Pe Anca Turcasiu o putem vedea pe scena Teatrului National de Opereta Ion Dacian in doua mari spectacole, Maria de Buenos Aires, al carui regizor este Mario Radachovski, si Rebecca, pus in scena de Attila Beres, dar si in comedia muzicala regizata de Radu Gheorghe, Interpretul, care se joaca la Teatrul Mic. Dar nu doar despre proiectele sale muzicale, ci si despre inceputurile carierei ei ne-a vorbit, cu mare sinceritate, Anca Turcasiu, cea care a fost eroina unui pictorial senzational, semnat Paul Buciuta si aparut in toamna in revista Tango.
Marea Dragoste / Tango: Ce sunt parintii tai si in ce fel de familie ai crescut?
ANCA TURCASIU: Mama mea nu mai traieste, dar a lucrat in domeniul economic, a fost director economic la spitalul pentru studenti, iar tata, nici el nu are nicio legatura cu meseria de artist, doar ca are un suflet de artist, in adancul lui. Tatal meu este inginer si a fost inspector in Ministerul Invatamantului, a lucrat si ca profesor universitar, redactor-sef la Editura Didactica si Pedagogica pe invatamant, deci nicio legatura cu domeniul artistic.
Marea Dragoste / Tango: Bucuresteni?
ANCA TURCASIU: Da, bucuresteni. M-am nascut in Bucuresti. Tata s-a nascut in Ploiesti, mama nici nu stiu unde s-a nascut, pentru ca a fost nascuta pe unde calatoreau, din cauza meseriei tatalui ei, care a fost pilot – spun din cauza, pentru ca nu stiu daca a fost ceva bun sau rau. Bunica din partea mamei a fost bucuresteanca, dar mama nu s-a nascut in Bucuresti. Tata oarecum mi-a deschis drumul si ochii catre meseria asta citindu-mi poezie, multa poezie, si am crescut si cu povesti nemuritoare, care se citeau, acum nu cred ca se mai citesc, dar am crescut cu Marin Sorescu, cu Ana Blandiana, Adrian Paunescu, Nina Cassian. Aveam o biblioteca, stii cum erau bibliotecile inainte, un perete, de sus pana jos, cu mii si mii de carti, pe doua randuri, de nu mai aveam loc. Invatandu-ma oarecum sa imi placa poezia, pentru ca copilul se obisnuieste cu ce ii dai, am inceput sa invat poezii, sa le recit, am fost la concursuri unde am recitat poezie si asa am ajuns la Cantarea Romaniei, unde am luat premiul intai pe tara, recitand.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani aveai?
ANCA TURCASIU: Vreo 10 ani, eram mica. Asa am ajuns sa iau premiu la Cantarea Romaniei si de aici a pornit cred ca nebunia asta si pasiunea asta de a face teatru si la 15 ani m-am inscris in grupul de pregatire al lui Petrica Gheorghiu, el pregatea viitori actori, care dadeau examen la IATC si asa am ajuns sa cunosc mirajul asta al scenei, asa am ajuns sa-mi doresc sa fac teatru.
Marea Dragoste / Tango: Si parintii tai au fost de acord?
ANCA TURCASIU: Da, m-au ajutat cat au putut, m-au impins chiar, mama m-a sustinut foarte mult si m-a dus oarecum cu forta la Scoala Populara de Arta, ca sa fac si canto, crezand ca imi ajuta foarte mult in cariera de actrita sa si cant. Dar eu, fiind un om extrem de corect si de serios, exagerata poate, in toate domeniile vietii, nu am vrut sa merg la {coala Populara de Arta pentru ca se daduse examenul de admitere si mi s-a parut ca e o nedreptate sa nu dau acest examen. De asta spun ca m-am dus cu forta. Dar asa, cu forta, prin noiembrie, m-am dus fara sa dau acest examen si dupa un an am fost deja trimisa la festivaluri. Aveam 16 ani. N-am vrut niciodata sa cant, nu asta mi-am dorit, dar asta s-a intamplat pana la urma si mi-a schimbat cursul vietii.
Niciodata nu mi s-a parut ca sunt frumoasa, am fost o fata durdulie
Marea Dragoste / Tango: La 10-11 ani, cand ai inceput drumul acesta, stiai deja ca esti o fata frumoasa?
ANCA TURCASIU: Nu, niciodata nu mi s-a parut ca sunt frumoasa, am fost o fata durdulie.
Marea Dragoste / Tango: Dar frumusetea cand a venit?
ANCA TURCASIU: A venit, constientizand-o prin prisma celor care mi-au spus-o. Eu nu am avut niciodata sentimentul ca sunt frumoasa, si nu o spun cu ipocrizie, dar dupa ce toata lumea a inceput sa imi spuna acest lucru, am inceput si eu sa ma uit mai atent in oglinda si sa-mi dau seama ca intr-adevar sunt un om frumos. Simetria, practic, da frumusete, iar eu cred ca am trasaturi simetrice. Mama mea a fost o femeie foarte frumoasa, era o combinatie intre Gina Lollobrigida si Claudia Cardinale, cu niste ochi imensi. Eu sunt o combinatie intre ei doi, intre mama si tata, dar seman destul de bine cu mama – am o poza cu mama cand avea 30 de ani si ma uit asa cu stupoare; mama purta peruci in ultima perioada a vietii, de placere, nu pentru ca ar fi avut probleme, si acum in Rebecca eu port peruca asemanatoare cu cea pe care o purta mama si cand trec prin fata oglinzi nu ma pot uita, pentru ca mi-e dor de ea si ma sperii de imaginea pe care o am, pentru ca e o asemanare foarte mare.
Marea Dragoste / Tango: Si vocea seamana tot cu vocea ei?
ANCA TURCASIU: Nu, vocea nu. Nici nu imi mai aduc aminte bine vocea ei.
Marea Dragoste / Tango: Dar timbrul tau este unul deosebit.
ANCA TURCASIU: Da, in general ma cunoaste lumea dupa timbru. Am si facut foarte multe in zona asta de televiziune, am jucat foarte multe sitcom-uri si vorbind, nu cantand, si de aceea lumea ma recunoaste dupa voce. Eu nu ma machiez in timpul zilei, merg cu o sapca pe cap si nu ma recunoaste nimeni, dar daca spun: Buna ziua!, unde intru, imediat reactioneaza oamenii si isi dau coate.
Marea Dragoste / Tango: Uneori oamenii judeca si dupa aparente…
ANCA TURCASIU: Dar de ce sa judec eu pe omul de langa mine fara sa il cunosc. Ce drept am eu sa fac asta? Niciunul. Eu nu am voie sa spun despre tine nimic, despre tine, Alice. Eu nu stiu nimic despre tine, stiu despre tine doar citindu-ti editorialele, citindu-ti cartile, te descopar, dar despre tine ca om nu stiu foarte multe si nu pot eu sa te judec, pentru ca in nu stiu ce momente ai luat nu stiu ce decizii. Nu pot sa fac asta, nu am voie sa fac asta si nici nu ma intereseaza.
Marea Dragoste / Tango: Pe tine nu te intereseaza, dar pe cei din jurul tau, da. Pentru ca tu esti o vedeta si toata lumea vrea sa aiba o opinie fata de tine.
ANCA TURCASIU: Da, inteleg asta, dar ma deranjeaza comentariile rele facute de oameni care nu m-au cunoscut. Am plans intr-o zi din cauza unui ziar nenorocit incat barbata-miu nu mai stia ce sa-mi faca. M-a jignit un imbecil, m-a facut albie de porci – inculta, proasta, care n-are decat doua clase. Am prezentat un Top Model, un festival, in engleza si in romana, fara text, fara nimic. Nu spun ca e o mare calitate sa prezinti si in romana si in engleza, dar sigur nu e usor. Si cum poti sa spui despre mine toate lucrurile astea fara sa stii despre mine nimic? Am plans ca un copil si tot Cristi m-a zdruncinat si a zis ca daca mai cumpar vreodata vreun ziar, nu stie ce-mi face… Rad deseori si spun ca parca ar fi tata, are asa grija de mine, din multe puncte de vedere.
Marea Dragoste / Tango: Din ce puncte de vedere?
ANCA TURCASIU: De exemplu, eram gravida si nu ma lasa sa mananc dulciuri, ca sa nu ma ingras. Cu fumatul, imi numara tigarile si e disperat ca fumez si eu sunt ca nu reusesc sa ma las, cate principii de viata sanatoasa am, nu am reusit sa rezolv problema asta. Si ma cearta…
Marea Dragoste / Tango: Nu te enerveaza ca te cearta?
ANCA TURCASIU: Ba da, dar are dreptate si atunci o iau ca atare.
Niciodata nu am tanjit dupa material
Marea Dragoste / Tango: Ai bani? Iti doresti bani?
ANCA TURCASIU: Imi trebuie bani ca sa traiesc, dar niciodata nu am tanjit dupa material, pentru ca nu asta m-a hranit. I-am cumparat sotului meu, cu ocazia aniversarii casatoriei, o carte cu cele mai frumoase poezii de Adrian Paunescu, pentru ca Marius Tuca a strans din toate poeziile lui, pe cele de dragoste. Eu, normal ca citindu-i toate poeziile le stiam, dar nu le-am regasit pe toate intr-un volum. Practic, mi-am cumparat mie acest volum sub pretextul ca trebuie sa fac un cadou. Asa ma mai incarc eu, din cand in cand. Asta ma face fericita.
Marea Dragoste / Tango: Cum s-a schimbat viata ta odata cu venirea copilului? Cum a fost perioada sarcinii si cum te-ai schimbat tu?
ANCA TURCASIU: Sarcina a fost grea, foarte grea, pentru ca mi-a fost foarte rau. Pana la 5 luni am slabit cinci kilograme, pentru ca nu puteam sa mananc nimic, dar mi-am dorit foarte mult copilul. La patru luni si jumatate am avut probleme cu contractii, am luat anticontractante, placenta s-a dus foarte jos, riscurile erau foarte mari, de aceea am si facut cezariana si… cine e mama intelege ce am simtit, ca toate simtim la fel.
Marea Dragoste / Tango: Nu toate femeile simt acelasi lucru.
ANCA TURCASIU: Eu am plans de emotie, am fost foarte emotionata. Radu e un copil putin altfel. De cand s-a nascut si pana acum a fost asa, un copil foarte in lumea lui, rece, distant, nu a fost un copil mamos, poate ca Dumnezeu mi l-a trimis pe el tot ca sa invat eu ceva. A stat in brate la mine cat l-am alaptat, in rest ne impingea…
Mi s-a intamplat acum sa fiu atrasa de regizorul de la Maria de Buenos Aires
Marea Dragoste / Tango: Ai facut Facultatea de Teatru?
ANCA TURCASIU: Nu, nu am intrat la teatru, dar Dumnezeu mi-a dat altceva, mai bun…
Marea Dragoste / Tango: Ce ti-a dat in locul facultatii de teatru?
ANCA TURCASIU: O alta scoala. In ’90 s-a infiintat o scoala, care nu mai exista azi, singura scoala de Musical, care a pregatit o promotie de artisti in toate domeniile – canto, dans si actorie. M-a sunat Marius Teicu sa-mi spuna ca s-a infiintat aceasta scoala si am avut sansa, pret de patru ani, timp de 8-10 ore pe zi sa lucrez la sange, incat sa fiu foarte pregatita pentru toate cele trei domenii de activitate. Tin minte ca intre ’90 si ’94 am facut facultatea si mi-am dat licenta la Targu Mures. Ca sa vezi cat de drastici erau, ne-au trimis la Targu Mures, sa nu cumva sa dam la IATC licenta, pentru ca sa nu fie parti-priuri, pentru ca majoritatea profesorilor erau de la institut si ne cunosteau, ne-au trimis pe un teren neutru si cu toate astea – rectorul care era atunci este si astazi, baiatul lui este cel care a regizat Rebeca, iar tatal lui, Atilla Nuderes, la premiera, in timpul spectacolului, aproape ca s-a ridicat in picioare si spunea: O vedeti? Ea este eleva mea, a terminat la mine in facultate. Asa m-a emotionat chestia asta ca se lauda cu mine, dupa atatia ani de zile, era mandru ca ma vede pe scena. Mi-au si pastrat lucrarea de diploma in arhiva…
Marea Dragoste / Tango: Ai avut o lucrare de licenta speciala?
ANCA TURCASIU: A fost ceva unic, nu s-a mai facut asa ceva. Am scris o lucrare despre istoria teatrului de revista din Romania, de cand a inceput, pana in prezent, cum a luat nastere, cum s-a format si cum a crescut. Lucram acasa, aveam o masa pe care erau cred ca 200 de carti, de unde mi-am strans informatia. Astazi copiii isi iau lucrarile de pe internet, nu mai au placerea asta. Noi aveam aceasta bucurie sa citim, sa ne informam si sa stiu ca e scrisa de mana mea lucrarea aia, e din mine.
Marea Dragoste / Tango: Vreau sa te intreb si asta… Tu intalnesti atatia oameni, vin catre tine atatia oameni minunati. Nu ti s-a intamplat sa te indragostesti sau sa ai senzatia ca te-ai indragosti din nou? Exista uneori niste atractii. Nu te temi de o ispita?
ANCA TURCASIU: Nu pot sa spun ca mi s-a intamplat. Mi s-a intamplat acum sa fiu atrasa de regizorul de la Maria de Buenos Aires, dar nu ca barbat, ci profesional, parca respiram in sala starea aia pe care o trimitea el si realmente parca a fost o stare de indragosteala, dar nu o indragosteala de iubire, de barbat cu femeie. Asta nu mi s-a intamplat, nu stiu daca o sa mi se intample si cum o sa reactionez.
Marea Dragoste / Tango: Dar crezi ca exista o singura mare dragoste intr-o viata sau sunt mai multe si asta e doar un mit?
ANCA TURCASIU: Eu am avut aceasta mare dragoste la 18 ani, dar consider ca de fiecare data am trait iubirile cu atata pasiune, ca am avut impresia ca aceea prezenta este dragostea vietii mele. Atunci nu pot sa spun ca e o singura mare dragoste. Cred ca depinde si de norocul pe care il ai in viata, pentru ca poti sa intalnesti sau nu, sau poti sa intalnesti de mai multe ori pe acela cu care crezi ca imparti dragostea aceea unica. Eu pot sa spun ca am avut norocul sa-l intalnesc pe Cristi si cu el am trait dragostea aceea extraordinara, nu puteam sa respiram. Si chiar dupa ani de zile, tin minte ca il asteptam la aeroport si aveam fluturi in stomac si ma gandeam ca poate sunt anormala ca simt asa dupa ani de zile. Nu stiu daca mai simt asa si azi (rade). Ce fac este sa pastrez ce avem, pentru ca e foarte usor sa se rupa totul si ma gandesc ca a o lua de la capat nu e o fericire pentru nimeni.
MATERIALELE PUBLICATE PE ACEST SITE SUNT PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
