Andi Moisescu si Olivia Steer – competitiile amorului

de

Andi Moisescu si Olivia Steer s-au indragostit nebuneste unul de celalalt de la prima intalnire si au construit o relatie din care au eliminat, de la bun inceput, orice rivalitate. Noua ni s-a parut prea simplu, prea la indemana sa-i rugam sa ne-arate nuantele superbe ale parteneriatului lor… Asa ca i-am pus sa-si imagineze cum ar fi fost daca, in loc sa fie aliati pe viata, s-ar fi luat la intrecere din cand in cand.

Competitie sau alianta?
Andi: Din punctul de vedere al unei prese mondene care-si cunoaste interesul, ei trebuie sa se afle, evident, in competitie. Trebuie sa se certe chiar unul cu altul si mai ales s-o faca de fata cu presa, daca nu chiar prin intermediul ei. Nu stiu daca o sa le fie mai bine, dar mai populari sigur o sa fie. Daca scoatem presa din ecuatia asta, imi cer scuze, dar nu-mi permit sa dau idei bune altor cupluri. Si eu traiesc tot de pe urma intimplarilor publice. Sa faca fiecare ce vrea, dar, daca apeleaza la competitie, sa nu uite s-o declare deschis. Ca sa stim si noi pe cine sa stam cu ochii.
Olivia: Eu sint in opozitie totala fata de preopinent. Problema trebuie gindita ca un business. Cit investesti, in cit timp se amortizeaza investitia, cine pierde si cine cistiga. Si, apropo, competitia… cit e de loiala? Trebuie sa am raspunsurile la aceaste intrebari, sa ma exprim pe speta data. Daca e vorba de vreun cuplu la moda azi, mereu in razboi televizat, litigii civile in instanta, pupaturi cu happy-end, conflictul aducator de rating e solutia! Daca e sa fie alianta, pentru ca rata profitului pe termen lung o impune, atunci sa fie alianta!

Invingatoare, dragostea
Andi: Eu cu Olivia ne-am putea lua la intrecere, de exemplu, la „cine il iubeste mai mult pe David“ sau la „cine pe cine iubeste mai mult, eu pe ea sau ea pe mine“. La fel de bine ne-am putea intrece la „cine se trezeste miine dimineata la 6.30 ca sa se joace cu David“ sau la „cine ii schimba mai multe scutece lui David“. Astea sint intrecerile noastre preferate, mai ales ca nu exista nici cel mai mic risc sa cistige altcineva decit amindoi impreuna.

Impacari fara certuri
Andi
: Pai, la cite ore petrecem la serviciu si la cita treaba avem cind ajungem acasa, isi inchipuie cineva ca mai avem vreo rezerva de energie ca sa ne mai si certam? Poate am mai face-o si noi, din cind in cind, macar asa, din snobism, s-avem ce sa povestim publicului avid de informatii picante. Motive, Slava Domnului, am putea sa gasim. De ce schimba astia mereu bordurile, de ce ne scumpesc rusii gazele, de ce nu stam si noi in nord, ca lumea buna, ma rog, cu putin efort s-ar putea. Energie nu prea mai avem.
Olivia: Absolut corect, eu as adauga de ce nu avem si noi reality-show la o ora de maxima audienta, de ce n-a vrut Andi niciodata sa-i cumparam lui David suzeta de aur si masinuta de 3000 de euro. Chiar asa! De ce???

Sentimente
Andi: A, pai e frumos ce faceti?… Ne-ati luat mai intii cu subiecte de un real interes, de tipul competitie, cine pe cine, certuri si impacari, si-acum ne puneti sa vorbim de sentimente?… Ma obligati sa vorbesc serios si asta poate dauna tirajului. In fine, voi ati vrut-o. Din punctul meu de vedere, e foarte simplu. Nu cred ca trecusera mai mult de sase luni de cind am cunoscut-o si pina mi-am dat seama ca ea e. Ca sa fiu sincer pina la capat, am mers cu nebunia pina acolo incit i-am si marturisit asta, riscind s-o sperii. Ceea ce, dupa cum se poate constata astazi, nu s-a intimplat.
Olivia: Nu s-a intimplat, nu? Da’ de ce n-oi fi fugit oare? Cine m-o fi pus sa spun ,,da”? O fi Andi un om minunat? L-oi iubi patimas? O fi el cel mai bun tatic pentru David? Nu, e doar strategie de maketing, o manevra ordinara de intoxicare a presei… Acum, daca mai fug, se pune?…

Obositi, dar fericiti
Andi:
Am inceput o noua viata. Mai frumoasa si mai bogata decit orice mi-as fi imaginat vreodata. Abia acum am deslusit adevaratul inteles al expresiei „obosit, dar fericit.“ Ma trezesc regulat la 6.30. Ma culc aproape in fiecare noapte, pe la 1. Am ajuns sa beau jumatate de litru de cafea numai dimineata, ca sa nu ma impiedic cu David in brate. Daca ma aplec, mai nou, risc sa ramin asa. Alerg intre casa si birou si, de cele mai multe ori, maninc doar cind apuc si niciodata cind trebuie. Dar cind imi sare copilul de git si-mi spune „tata“, uitindu-se bucuros in ochii mei, nu-mi mai trebuie nimic. Decit, cel mult, un sarut de la Olivia si-un „te iubesc“, ca m-a obisnuit asa, rasfatat.
Olivia:
Ne-am inveselit. Nu ca as fi fost pina cum vreo fire artagoasa… nu, nu!… niciodata. Sint mindra de originile mele de ardeleanca si imi curge in singe bonomia. Foarte rar imi sare tandara. Dar de cind a aparut David, in Dex, la cuvintul ,,serenitate” a aparut poza mea, n-ati observat?

Calitati cu duiumul
Andi
:
Mi-e imposibil sa nominalizez numai trei calitati ale Oliviei care-mi plac la nebunie. Eu am luat-o de nevasta tocmai pentru ca mi-era imposibil sa ma opresc din a-i descoperi noi si noi calitati. Oricum, ma bucur ca e atit de frumoasa, incit sa ma faca sa ma indragostesc din prima clipa de ea, atit de desteapta incit sa spuna ,,da” cind am cerut-o in casatorie si, in general, atit de minunata, incit sa ma transforme intr-unul dintre cei mai fericiti oameni de pe pamint. Si, daca spun fericit, e de la sine inteles ca nu ma intereseaza citusi de putin defectele, deci cu atit mai putin sa ma si enerveze.
Olivia:
Andi e nefiresc de spontan, tulburator de carismatic, nemaiintilnit de generos, un sufletist rar. Coplesitor de talentat, acurat in mod matematic, sclipitor de destept. Un tata incredibil, un sot minunat, un prieten rar. Foarte bun organizator, un om de televiziune total, extrem de sociabil, intuitiv, aplicat. Un povestitor talentat, inepuizabila sursa de bancuri, sufletul tuturor petrecerilor. Un talent muzical suprinzator, o voce buna, un iubitor infocat de jazz. Un cititor pasionat, un teribil fan de filme bune, un editor in Avid pretios. Marele lui defect e ca are prea multe calitati, enervant de multe, pentru gustul unora. Nu si pentru al meu…

Sporturi noi pentru parinti tineri
Andi:
Dupa cum am lasat sa se inteleaga, practicam impreuna caratul copilului in brate, plimbatul cu caruciorul, ma rog, si cu sania in timpul iernii, schimbatul scutecelor, impinsul caruciorului prin hipermarket si, nu in ultimul rind, intinderea nervilor in trafic. Separat mai practicam schiul in vacanta de iarna si inotul in cea de vara.
Olivia:
Da, adevarat. Si mersul cu rolele in parc. La bicicleta am renuntat pe moment, pina va creste David suficient de mare ca sa ne plimbam toti trei.

Joaca de-a televiziunea
Andi:
Cind eram copil ma jucam cel mai des de-a fotbalul, cred, iar acum, de cind sint, nu-i asa, mare, ma joc de-a televiziunea. De altfel, eu am fost intotdeauna sincer si am recunoscut ca am un slogan dupa care ma ghidez in viata. L-am preluat de la Xbox. ,,Work Less, Play More!”
Olivia:
Ma cataram in copaci, saream coarda in curte, jucam elasticul in parc, ma dadeam pe rotile vara (pe vremea aia nu cred ca se inventasera rolele), patinam iarna, ma jucam de-a mama si de-a tata. Ma jucam de-a ce se putea juca orice fetita cu codite. Azi ma joc cu David cu mingea, cu masinuta, de-a calutul si de-a tot ce ne mai trece prin cap. Il astept sa creasca doar putin mai mare ca sa putem promova la nivelul urmator.

Material publicat in Tango, aprilie 2008

 

Categorii:
Pictoriale

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *