Sunt slaba, probabil. Si ochii mi-s slabi./
Nu deosebesc culorile intermediare./
Pentru ca se lasa iubita de crabi/
Mi-e scarba de mare.[…]
Sunt slaba, probabil. Si ochii mi-s slabi.
Nu deosebesc culorile intermediare.
Pentru ca se lasa iubita de crabi
Mi-e scarba de mare.
Nu trec de hotarul albastru un pas
De teama ca n-o sa mai stiu sa ma-ntorc,
Ca viermele-n matase m-am retras
Si puritatea-n jurul meu o torc.
Vreau tonuri clare,
Vreau cuvinte clare,
Vreau muschii vorbelor sa-i simt cu palma,
Vreau sa-nteleg ce sunt, ce sunteti,
Delimitand perfect de ras sudalma.
Vreau tonuri clare
Si culori in stare pura,
Vreau sa-nteleg, sa simt, sa vad,
Prefer acestei fericiri ambigue
In totul clar ingrozitorul meu prapad.
Vreau tonuri clare,
Vreau sa spun “fara-ndoiala”,
Sa nu ma indoiesc cu toate c-as avea ragaz,
Urasc tranzitia, mi se pare triviala
Adolescenta stralucind de cosuri pe obraz.
Sunt slaba? Ochii mei sunt slabi?
Voi fi ridicola in continuare?
Pentru ca se lasa iubita de crabi,
Mi-e scarba de mare.
