Atunci când copiii mei erau foarte mici, week-end-urile le petreceam fie făcând o excursie, fie măcar o plimbare în parc. Dădeam ocol câte unui lac, mai întâi cu căruciorul, apoi cu tricicleta, apoi cu copilul sau copiii de mână, străduindu-ne să ne bucurăm de minunea plimbării în aer liber, de schimbarea culorilor de la un anotimp la altul, de zâmbetul altor părinți ieșiți la plimbare – ignorând cu grație și temeinicie mătasea broaștei de pe lac, sticlele goale aruncate pretutindeni sau coșurile de gunoi cu resturi date pe dinafară.
Apoi, nu știu cum s-a făcut, dar plimbările în parc le-am înlocuit cu ieșirile la mall. Cred că, mai întâi, ne-a ademenit vreo nevoie concretă: să luăm rechizite sau pantofiori noi. Apoi un film de desene animate pe care să-l vedem într-o sală frumoasă, având într-o mână punga de popcorn și-n cealaltă sucul cu bulbuci. După aceea ciocolata caldă care nu e nicăieri mai bună ca la Second Cup sau vreo wafă, vreo gofră, vreun nuggets, vreun sinabon și alte asemenea ispite hipercalorice și hiperdelicioase de care nu știm să ne facem singuri acasă, așa că trebuie să pornim în căutarea lor prin lume cum au plecat argonauții în căutarea lânei de aur.
Azi, cum avem un pic de timp liber, dăm o fugă la mall. Ne-am obișnuit deja să ne petrecem timpul printre scările rulante și s-o facem cu mândria cu care altădată oamenii mergeau la bibliotecă sau la muzeu. E de bonton să fii văzut în înghesuială, holbându-te la vitrinele care anunță reduceri, apoi să molfăi cu voluptate ceva junk-food care, dacă nu te îmbolnăvește, oricum te îngrașă nemeritat. E la modă să arunci cu banii pe prostii, ispitit și de magazinul din stânga, și de cel din dreapta, și de chioșcurile instalate pe mijloc, pentru că, în spirit românesc, mall-urile capătă tot mai mult aspect de talcioc, deci devin, cumva, obiective tradiționale. Dar ajuns înapoi acasă de la mall, constați…
… CITEȘTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
as vrea mai multe detalii referitor la anuntul de mai sus!