Pe masura ce crestem, in functie de cum ni se astern drumurile vietii, in functie de cat de multe dorinte suntem nevoiti sa punem in cui sau de cate pofte ni se indeplinesc inainte de-a le formula, ne formam o relatie cu banii. Invatam sa ii iubim sau sa ii dispretuim, sa ii cheltuim chibzuit sau cu nesabuinta, sa ii strangem pentru zile negre sau sa ii investim in fericiri, in placeri sau in afaceri care sa ii inmulteasca.
Eu, recunosc, am un soi de zgarcenie fata de mine insami, care ma face sa ma uit de zece ori inainte la banii pe care ii cheltuiesc pentru placerile mele. Sunt gata sa ma tai de pe toate listele cu prioritati, cand vine vorba despre mine. Merg rar in saloane de infrumusetare – de obicei cand procedurile nu se mai pot numi de infrumusetare, ci de salvare de la aspectul de proaspat scapata din jungla – si de cand ma stiu nu prea imi cumpar haine scumpe pentru ca visez dintotdeauna ca o sa mai slabesc inca si inca putin si o sa-mi cumpar abia cand voi fi desavarsit de slaba. Insa eu nu sunt niciodata atat de slaba pe cat mi-as dori, drept care aman, aman, aman… Imi cumpar cateodata pantofi frumosi si mereu creme bune pentru conturul ochilor, dar cam astea sunt singurele mele extravagante perene.
Atunci cand achizitionez filme si Cd-uri originale, pentru ca nu suport pirateria, care este un furt ca oricare altul, am senzatia ca fac un gest nu doar in avantajul meu, ci aduc si un omagiu artistilor mei preferati. Asa ca nu-mi pare rau sa dau banii pe filme, pe carti, pe albume de muzica si, uneori, pe bilete la mari concerte. Si, cateodata, sunt de-a dreptul dezmatata in cheltuielile dedicate copiilor mei, carora nu numai ca nu le lipseste nimic, ci au mai mult decat le trebuie. Iar sotului adorat ii iau, uneori impotriva vointei lui, haine frumoase, chiar daca nu are nevoie de ele neaparat.
Sunt zgarcita si risipitoare deopotriva, intr-un talmes balmes care ma face sa fiu si saraca si bogata, si multumita de shoppingul pentru altii si nefericita de lipsurile mele, si generoasa, si ranchiunoasa ca nu am niciodata ce au alte femei, care cheltuiesc dezinvolt banii altora, bucurosi sau obligati sa li-i ofere. Si sunt convinsa – in momentele de luciditate – ca in niciun caz n-ar trebui sa fiu asa.
Intr-o tara saraca precum Romania, probabil ca CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
