Alice Nastase Buciuta – Scoala marii iubiri

de

Ne desprindem cu greu din vechile iubiri si nu reusim sa plecam decat promitandu-ne ca nu le vom uita niciodata. Ranile povestilor incheiate le purtam la vedere, cu mandrie, ca pe niste cicatrici de razboi care ne innobileaza, ca pe niste trofee. Iar amintirile frumoase le indesam in insectarul la care am trudit o viata intreaga, fericiti ca am mai prins inca o splendoare ucisa in ac, printre fluturii albastri ai primelor iubiri, langa libelulele cu aripi transparente ca visul, ca spe­ranta, ca zborul pe care l-am trait candva in doi.

E lumea plina de oameni care se plang ca dragostea nu-i cauta si nu-i alina. Aud pretutindeni proteste. Adulmec peste tot insingurari. Dar merg prin viata facand un slalom strans printre veterani de iubire care tarasc dupa ei poveri ce nu le mai ingaduie inaltarea. Printre foste neveste care zornaie numele vreunui sot demult cumintit langa alta femeie. Printre fosti soti cocosati de vinovatia ca nu si-au mai putut ierta consoarta care-si gasise un amant mai fraged si, desi s-au vrut baieti de casa, pana la urma tot au divortat. Printre concubine parasite care nu si-au mai revenit din revolta ca el le-a lasat si s-a-nsurat cu alta, printre iubiti ce nu pot ierta felul miselesc si nedemn in care adorata lor le-a pus coarne in vazul si-n auzul lumii.
Ani de-a randul am purtat si eu vinovatii, pareri de rau, explicatii, regrete, doruri neincheiate. Au fost anii mei tristi, istoviti de revolte absurde. Au fost zilele in care am strigat ca nu exista dragoste. Si doar atunci cand am inteles ca nu pot lua viata de la capat decat daca-mi primenesc sufletul, daca-mi renasc sperantele, daca ma apar si ma vindec de tot, mi-am gasit linistea. Iar apoi, in singuratatea curata, in pacea redobandita, mi-am gasit si dragostea.
Unde sa se-aseze o noua iubire intr-un suflet bantuit de stafii? Ce viata, ce dragoste, ce speranta proaspata sa se cuibareasca de bunavoie intr-o inima arsa de deznadejdi si revolte?
In scoala marii iubiri, inca se mai scrie pe o singura tabla. Stergi cu buretele, ca sa poti lua lectia de la bun inceput. Cureti. Ierti. Iar pe tabla curata scrii o noua poveste, mai frumoasa decat toate povestile visate candva. O poveste in care eroul esti chiar tu, cel care abia azi a intalnit dragostea pentru prima data. Si pentru totdeauna.

 

Categorii:
Scrisoare

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *