Vorbesc mereu despre sansa care mi s-a dat, aceea de a trai mai multe vieti intr-una singura. Ma minunez de faptul ca incercarile care mi-au fost rezervate s-au preschimbat in ocazii de a-mi redesena inima si prioritatile, facandu-le mai frumoase, mai demne de urmat si de acceptat. Si multumesc, cu recunostinta, pentru tot ceea ce, venind in viata mea, s-a preschimbat in lumina si in dragoste. In mare dragoste.
Asez toate trairile mele in cuvant, nu din trufie, nu din dorinta de a ma lauda sau de a ma arata lumii poleita cu o aura mai inzorzonata sau mai stralucitoare decat am. Dimpotriva. Sunt o fiinta dedicata profund simplitatii si modestiei. Dar simt ca despre revelatiile nobile trebuie sa vorbim. E o datorie fireasca sa dam speranta mai departe, sa daruim si altora gandul cel bun, al increderii si-al bucuriei.
M-am intrebat, insa, adesea, cum pot sa fac asta, in asa fel, incat mesajul si gestul meu sa ajunga la cat mai multi oameni. In ce straie de iubire sa imbrac revista mea pentru a-i da si ei nu o viata, ci mai multe vieti. Nu un sumar, ci mai multe cuprinsuri. Nu o coperta, ci mai multe inceputuri. Si am gasit formula de acum.
Tango este Marea Dragoste si este dreptul la pereche al fiecaruia dintre noi. Este intoarcerea la adevar si la autentic, este indemnul meu, si al celor care imi sunt alaturi, de a cere totul de la viata. Bolnavi de boala amanarilor, tot mai multi dintre noi sunt pregatiti sa lase marile impliniri ale inimii pentru viata viitoare. Sa renunte la cautari, la ambitii, la vise si sa se cuibareasca intr-o monotonie care nu mai doare. Dar…
Catre toti cei care nu vor sa traiasca asa, intind doua maini, deschid doua coperte, chemandu-va catre o lume in care iubirile sunt mari si definitive, iar vietile sunt traite cu rost. Este lumea Tango, lumea in care cu totii avem dreptul la Marea Dragoste. De ce sa ne multumim cu mai putin de atat?
