fbpx

Angelica Lambru – Martor in Martie

de

Ne place sau nu, Doamna, tot fetele cu fetele si baietii cu baietii ne Jucam, la o adica. Nu spun ca e bine sau e rau, constat, doar, ca e asa. Uite un martisor tardiv, in forma de poveste, à rebours, adica de-a-ndoaselea, in stilul meu. Sa-l legi de curelusa ceasului pana cand i se va rupe atisoara de atata purtat. Sa nu-l mai cauti, daca-l pierzi. Asta e rostul lui: sa stea cateva zile in lumina, apoi sa-si stranga literele, ca apele, luna, si sa se duca. Numai cine nu pleaca nu are dreptul sa fie asteptat.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Anul acesta, luna martie a venit ca proasta. Tace de o saptamana Baba cu barbia tremuranda. Isi vara bastonul printre superstitii si semne, mijind ochii impaienjeniti de apa neagra, inghesuindu-se sa ne pupe. Ne trage de maneca sa ne intoarcem, sa mai stam, sa-i mai spunem. Ii e frica de splendoarea cruda a lui April, de racoarea letala a noptilor de primavara. S-ar intoarce in cojoacele iernii si nu mai poate. Si-ar lua caciula de astrahan rusesc din cuier si si-ar potrivi-o pe permanentul expirat, dar blana a prins viata, a behait si s-a pierdut printre cainii de-un carliont cu ea. S-a saturat sa tot cada in Post, ar vrea cozonaci si pasca, telemea, ceapa verde si ridichi, insa trebuie sa-si plece clontul in castronul cu zeama de varza. Geaba ii dam mucenici, geaba o dezlegam la peste congelat, de Bunavestire! Nu mai are viata ei niciun gust!

Aseara, cand s-a dus la culcare, Baba s-a rugat fierbinte, inainte sa adoarma. Iar Dumnezeu, dragutul, i-a ascultat ruga inlacrimata si s-a invoit sa o arunce intre femei, fara sa o faca si val de tei, ca, oricum, nimeni nu mai intelege rostul zicalei si nici claci, ca pe la 1848, nu mai tin femeile patriei. S-a trezit la reverul vecinei de la etajul cinci, ultima venita, musca proaspata, tanara, grasa, pentru paienjenitele batrane din bloc. Indeplinea toate conditiile unui subiect serios de barfa, la cafeaua de la ora 7. E grasa, divortata si cu un copil. Blonda (s-a vopsit asa fiindca-i alba toata!), tunsa scurt (n-ai vazut-o, tu, ca cheleste?) cu ochelari pe nasul coroiat, fara o picatura de ruj pe buze, trage in fiecare dimineata de baietelul slabut si brunetel (nu-i brunetel, e vanat, ca nu-i merge bine un rinichi de cand s-a nascut, mi-a zis mie o asistenta de la pediatrie!), ii indeasa caciula pe capsor si-l vara in masina stropita cu noroi. Nu-i mai vezi pana seara, tarziu. (Oare pe unde o umbla si o lasa copilu’?)

Va fi intr-adevar o Zi a Femeii, pe gustul Babei: Doamna Avocata a sfatuit-o sa aduca martori care sa declare ca e o mama buna, ca nu bea si ca are prieteni. Doamna Psiholog care ii evaluase pe fostii soti, asa hotarase. Doamna Judecator va decide ce-i mai bine pentru minor. O prevenisera doamnele ca nu contau acum ”neintelegerile intre parinti” (ochii invinetiti cu randul, gheata de pe sira spinarii la auzul cheii in usa, lunile in care ii tinuse calea cu remuscari mahmure, cautand ca o monstruoasa guma de mestecat, talpa pantofilor ei, baietelul agatandu-i-se de gat si soptindu-i: “te rog eu, mami, putem sa-l primim pe tati inapoi?”). Isi pipaie cruciulita prin bluza, ridica privirea catre iconita Maicii Domnului si ultimul lucru pe care-l vede inainte sa se smulga cu tot cu poseta din masina, e martisorul jumulit, de la rever. L-a inchipuit baiatul, la scoala, pentru Mama lui. Din pene de inger.

P. S. Pe Doamna de la cinci o cheama Mavi si eu ii voi fi martor, la proces.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.