Ana Blandiana – Cantec de miner tanar

de

Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,/
Camasa de pe mine, iubito, poti s-o storci,/
Si m-am gandit pe ape la inimile noastre,/
Dar m-ai strigat – tu poti oricand sa ma intorci! -/
Si-am revenit din apele albastre,/
Si ca dovada – uite-un pumn de scoici.

Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Camasa de pe mine, iubito, poti s-o storci,
Si m-am gandit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat – tu poti oricand sa ma intorci! –
Si-am revenit din apele albastre,
Si ca dovada – uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubito, prin mari si-adanci paduri,
Imi sfasiara haina potecile ascunse.
Si m-am gandit prin codri la ochii nostri puri,
Dar m-ai strigat – si-n mine chemarea ta patrunse;
Si m-am intors din marile paduri,
Si ca dovada – iata-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu sterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se parea-n milenii cu tine ca ma plimb,
Dar m-ai strigat – si glasul ti-ajunse greu la mine
Si m-am speriat ca n-o sa-ajung la timp,
Si-am prins sa-mping mormanele de timp
Spre viitor – si iata-ma la tine.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *