Este singura actrita romanca ce a castigat o bursa Fulbright pentru actorie. A terminat sefa de promotie la UNATC,apoi a primit o bursa integrala la University of Southern California. Se poate mandri cu premiul ATPR si UCIN pentru cel mai bun serial TV – “La Urgenta”, in care a jucat si ea, sau cu premiul ATPR pentru “Viata de tigan”… Ana Pasti are un CV absolut impresionant pentru o actrita care se considera abia la inceput de drum.
Adina Sadeanu: Ana Pasti, esti printre putinele actrite romance care a studiat in Statele Unite si singura actrita romanca care a facut un MFA in actorie de teatru si film la USC, una dintre cele mai renumite scoli din America si probabil din lume. Cum ai ajuns aici?
Ana Pasti: Pentru ca mi-am dorit altceva si mi-am dorit mai mult. Nu am avut dintotdeauna o idee clara despre ce inseamna acest altceva, dar am avut dintotdeauna dorinta de a deveni cea mai buna actrita care pot eu deveni. Cred ca intensitatea dorintelor noastre face diferenta intre cei care viseaza la ce isi doresc si cei care ajung sa-si traiasca visele. Toate povestile de succes pe care le stiu sunt povestile unor oameni care, in fond, n-au facut altceva decit sa-si urmeze visul. Unul din visele mele profesionale de acum trei ani se numea teatru muzical. Cezar Ghioca, un foarte bun prieten si regizor, specializat in teatru muzical, dupa ce m-a vazut jucind in “Romania, Greatest Hits”, mi-a sugerat sa incerc o specializare prin intermediul unei burse Fulbright. Am aplicat. Am cistigat bursa. Am dat auditii la patrusprezece universitati si am fost acceptata la cinci. Si cum viata ti se intimpla cind esti ocupat sa-ti faci alte planuri, cum zicea John Lennon, desi initial intentionaseam sa fac o specializare pe teatru muzical am sfirsit prin a face o specializare pe actorie de film si teatru.
De ce ai ales USC?
Ana Pasti: A fost dragoste la prima vedere. Am simtit ca locul meu e aici. Si se pare ca si profesorii mei au simtit acelasi lucru. In fiecare an USC School of Dramatic Arts acorda o bursa integrala pe durata tuturor celor 3 ani de studiu unui singur student, iar in anul respectiv studenta aceea am fost eu.
In plus USC it’s a very cool and hot spot, ca sa zic asa. Doar in ultimii trei ani, de cind sunt eu aici, campusul a fost vizitat de Barack Obama, Dalai Lama si trei laureati Pulitzer – Tony Kushner, Maya Angelou si Paula Vogel. Aici i-am intilnit pe Almodovar, pe Lee Daniels, pe Robert Zemeckis si pe Kathleen Turner. George Luckas, Steven Spielberg, James Ivory si Ron Howard sunt de asemenea absolventi de USC. De altfel din 1929 de cind a inceput decernarea premiilor Oscar in fiecare an cel putin un fost student USC este nominalizat al Academie.
Scoala de teatru USC a format actori care au scris istorie la Hollywood si pe Brodaway. Forest Whitaker, Kyra Sedgwick, Will Ferrell, Diane Kane, John Wanne, Cybill Shepard, Tate Donovan, Laura Dern, Tom Selleck, Deborah Ann Woll sunt toti absolventi de USC. Asadar sper ca in curind sa o scriu si eu. Doar ma aflu in orasul ingerilor. Aici fiecare artist isi are ingerul lui.
Care este primul lucru care te-a impresionat cind ai ajuns aici? Acel ceva care a produs o schimbare in tine?
Ana Pasti: Energia acestui loc. L.A nu e doar un oras, e un mindset. Toata lumea aici vrea un singur lucru: sa reuseasca. Orice altceva e secundar. Cei care traiesc aici nu lasa viata sa li se intimple pur si simplu, ci si-o planifica in functie de obiectivele profesionale. Peste tot in aer pluteste dorinta de succes, si dorinta asta e atit de avida, atit de puternica, incit nu are cum sa nu-ti intre in singe.
Si apoi m-a impresionat, diversitatea acestui loc. LA e un mozaic de culturi urbane, un caleidoscop social: centrele de tatuaj, restaurantele vegane, amprentele in astfalt ale vedetelor din fata Teatrului Gaumont, spa-urile koreene, boutiqurilor de citit viitorul in palma, stocaturile aurite ale cinematografele beaux-art, mirosul de burittos din camionetele cu mincare mexicana, galeriile de arta adapostite in cladiri de prefabricate, cafenelele organice, stelele de pe Bulevardul Starurilor, busolele de fier forjat de pe casele victoriene, graffitiul prafuit de pe cluburile de striptease, albul imaculat al vilelor din Malibu, decoratiunile fisurate ale hotelurilor art-nouveau, placile multicolore de surf din Venice Beach, toate se amesteca alandala la umbra palmierilor! Insa iti trebuie ceva timp sa descoperi si sa intelegi acest loc. E un oras imens. Are 23 de milioane de locuitori, si se intinde pe 12.000 Km patrati.
La ce a trebuit sa te adaptezi cel mai tare ca stil de lucru? Care sunt lucrurile care te-au marcat din punct de vedere profesional?
Ana Pasti: Disciplina si atitudinea fata de munca. Munca chiar este o religie pentru americani. Nu intimplator sloganul Nike “Just do it!” s-a nascut in America. Nu e timp de filozofat, intii experimentezi si abia apoi teoretizezi! In Romania eram obisnuita cu un proces de lucru mai boem, un ritm mai lent. Aici totul functioneaza foarte rapid, si dupa reguli clare ca intr-o birocratie. Daca ceva totusi nu functioneaza, americanii nu improvizeaza solutii, ci invoca alte proceduri. Nu stiu sa faca din rahat bici, pentru ca regulile lor tocmai asta evita, rahatul.
Cit despre marcat, m-a marcat spiritul pozitiv american, mentalitatea de luptator. Toata lumea se concentreaza pe ce merge, pe ce e de invatat si de cistigat dintr-o situatie, pe partea buna a lucrurilor. Nimeni nu isi pierde timpul lamentandu-se sau scandalizandu-se ca ceva nu functioneaza. Fie incearca sa gaseasca solutii de functionare, fie accepta ca nu functioneaza si se concentreza pe pasul urmator. Indiferent de situatie, americanii au atitudine de invingatori, niciodata de victime. Citeodata e chiar plictisitor! Iti mai vine din cind in cind sa faci si haz
de necaz sau sa ai o cearta serioasa cu unul cu altul, sa simti si tu ca traiesti!
Care stil de lucru iti place mai mult? Daca ar fi sa compari experienta profesionala din Romania cu cea din US, la ce concluzii ai ajunge?
Ana Pasti: O combinatie intre cele doua. De asta imi si doresc o cariera internationala. Am invatat foarte multe aici si in acelasi timp am regasit foarte multe din cele invatate acasa! Ca-ntr-un déjà vu. Totul ti-e strain si in acelasi timp familiar. Modelul de actorie europeana porneste de la premisa ca personajul nu esti tu, ci oricine altcineva decit tine, un tu modificat, o extensie a ta. Modelul american e exact pe dos. Intotdeauna este vorba despre tine, personajul nu este decit o a parte din tine, o fateta a ta. Asta ar fi o prima diferenta.
Apoi in Europa regizorul e un fel de Deus Ex Machina. Conceptia regizorala este si perogativa, dar si responsabilitate exclusiva a regizorului. In America viziunea regizorala se descopera in timpul lucrului si apartine ansamblului, este o rezultanta a colaborarii intre regizor si actori. De aceea si procesul de lucru e foarte diferit. In Europa intii definesti ce vrei sa exprimi, si apoi lucrezi inspre a obtine acel rezultat. In America intii incepi sa lucrezi, si rezultatul obtinut, devine ce ai vrut sa exprimi. Si asta e si bine si rau, dupa parerea mea. Absenta reperelor pe de o parte dezinhiba un actor, ii ofera totala libertate de creatie, dar pe de alta parte il dereoga de orice responsabilitate, si atunci jocul lui risca sa devina aleatoriu
Insa cum pe taramul artei toate drumurile duc la Roma, intr-un final asta e singurul lucru care conteaza! Mai putin cind vine vorba de piata, ea e cea care face diferenta reala nu stilurile de lucru. Intr-adevar piata americana e mult mai competitiva, dar are infinit mai multe oportunitati. Un actor dupa 35 de ani in Romania are sanse minime sa se lanseze, in America insa se poate sa te lansezi si dupa 40 de ani! Vezi, Bryan Cranston!
Povesteste-ne putin despre cum functioneaza aceasta industrie. Care sunt regulile jocului la Hollywood?
Ana Pasti: Pentru a fi considerat un actor profesionist in aceasta industrie trebuie sa ai head shoturi actuale, cv-uri actualizate, showreel& voicereel, website, profil IMDB si carti de vizita. It’s a minimum and it’s a must. Trainingul e de preferat, si e de asemenea e foarte respectat in industrie, e ceea ce te diferentiaza de multimea de wanna be, dar nu e totusi o componenta necesara. Componentele necesare sunt: look-ul, talentul si personalitatea. Cind spun look, nu ma refer insa la frumusete, ci la un look care vinde. De aceea head-shoturile si reel-ul sunt atit de importante. Prima intrebare pe care un recrutor de talente adica un manager, un agent sau un director de casting si-o pune cind vizioneaza un material promotional cu tine este: ai star quality? Iar cind spun personalitate, ma refer la capacitatea de a-ti asuma cine esti, propria unicitate si de a te comporta profesionist indiferent de situatie. Caci al doilea lucru care se intreaba un talent recrutor este: esti dificil la lucru? De aceea web-site-ul si profilul IMDB sunt de asemenea foarte importante pentru ca ofera date si referinte despre istoricul tau profesional.
Desigur, apoi ai nevoie de o echipa de lucru. O cariera nu se face de unul singur. Ai nevoi de un managerul, adica de un career advisor. Managerul e ca un fel de nas de botez. Te cunoaste “de mic” adica de la inceput de cariera, si e alaturi de tine sa te sfatuiasca si sa te sustina pina ce “te faci mare”, adica ajungi sa ai o cariera. Apoi ai nevoi de un agent, care sa-ti faca rost de auditii si sa iti negocieze contractele. Relatia cu agentul in principiu nu e atit de personala precum cea cu managerul. Poti avea mai multi agentii care te reprezinta pe diverse zone de piata de la film si televiziune pina la reclame si voice over. Apoi cu cit avansezi in cariera, cu atit echipa ta de lucru se extinde, de obicei la un publicist care se ocupa de tot ce tine de imaginea si aparitia ta publica, si un avocat care se ocupa de domeniul legalo-administrativ.
Cit despre reguli: Network, network, network and then network some more. It’s not about what you know, it’s about who you know! ,
Care sunt tabu-urile Hollywod-ului?
Ana Pasti: Depresia e un subiect tabu. La noi se trateaza cu prieteni, la ei cu psihologi. Vulnerabilitatea e un lux la Hollywood. Cultura americana nu este una a menajamentelor. “It’s not personal, it’s bussines” e una din mantrele Hollywood-ului. Din pacate cind inveti atit de bine sa nu iei nimic personal ajungi sa te depersonalizezi. Duritatea pe care americanii o manifesta in relatiile cu ceilalati nu e decit o reflectie a duritatii pe care o au fata de ei insisi. De multe ori nu isi respecta propriile nevoi emotionale, pentru ca nu isi permit. Traiesc intr-o societate care, asa cum am spus mai devreme, nu menajeaza.
Cancanurile sunt un alt subiect tabu. Nu stii niciodata who’s who in this bussines. Conflictele sunt un lux la fel de mare in LA-LA-land, cum e supranumit Hollywood-ul, ca si depresiile. Asa ca fiecare isi vede de capra lui, mai ales ca intr-o zi vecinul poate ajunge departe si atunci capra lui s-ar putea sa-ti fie de folos.
Exclusivitatea in relatiile intime, un super subiect tabu. Multiple dating e un comportament comun la americani. Pentru ei inceputul unei relatii e ca un test drive pe care–l faci la masina inainte de a te decide daca vrei s-o cumperi.
Care sunt sansele unui actor roman la Hollywood?
Ana Pasti: Actoria este ca jocul la ruleta. Oriunde ai fi. Diferenta principala intre Romania si America e ca joci intr-un cazinou mai mare, cu alte mize. Oricare aruncatura de zar poate sa joace in favoarea ta sau nu! De exemplu accentul meu poate fi un mare avantaj, sau cel mai mare dezavantaj posibil. Poate functiona foarte bine in favoarea mea, pentru ca e o nisa foarte specifica, sau poate functiona la fel de bine in defavoarea mea pentru ca e o nisa foarte limitativa. Ideea ar fi sa reusesc sa vorbesc si cu si fara accent, ca sa-mi dublez sansele. In concluzie despre sansa pot sa spun doar atit: Cu cit esti mai bine pregatit, cu atit ai sanse mai mari.
Ai jucat in trei scumetraje americane pina acum, printre care si “Stepping Out” care a fost selectionat la sectiunea Short Corner la Festivalul de la Cannes, si in care Maria Dinulescu a jucat personajul . Cum de au ajuns doua actrite romance sa lucreze impreuna peste ocean?
Ana Pasti: E o lume mica, iar cind esti departe de casa ea devine si mai mica! Peste granite, patriotismul se intensifica, iar reusita oricarui roman e o carte de vizita si pentru tine! In plus Maria are darul de a crea cu usurinta echipe lucru. Jumatate din cei aflati pe platoul de filmare se aflau acolo la recomandarile ei. I-a iesit o treaba foarte buna, dupa cum se pare! Asa ca ea e cea care m-a propus regizoarei, Nataliya Padillia. De altfel cu Maria am mai lucrat impreuna la un scurt metraj aici. O parte din actiunea filmului se petrecea intr-un club de dans al carei patroana (Maria) si dansatoare (eu) erau de provenienta balcanica. Si cum regizorul ne cunostea pe amindoua, amindoua am ajuns sa jucam in film.
Cum a fost sa lucrezi pe textele marilor clasici americani ca Tennessee Williams si Sam Shepard? Si mai ales cum ai intrat tu, actrita cu o sensibilitate est-europeana in piele unor personaje atit de occidentale?
Ana Pasti: Tennesee Williams a fost o provocare. Am jucat trei roluri in spectacolul respectiv, care a fost un colaj de cinci piese intr-un act. Trei roluri pe care le-am iubit foarte tare si care cred ca m-au maturizat profesional. Am jucat Alva din “Aceasta proprietate este condamnata”, Mrs Hardwike-Moore din “The Lady of Larkspur Lotion”, care este un fel de precursoare a lui Blanche Dubois din “Un Tramvai numit Dorinta” si Femeia din “Vorbeste-mi ca ploaia si lasa-ma sa te ascult”. Si pe linga faptul ca fiecare dintre aceste trei femeie trece printr-o criza emotionala puternica si face o cadere nervoasa, in plus, fiecare vorbeste cu un accent diferit. In doua ore trebuia sa trec de la accentul de Mississippi, la cel de New Orleans si apoi la cel newyorkez. A fost realmente complicat. In prima saptamina de repetitii ma incurcam tot timpul in dialecte.
Iar “O minciuna a mintii” a lui Shepard a fost dificil in alt fel. Toate personajele lui sunt duse la extrem, aprope in cheie absurda. Spre exemplu personajul meu, Meg e o femeie cu dubla personalitate. In plus Shepard are un ritm anume asa cum are si Kushner si Mamet…..si Caragiale si Maziliu! Textul e scris aproape ca o partitura. Si pina nu ii descifrezi notele, nu-ti iese nici personajul.
Stiu ca ai jucat recent in spectacolul “Troienele”, o adaptare originala dupa tragedia greaca cu acelasi nume de Euripide, care tocmai a fost selectat la Festivalul Kennedy din Washington DC, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de teatru din Statele Unite. Care e povestea acestui spectacol?
Ana Pasti: “Troienele” a fost unul dintre cele mai frumoase, inedite si complexe proiecte la care am lucrat vreodata. Am fost si co-autoare la acest proiect, care a reprezentat a doua mea colaborare cu regizorul David Bridel. Alaturi de el si ceilalti colegi actori am rescris povestea caderii Troiei pornind de la legendele mitologiei grecesti. Rezultatul a fost un fel de Urzeala a Tronurilor: personaje fantastice (zeii), eroi damnatii, povesti de dragoste si razbunare, intrigi politice, razboie si sex.
Ai jucat Casandra, ce perspectiva ai ales in recrearea povestii acestui personaj?
Ana Pasti: Am citit mult despre mitul Casandrei incercind sa inteleg relevanta destinului ei pentru lumea moderna si am ajuns la concluzia ca povestea ei vorbeste despre relatia oamenilor cu adevarul si formele de cunoastere. Cunoasterea e seducatoare. Cunoasterea inseamna putere, insa ca toate lucrurile pe lumea asta, ea vine cu un pret. Casandra, ca si Eva sedusa de aceasta putere, accepta darul fara sa se gindeasca la consecinte. De mult ori oamenii nu vor sa auda decit ceea ce le convine. Noua tuturor ne e greu sa acceptam situatii care contravin intereselor si convingerilor noastre. Criza financiara din ultimii ani a fost prevestita de economistii inca de la sfirsitul anilor 80, dar nimeni nu a tinut cont de avertismente!
Stim din legende ca zeul Apollo ii daruieste Casandrei harul de a prevesti viitorul, si ca apoi o blesteama ca nimeni niciodata sa nu-i creada prorocirile, deoarece refuza sa-i devina iubita. Mai stim ca dupa caderea Troiei, este luata ca sclava de regele Argosului, Agamemnon, si ca la intoarcerea acasa a acestuia, amindoi vor fi ucisi de sotia regelui, Clitemnestra, si de amantul ei Aegist. Cind am scris textul, am pus deoparte lucrurile pe care le stim si am scris despre ce nu stim. M-am gindit ca ar fi interesant ca Agamemnon sa se indragosteasca de Casandra si sa fie totodata singurul om care crede in profetiile ei. Mi s-a parut si mai interesant ca personajul meu sa fie prins intr-un triunghi amoros, intre dragostea pentru un muritor si cea pentru un zeu, care devine totodata si supra-eul personajului meu. Casandra mea are de facut un pact faustian. Are de ales intre blestemul lui Apollo care ii ofera imortalitate, forma suprema de putere, si dragostea pentru Agamemnon. O astfel de poveste am vrut spun.
Care este in opinia ta THE ONE THING care face ca un actor sa aiba success la Hollywood?
Ana Pasti: Nu cred ca exista doar UN singur lucru, dar presupunind ca exista totusi o reteta a succesului, ar arata asa:
1. Noroc. Sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit. Asta e valabil oriunde te-ai afla. La Hollywood insa, mai mult decit in alte parti, ai sansa sa iti crezi acest context al timpului si locului potrivit. In fiecare zi au loc sute de evenimente artistice la care poti participa, de cele mai mult ori gratuit, si unde ai sansa sa intilnesti urmatoarea persoana importanta pentru cariera ta.
2. Ambitie. Nu toti actorii au aceeasi definitie a succesului, si nu toti actorii isi doresc aceleasi lucruri. Maximul de reusita a unora este minimul de reusita a altora. In final vei ajunge cit de departe te va purta ambitia. Chiar cred ca suntem ceea ce gindim.
3.Tenacitate. In Hollywood reuseste cine nu abandoneaza cursa. Punct. Poate nu reusesti din prima, din a doua, din a noua, dar daca continui sa iti urmaresti pasiunea?, intr-un final vei reusi ce ti-ai propus!
4. Munca. Cit si cum muncesti. Etica profesionala a creat si a distrus cariere in Hollywood. Trebuie sa ramii intr-un antrenament continuu, ca sportivii de performanta. Oricit ai munci niciodata nu e indeajuns, pentru ca intotdeauna va fi cineva mai bun sau mai bine pregatit decit tine. Sunt 110.000 de actori in Hollywood, dintre care 22.000 lucreaza constant.
5. Talent. Cind toate conditiile de mai sus au fost indeplinte, ce face cu adevarat diferenta, e talentul!
Ce planuri de viitor ai?
Ana Pasti: Sunt in auditiile finale pentru un rol principal intr-un remake dupa filmului “The Apartment”, Rol pentru care Shirley McLaine a luat un Oscar. Peste vara voi filma un short, la al carui scenariu lucrez in colaborare cu o foarte talentata co-nationala, absolventa de regie si scenaristica la Columbia University, Carina Rosanna Tautu. Iar in primavara viitoare voi incepe a treia mea colaborare cu David Bridel, la un spectacol de commedia dell arte.
