Soliștii Operei Naționale Române din Iași, soprana Ana-Maria Donose și tenorul Cosmin Marcovici sunt parteneri de drum artistic, dar și soț și soție, coechipieri în cea mai frumoasă și mai grea încercare a inimilor: aceea de a rămâne împreună pentru totdeauna.
fotografii de Paul Buciuta / Marea Dragoste; style și hair-style Cristina Grama, salon Fason; make-up Diana Bărbuță Moraru; locație Maison 13
CARIERA
Cosmin Marcovici: Cariera mea în muzică a început acum 35 de ani. Tatăl meu este muzician, violoncelist, și a venit acasă cu un violoncel și a zis: Cântă! Am început cu violoncelul, apoi cu chitara. Am cântat la chitară zece ani de zile dar, la un moment dat, mi-a apărut o infecție în sânge, care făcea ca fiecare bătătură la deget să se infecteze, așa că a trebuit să renunț… La 17 ani, am continuat cu canto și, la 18 ani, am fost angajat în corul Operei. Era prin anii ‘88-’89. Am stat doi ani în cor, apoi m-au dat afară pentru că aveam părul lung și nu voiam să mă tund…
Tenor și soprană
Sunt amândoi soliști ai Operei din Iași. Pe el l-am întâlnit în urmă cu mai mulți ani, văzându-l într-o splendidă versiune a Toscăi în care însuflețește rolul principal, al pictorului Mario Cavaradossi, iar vocea sa splendidă ne-a făcut pe noi, spectatorii, să amuțim de emoție. De atunci încoace l-am urmărit pretutindeni, în spectacolele de la Iași, sau de pe alte scene ale țării care îl revendică, din iubire.
Pe ea am remarcat-o în spectacolele montate de Andrei Șerban la Iași, Indiile Galante și Troienele, pentru că are în ambele producții roluri-cheie, care îi pun în valoare nu doar talentul, ci și frumusețea neasemuită. În Indiile Galante interpretează Prologul Zeiței Hebe, deschizând cu glasul și gestul său fin splendida operă barocă a lui Rameau. Iar în Troienele lui Euripide este fie Andromaca, fie Elena din Troia, cea mai frumoasă femeie de pe pământ, aceea care a răsturnat istoria lumilor. Iar acum, în februarie, debutează în Nunta lui Figaro, pe aceeași generoasă scenă a Operei din Iași.
Rocker și rockeriță
Sunt, tot împreună, componenți ai trupei rock Roșu și Negru, pe care Cosmin Marcovici a avut ambiția, puterea, mândria de a o readuce pe scene și a o reda Iașiului muzical, acolo unde a fost înființată în secolul trecut de unchiul său, Florin Marcovici, membru fondator al trupei pe care apoi am cunoscut-o și am iubit-o cu toții.
Pescuitorul de perle
Cosmin Marcovici: Acum opt ani, eu eram pe scenă, ea se afla în sală. Eram Nadir din Pescuitorul de perle de Bizet. Am primit o floare, pe care am aruncat-o în sală fără să mă uit unde… Dar am văzut unde a căzut și am zis: Hmmm, nice… Ana prinsese floarea aruncată de mine.
Studiu, performanță
Cosmin Marcovici: Nu poți face performanță dacă nu ai studiat foarte multă muzică. Nu poți cânta fără să fi studiat și un instrument. Nu se poate face nimic fără studiu. Mulți spun, într-adevăr, că muzica se simte, dar, ca s-o simți, trebuie mai întâi s-o înveți.
Artistă, solistă
Ana-Maria Donose: Studiez muzică din clasa a șasea, eram membră a corului radioteleviziunii din Iași, iar maestrul dirijor mi-a zis: fată draga, tu trebuie să faci muzică, ai să fii o artistă. Și văzând-o pe verișoara mea, mezzosoprana Ruxandra Donose, m-am decis că asta trebuie să fac. Ea a a avut un rol important în viitoarea mea carieră, ea mi-a deschis ochii, mintea, și sufletul. Am fost mai întâi opt ani în corul Operei și, de anul trecut, am devenit solistă. Sigur că, în inima mea, sper să nu stau foarte mult la Iași, ci să am o carieră internațională.
SCENA ȘI VIAȚA
Ana-Maria Donose: Cosmin mi-a dat curaj să accept rolul Elenei în Troienele , în care joc aproape dezbrăcată. El m-a încurajat, fără niciun fel de gelozii prostești, dimpotrivă. Nici eu nu l-am îngrădit niciodată. La Tosca, chiar eu i-am spus: dacă n-o săruți pe partenera ta, nu e credibil, trebuie să faci asta! La fel, am avut și în Văduva veselă scene în care trebuia să-mi sărut partenerul, iar Cosmin a fost în sală. Iar în Troienele, cât am fost pipăită, atinsă, privită, violată, ucisă… Dar suntem oameni cu mintea foarte deschisă… Pe scenă, putem face orice. În viața de zi cu zi, da, se poate întâmpla să mai fim și geloși, asta e altceva…
Ordinea universului
Cosmin Marcovici: Am intrat ultimul la Conservator. Dar, în trei ani, eram deja solistul Operei din Iași, iar cel care intrase primul ducea tava…
Certurile
Ana-Maria Donose: E greu să trăiești într-o familie de artiști, dar este și interesant, bineînțeles. Fiind două firi foarte puternice, când ne certăm e destul de rău. Însă în opt ani de zile ne-am certat doar de câteva ori. Eu am țipat, el m-a contrazis pe ton grav… Dar, în general, ne consumăm nervii pe scenă.
Maestrul și peștele
Cosmin Marcovici: În cuplul nostru, eu sunt firea boemă. Ana e mai cu picioarele pe pământ, mai ordonată. Eu am chitara, studiul, pescuitul, care este o mare pasiune, este viața mea. Am fost campion la pescuit sportiv, iar acum, când stau și pescuiesc, mă liniștesc, îmi pun gândurile în ordine, cânt… Chiar și maestrul Spiess a cumpărat odată un pește de la mine, fără să știe cine sunt. Apoi, când ne-am reîntâlnit, mi-a zis: te știu de undeva… Da, maestre, – i-am spus eu – ați cumpărat un pește de la mine. Șsst, taci, mă, nu mai zi la nimeni!, mi-a spus!
Libertatea
Cosmin Marcovici: Sunt mândru de Ana, pentru că tot ce a realizat a făcut prin munca ei, nu am susținut-o, nu am împins-o de la spate… În plus, Ana este una dintre cele mai libere femei. Și eu iubesc enorm libertatea, e bunul nostru cel mai de preț, așa că știu să respect libertatea femeii de lângă mine. În plus, Ana e o femeie deșteaptă, știe ea ce are de făcut, nu trebuie să-i spun eu.
Acasă
Cosmin Marcovici: Este foarte important să știi că ai pentru ce să te întorci acasă.
Rugăciunea
Ana-Maria Donose: Eu îl susțin în tot ceea ce face, sunt tot timpul alături de el, când are nevoie. Dacă se întâmplă să fie bolnav sau să aibă un spectacol greu, uneori stau în genunchi și mă rog pentru el…
