A fost odata ca niciodata un interval temporar in care fetele de imparat se maritau si traiau fericite pana la adanci batraneti, iar fetitele de sase ani nu le atrageau inca atentia mamelor ca nu exista fericire pana la adanci batraneti. Lucrurile s-au schimbat, intervalele s-au calcat pe picioare si la numaratoarea finala a voturilor s-a observat nu numai ca fericirea si adancile batraneti isi vad fiecare de treburile lor separate dar si ca fetele de imparat au disparut din poveste. Punand cu grija glezna fina peste marginile finalurilor semipreparate, fostele craiese au coborat printre noi, apoi ni s-au ascuns pe dinauntruri, intr-un moment de binecuvantata neatentie.
Procesul transformarii a fost dur, implicand printre altele invitarea printului sa coboare de la volanul basmului. Uimit de profunzimea rasturnarilor de situatie si coplesit de absenta indiciilor despre cum ar trebui procedat pentru restabilirea firescului de ieri, printul si-a imaginat ca nu poate comite o boacana mai dureroasa pentru rebela decat sa risipeasca in zari involburarile garderobei de prin camarile palatului.
Imparateasa, craiasa, aproape mireasa nu s-a suparat si a plans foarte scurt A jurat ca garderoba se repara, iar ce nu se repara se coase de la zero. Printul a devenit amintire. Usa sufletului s-a deschis pentru oamenii obisnuiti, frumosii din carne si oase, echipati cu intelegerea faptului ca fata moderna a platit cu viata fostelor danteluri sansa de a pune degetul pe carma soartei personale.
Nemaiaparata de densitatea de fericire fortata pe gatul ultimului rand de poveste, fosta printesa s-a amestecat cu toate femeile orasului, intr-o navala perpetua dincolo de vitrine, in bogatiile de haine, in nebuniile de parfumuri si in romanele sfatoase elaborate pe tema cuplului pantof-poseta.
Trezita intr-o dimineata de mesageria ibricului de cafea, fata moderna si-a spalat somnul si si-a a inventat o inima noua pentru imparatie. A numit-o ‘cabina de proba’ si i-a alimentat bataile cu brate pline de frumuseti gata de a fi incercate.
E iarna, e mult pana ne mai descopera rochia bronzul, e timpul cuibaririlor si al pufoseniilor de drag. E timpul cumparaturilor calde, al dragostelor adapostite, al inchipuirilor despre primaveri. E timpul de dupa cadouri, fragil si neinteles, e timpul cand am venit pe lume.
E timpul mersului la magazin numai impreuna, intr-o proba a straielor si intr-o proba a dragostei, ambele sub acelasi acoperis, ambele in aceeasi muzica.
Ai inteles ca nu stiu sa nimeresc din prima incercare marimile optime ale vesmintelor si ale sentimentelor. Navalesc in cabina scuturandu-ma de amintirea pajilor colorati din vechea imparatie, pajii care imi visau masurile trupui si tiparele fericirii. Inlocuiesc printesia cu framantari de toate categoriile. Cu indrazneli, supleturi si culori din naucirea prezentului pe care mi-am schimbat toata fermecarea povestilor nemuritoare.
Incerc rochii prea lungi si sperante prea stramte, fuste prea fanteziste si realitati prea desfrunzite de fior, camasi prea cuminti si intortocheri lumesti prea inexplicabile. Incerc tentatia de a ma da pe mine fara sa cer nimic in schimb si incerc tentatia de a cere tot si a-mi ramane si eu mie, intreaga. Gust ispita zborului si macin dorul inradacinarii.
Probez hainele, dragostea, fanteziile, viata. Insumez promisiunile umeraselor grele. Ascult ticairile inimii impartite intre dusele matasuri si intre aceste straie noi, tot superbe, care ma vor. Luna aceasta imi respect juramantul de a nu cumpara singura, de a nu trece pragurile viselor si ale magazinelor fara tine.
Cu hainele mele iti aproximez rabdarea. Ascunsa in cabina de proba iti incerc potriveala dragostei. Te-am dizolvat in meteahna targuielilor mele, te-am adaugat bucuriei de a intalni brusc taietura rochiei care ma imprinteseste iar. Te-am incercat cu asteptari lungi, te-am nedumerit cu detalii absurde: putin mai inchis, putin mai luminos, putin mai strans, putin mai jucaus, putin mai repede, putin mai asimetric, putin mai etern.
Stiu ca astepti. Stiu ca esti acolo. Stiu ca nu mai am resedinta in basm. Stiu ca poti pleca, daca vrei. Stiu ca sunt momente in care te gandesti sa pleci. Stiu ca sunt momente in care alegi sa ramai, ca sa cautam impreuna uluitoarele impletiri ale vesmintelor si ale sentimentelor care ne vin bine.
