ce în ce mai bun.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Care sunt momentele din zi – și zilele din an… – pe care n-ai vrea sub nicio formă să le petreci departe de familie?
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: Eu sunt genul de femeie pe care toate cărțile dedicate relațiilor fericite o avertizează că greșește, neglijându-și intimitatea din cuplu, însă eu nu sunt de acord cu asta… Eu nu stau niciodată de bunăvoie departe de copiii mei. Nu pentru că n-aș putea, fiindcă, așa cum fac toate cuplurile mai normale decât cel din care fac eu parte, am putea găsi și noi soluții să lăsăm copiii cu câte cineva de încredere și să fugim în câte un city-break romantic, dar pur și simplu, nu vreau, nu simt nevoia, și nu îmi place să stau departe de copiii mei. Și nu pot să fiu romantică atunci când i-am lăsat acasă, gândindu-mă că le-ar fi plăcut și lor călătoria, peisajul, înghețata, marea, seara, stelele… E o formă a mea de caraghioslâc, de vinovăție, spune-i cum vrei, dar nu pot face altfel. Și, ca să fiu onestă până la capăt, eu și Paul, soțul meu, suntem fericiți, nu ne-am blazat, nu ne-am îndepărtat, nu cred că ar trebui să tragem semnale de alarmă și să ne căutăm cu tot dinadinsul evadări terapeutice. Încă n-am ajuns la nevoia de terapie, ne vindecăm neliniștile trăind împreună și înfruntând de mână toate greutățile vieții.
Să fii părinte e un act de curaj, care te face să te simți absolut special și care te obligă nu doar să supraviețuiești, ci și să fii din ce în ce mai bun.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Îți răsfeți copiii? Sau, spre binele lor, mergi mai degrabă pe ideea că anumite lucruri nu sunt negociabile?
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: Știi, chiar tu ai spus – pentru că ai văzut asta între noi – că suntem prieteni. Îi răsfăț, dacă asta înseamnă că le dau drepturi egale cu ale mele când e vorba să decidă asupra a ceea ce își doresc. Fac tot ce-mi stă în puteri ca să le îndeplinesc dorințele, chiar și atunci când știu că ar putea trăi fără ceea ce îmi cer atunci. Însă eu am învățat că dacă le ceri copiilor să renunțe la ceea ce-și doresc, vor ajunge să se învețe cu renunțările, vor crește fără curajul de a-și revendica dreptul la bucurie, la plăcere, la răsfăț. Și, în niciun caz nu vreau să le fac asta. Deci, da, atât cât pot, îi răsfăț, dar răsfățul meu e plin de iubire și copiii mei sunt – și iarăși asta e minunat – plini de bun simț, deci sunt o norocoasă.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce crezi că te iubesc copiii tăi? În afară de motivul de la sine înțeles – fiindcă le ești mamă.
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: Mă iubesc pentru că îi iubesc. Ana Blandiana, una dintre poetele pe care le ador, definește astfel legea talionului: “Iubirea cere iubire, așa cum sângele cere sânge”. Într-o viață în care m-am dedicat căutării iubirii am înțeles asta, până la urmă, după ce am avut copiii. Nu există iubiri în care nu ți se răspunde la iubire. Când iubești necondiționat, fără nicio reținere, fără nicio așteptare, atunci celălalt simte și te iubește, la rândul lui. Eu am căutat dragostea lăsând mereu câte un “dar”, câte un “poate”, câte un “doar dacă” între mine și alesul sentimentelor mele ciuntite. Și așa, ciobită și tristă ne-a fost povestea de dragoste. Când iubești fără măsură, ți se răspunde la fel. Așa l-am iubit pe Paul și el mi-a răspuns la dragoste în singurul fel posibil. Și așa îmi iubesc copiii. Iar ei mă iubesc la rându-le. O fac și pentru că sunt norocoasă și eu am fost cea aleasă de ei pentru a le fi mamă. Oricât de ciudat ar părea, părinții își consolidează pe parcursul vieții ideea că nu ei și-au ales soarta, ci copiii lor i-au ales ca să le fie părinți și ca să învețe, împreună, câteva lecții esențiale. Dar cred că asta e altă poveste, despre vieți trăite una după alta și alunecări prin eternități…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Te-am întrebat dacă îți răsfeți copiii. În mod inevitabil, acum am să te întreb dacă îți răsfeți soțul.
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: Nu cred că îl răsfăț sau, oricum, nu în stilul clasic. Nu-i gătesc mese bogate, nu-l răsfăț, cum zic doamnele, “cu un dulce”, nici cadouri nu-i fac, fiindcă limbajul iubirii noastre nu este legat de daruri materiale. Mă străduiesc să nu uit să mă port ca și cum l-aș iubi, fiindcă, uneori, din grabă, ni se pare că partenerul noștru știe asta și ajungem să ne purtăm ca și cum nu l-am mai iubi, chiar dacă în sinea noastră există sentimente puternice. Și cred că forma mea de a-i arăta că îl iubesc este tot dorința de a împărtăși cu el tot ce e bun, tot ce e frumos, nu-mi place să merg fără el la filme sau la spectacole, nu-mi place să ascult muzică fără el, dacă citesc ceva care mă impresionează, îi citesc și lui sau îl rog să citească… Deci, ca să răspund cinstit, nu-l răsfăț, dar îi dăruiesc toate emoțiile mele și pentru mine asta e ceva important și valoros. Nici nu am alceva mai de preț decât sufletul meu.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Se spune că familia trebuie să se reunească la masă, de la mic la mare, în jurul acelorași bunătăți. Măcar o dată pe zi. Voi reușiți?
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: În timpul weekendului reușim chair mai multe mese, dar în zilele lucrătoare reușim să ne adunăm la masa de seară și neapărat o facem ca să apucăm nu doar să mâncăm împreună, ci și să vorbim și să povestim despre ce-a fost bine și ce-a fost rău în ziua respectivă, încercând să ne încurajăm unii pe alții și să ne lăudăm și felicităm pentru ce am făcut bine. Sigur, povestit așa, pare totul idilic și nu e totdeauna așa. Dar, ca în reclama de la Arctic, care este frumoasă tocmai pentru că e autentică, noi cunoaștem lucrurile din interior, uneori ne e și nouă mai puțină foame și mai puțin chef să vedem doar binele, uneori mai e câte un copil bosumflat sau câte un părinte obosit, dar ceilalți îl susțin și, așa, rând pe rând, din iubire, devenim eroii celor de lângă noi, trăgându-i după noi până la bilanțul încă unei zile reușite…
Marea Dragoste/ revistatango.ro: La ce tradiție de familie nu ai renunța niciodată, pentru nimic în lume?
ALICE NĂSTASE BUCIUTA: La vânătoarea comorilor. Ne-am făcut un ritual nespus de simpatic, în care ascundem prin casă cadourile, chiar dacă sunt aduse de Moș Crăciun, chiar dacă le-a lăsat Iepurașul, chiar dacă sunt cadouri pentru aniversarea unuia dintre noi. E atâta emoție și adrenalină în căutările noastre, încât atmosfera aceea e ntotdeauna mai de prețioasă decât cadoul însuși.
Marea Dragoste/ revistatango.ro: Tu și Paul sunteți niște oameni extrem de solicitați profesional. Copiii vă simt lipsa, vă reproșează vreodată că nu petreceți destul timp cu ei?
