Cancerul de care Anca Parghel se dezbarase cu ani in urma a recidivat, am aflat acum aproape trei luni. Ca atare, s-a iscat o campanie de strangere de fonduri pentru o operatie salvatoare. in ciuda stradaniei multora care o iubesc pe Anca si care au donat din putinul lor, banii necesari interventiei, 150.000 euro, nu s-au strans in totalitate. Au mai ramas de adunat 50.000 euro, care pot fi impartiti intre noi toti, cei indragostiti de vocea, de pofta de viata, de inteligenta si de nobletea sau de farmecul superb al Ancai Parghel.
Doctorii, acum doua luni si jumatate, imi dadeau trei luni de trait
Tango: Ce mai faci, Anca Parghel? Cum decurg zilele tale, acum?
Anca Parghel: invat sa am grija de mine. Motivul pentru care s-a pornit iar chestia asta, ca nu vreau sa-i spun pe nume, e pentru ca am fost foarte obosita. Am muncit mult, de mititica. Ca atare, m-am neglijat cumplit, pentru ca, daca nu saream eu de fiecare data, nu ar fi avut cine sa faca tot ce era de facut. Pana au crescut baietii ca sa ma ajute, am tras cum am putut. Acum un an de zile, cand am inceput colaborarea cu Tom Boxer, am simtit ca e o ocazie, si ca trebuie sa trag tare. Si am tras, pe carne si pe sange! Am depasit de mult puterea trupului meu mititel, de un metru cincizeci, cu o vointa cat tot cerul, ca sa realizez cat am realizat. Ca atare, Dumnezeu a zis acum: „Stop!“. Si am inteles ca trebuie sa fiu mai atenta, sa merg mai incetisor, sa nu mai ratez sa mananc sau sa dorm. Am inteles, acum, si ca mancam aiurea si, din cauza unei toxiinfectii alimentare, am ajuns, zilele trecute, la spital, la urgente. Aveam dureri abdominale ingrozitoare din cauza unei colite.
Tango: Cum te simti acum?
ANCA PARGHEL: Cred ca raspund bine la tratament, desi doctorii, acum doua luni si jumatate, imi dadeau trei luni de trait. Joi incep a treia cura cu citostatice, si se fac sase, in total. Apoi, daca totul merge bine, si va merge, pentru ca noi toti ne rugam pentru asta, o sa urmeze a doua operatie. Am probleme si cu ficatul, care a trecut, pana acum, din cauza privatiunilor din copilarie si studentie, prin doua hepatite si o metastaza, s-a vindecat, si acum a facut iar metastaza.
Tango: Stiu ca ai nevoie de bani pentru o anumita operatie. Despre ce interventie este vorba?
ANCA PARGHEL: Am facut deja o operatie, aici, in Bucuresti, dar nu au putut face nimic, pentru ca muream pe loc daca scoteau ceva. Cand m-am trezit din operatie, eram bucuroasa, crezand ca mi-au extirpat tumora, dar
mi-au spus ca m-au cusut imediat, pentru ca, daca o scoteau, muream pe masa de operatie. Dar au prelevat tesut din tumora, pentru a-mi ajuta apoi la tratament. Daca totul merge bine si se retrag metastazele, voi face alta operatie pentru a scoate tumorile. Si mai ramane ficatul, care ori se reface singur, ori ma va aduce in pragul unui transplant de ficat. Cred ca am un an destul de imbarligat de traversat. Dar nu ma las, pentru ca am psihicul tare. Mai am momente cand ma doare cate ceva si imi scade moralul, dar tot eu ma imbarbatez. Medicii spun ca sunt un caz foarte grav, dar as vrea sa se insele. Nu tin seama de tot ce-mi spun, si daca eu nu tin seama, nici trupul meu nu va tine seama. Nu vreau sa accept ce mi se spune, ca as fi pe calea aceea… Nu sunt neaparat visatoare, ci mai degraba inconstienta, in sensul bun al cuvantului. Dar nu mi-e usor, pentru ca stau numai in casa, deoarece caldura de afara nu imi face bine. Dar Ciprian imi gateste, Tudor face cumparaturile, si trebuie sa ma concentrez sa nu mai slabesc, ca deja am ajuns la 50 de kg.
Tango: Am inteles ca nu s-au strans banii necesari operatiei…
ANCA PARGHEL: Nu s-au strans. Dar poate tratamentul isi face efectul dupa patru cure, adica mai repede. Eu am stat azi-noapte si mi-am facut o rochie, asta inseamna ca am revenit la viata. Am facut un model larg, pentru ca am slabit foarte mult si sunt toata numai oscioare, parca-s balerina. Dar nu ma deprim foarte tare din cauza asta. Am rezultate, dupa doua cure cu citostatice, a inceput sa mi se retraga burta, pe care o aveam bombata, de parca eram gravida in luna a noua. Daca doctorii ajung la concluzia ca tumora s-a localizat intr-un loc anume, pot face operatie pentru ca aceasta sa fie extrasa, si scap.
„Brasil“ nu mi-a adus, pana acum, niciun leu
Tango: Unii te cred bogatasa si nu inteleg de unde nevoia ta de banii lor.
ANCA PARGHEL: Am muncit enorm, dar n-am avut cum sa strang bani, pana acum, pentru ca am facut o muzica pe care n-o asculta decat zece persoane intr-un club. Poate daca faceam si eu o muzica mai comerciala, adunam bani. Dar din jazz nu faci bani, dimpotriva, dai bani, ca s-o sustii. Colaborarea cu Tom Boxer, „Brasil“, de fapt, nu mi-a adus, pana acum, niciun leu. Sper ca macar la sase luni sa imi intre si mie in cont cateva milioane de lei vechi. N-am luat niciun ban, pentru ca aceasta casa de discuri, Roton, care este minunata, pentru ca este cea care a investit in mine, isi recupereaza acum costurile. Plus ca eu beneficiez doar de 20% din suma respectiva, care nici nu stiu cat e. Sa nu creada lumea ca, daca acest hit este peste tot, m-am imbogatit. Radiourile nu platesc pentru difuzarea melodiei, doar anumite televiziuni platesc o cota parte.
Tango: Lumea te-a vazut la televizor aranjata toata si presupune ca, daca aratai bine, nici nu esti atat de bolnava.
ANCA PARGHEL: Este o reactie fireasca. Ma vede lumea in rochii de tot felul si presupune ca am bani gramada sa dau pe ele. Dar eu mi le fac singura, din materiale ieftine, sau din tesaturi primite de la prieteni. Daca m-as arata exact asa cum sunt, fara par pe cap si intr-o rochita in care sa se vada ciolanasele mele, cred ca as soca natiunea. Daca-mi dau aceasta peruca jos, vei vedea ca sunt rasa-n cap, pentru ca, in urma tratamentului cu citostatice, mi-a cazut parul. Si daca-mi dau si machiajul jos, zici ca sunt ca scoasa din mormant. Ei vor sa ma vada asa?! O transform pe „mama Brasil“ imediat, daca oamenii vor sa ma vada exact asa cum sunt acum, dar, din decenta, ma aranjez cand vine cineva la mine. Dar, daca lumea m-a iubit cu par si cu flori pe cap, ma va iubi si cheala. Si numai oase, cum sunt acum, la doar 50 de kg. Daca poti invidia asa o femeie, inseamna ca ai uitat de Dumnezeu. Ei nu stiu ce fel de fiinta sunt eu. Cand am iesit din spitalul Bucur, m-am dus sa onorez un concert. Eram toata umflata la picioare, dar, in rest, aratam ca un schelet, eram pe moarte atunci. Lumea nu ma cunoaste si ma doare lucrul acesta. Daca ar sti, s-ar indumnezei. Mai mult n-am ce sa spun, decat ca eu nu m-am milogit de nimeni. S-a hotarat, sus, la Dumnezeu, ca mass-media sa ia atitudine, pentru ca nu eu am cerut ajutor. Eu eram pe moarte, si atunci media, pe care le slujesc si le respect, mi-au sarit in ajutor. M-as fi dus, in ultimul an, si la trei noaptea, daca ma chema vreun jurnalist, de-aia am si ajuns bolnava, ca nu am refuzat nicio invitatie. Si nu am cerut niciodata bani pentru aparitiile mele. Si atunci, media s-au simtit responsabile si solidare cu mine. S-a facut aceasta intrajutorare pentru artista Anca Parghel, dar nu eu am cerut-o. Jurnalistii au cerut-o, si undeva mai sus, la Doamne-Doamne, s-a hotarat acest lucru. Am fost singura, pe banii mei, in lume, ca sa cant, sa reprezint Romania, dar n-am primit niciodata niciun titlu, nicio onoare pentru asta, si atunci Dumnezeu s-a cam suparat si a zis ca acum e cazul sa mai si primesc.
Le multumesc tuturor celor care au donat, pentru ca nu bani au dat, ci iubire
Tango: Te-au filmat televiziunile in curtea casei tale si cativa privitori au tras concluzia ca ai ditamai palatul.
ANCA PARGHEL: Asta e o casa din ’40, care avea doar doua camere, si la care muncesc din ’95, de cand am cumparat-o. Avea WC in curte, nu avea apa, gaz, telefon, nu avea nimic si, de cand ne-am mutat in ea toti patru, eu, copiii si sotul, tot lucram la ea. Am adunat bani din turneele mele de jazz si din profesoratul meu de cate 10 ore pe zi la Bruxelles, cand aveam zile cand nici nu apucam sa mananc, si am mai ridicat un perete, am mai pus un termopan. M-a mahnit tare mult sa aud ca lumea ma crede o bogatasa. Cine a vorbit urat despre mine acum, in cazul in care eu sunt un om bolnav de cancer in stadiul patru, isi face pacate. N-ai voie, oricum, sa judeci si sa invidiezi pe nimeni, cu atat mai mult pe un om bolnav.
Tango: Solutia propusa de ei ar fi sa vinzi casa, pentru a face rost de bani.
ANCA PARGHEL: Aici stau cu baietii mei si cu fetele lor, aici e centrul meu, e locusorul meu, pentru care am muncit intruna. Daca o vand, sunt si bolnava, si fara acoperis deasupra capului!
Tango: Spuneai ca ai primit cateva mesaje care te-au durut, dar cei mai multi oameni te iubesc, sunt alaturi de tine, si au dovedit asta donand bani.
ANCA PARGHEL: Datorita lor nu vad negura sufleteasca a celor care sunt rai. Sunt oameni care au dat din pensia lor. incerc sa-i ignor pe cei care ma vorbesc de rau, dar trebuie sa clarific unele lucruri, trebuie ca oamenii sa inteleaga ca nu sunt o intretinuta, nu sunt o miliardara, nici macar in lei. Sunt o cantareata care traieste din concerte, oricati bani mi se dau la un spectacol, iar cand nu ma cheama nimeni, ma silesc sa fac rost de studenti ca sa pot castiga cate ceva. Ceea ce s-a strans la teledon este datorie. Doar eu am dat tot, tot, pana la ultima bucatica de viata din mine.
Tango: Ce drum le-ai pregati banilor donati, in cazul in care te insanatosesti si nu mai ai nevoie de ei?
ANCA PARGHEL: Le multumesc tuturor celor care au donat, pentru ca nu bani au dat, ci iubire. As dori, cand ma fac bine, sa fac o fundatie pentru ajutorarea femeilor care sunt in aceasta situatie si sa deschid un cont pentru artistii care, uitati de Dumnezeu, se sting singuri, bolnavi, saraci, intr-o camera. Sunt mai multi in situatia mea, dar nu face nimeni pentru ei o campanie, pentru ca, intamplator, nu sunt in voga, iar eu sunt in voga dintr-o intamplare, nici eu nu stiu cum. Probabil ca, daca nu era „Brasil“, ma ingrijeam singura cum puteam, si poate ca nici nu mai eram acum aici. Dar am ajutoare, baietii mei sunt langa mine, si le-as dori tuturor mamelor sa aiba copii ca ai mei. Acesti copii ma fac sa revin la viata, eu voi invia datorita lor. ii iubesc pe ei asa cum ii iubesc pe toti cei care m-au ajutat, la fel cum iubesc si revista Tango, ca a fost alaturi de mine, si pe tine, ca nu ma uiti.
Nr. 39 septembrie2008
Our Fair Lady
Text de Alexandra Rotarescu
Foto: artista (artista.ro)
(sedinta foto realizata in data de 08.04.2008)
