AUGUSTA LAZAROV: Valeriu traia ca si cum ar fi avut 30 de ani

de

Augusta Dumitrascu a prezentat acum cativa ani o emisiune de mare succes, marca Valeriu Lazarov: Babilonia. Pe platourile de filmare a inceput o poveste de dragoste tulburatoare si controversata intre tanara de 27 de ani si marele producator de televiziune care avea cu 40 de ani mai mult decat ea.

Si, totusi, in ciuda comentariilor, iubirea lor s-a asezat firesc, dintru inceput, sub semnul marilor iubiri. Cei doi s-au casatorit si au trait impreuna, probabil, cei mai frumosi ani. Din pacate, in august 2009, Valeriu Lazarov a plecat de langa Augusta si de langa noi…

Marea Dragoste / Tango: Ai venit din Spania pentru cateva zile. Ramai in Bucuresti sau mergi si in vizita la parinti?

AUGUSTA LAZAROV
: M-am nascut la Targu Jiu, dar parintii mei s-au mutat si ei in Bucuresti in urma cu cativa ani. Asa ca am aici intreaga familie. Eu am stat in Targu Jiu pana la terminarea liceului, in ’94, dupa care am venit in Bucuresti pentru facultate. Initial, am dat la Drept, dar, pana la urma, am absolvit o universitate de management in turism.

Marea Dragoste / Tango: Parintii tai ce profesii au? Ai si frati?

AUGUSTA LAZAROV
: Tata a lucrat in turism, iar mama in contabilitate, e economist. Am si un frate, mai mic cu un an si opt luni decat mine, care a terminat Automatica, aici, in Bucuresti. A intrat printre primii zece si a terminat cu brio, a facut lucrarea de diploma dupa o bursa Erasmus in Sicilia, apoi a revenit in tara si si-a dat lucrarea de licenta, a ramas in cadrul facultatii si acum este la doctorat. El are si o familie foarte frumoasa, s-a casatorit cu fata de care s-a indragostit in liceu, si sunt impreuna de foarte multi ani, chiar daca s-au casatorit abia in 2006.

Au doi copii minunati, pe Adrian David, care are 1 an si 3 luni, si o fetita, Alexia Tudora, care acum a implinit 5 luni. Ei sunt sufletul nostru, si al meu, si al parintilor lor, si al parintilor nostri – tata si mama sunt nedespartiti de ei, in fiecare zi. Asta e familia mea. Si suntem foarte atasati unii de ceilalti. Eu in toamna lui 2003 am plecat la Madrid, in 2004 m-am casatorit cu Valeriu, si de atunci am avut doua case, una acolo, la Madrid, si alta aici.


Marea Dragoste / Tango: Spune-mi te rog cum a inceput povestea ta cu televiziunea, dupa facultate?

AUGUSTA LAZAROV
: A fost, cum se spune, „mana destinului“… Mie in liceu, dar si in scoala generala, imi placea sa scriu, ca oricarui adolescent… Am inceput cu poezioare. Iar o data cu venirea in Bucuresti, am intrat intr-un cenaclu literar, care se desfasura la sfarsit de saptamana la Liceul Gheorghe Lazar, sub indrumarea unui profesor foarte inimos, Tudor Opris, care ne sfatuia, ne ajuta… Iar la un moment dat a facut un fel de colectie, pentru toti cei care participam acolo ne-a facut cate o placheta, un fel de carticica, de mici dimensiuni, cu acelasi tip de format, dar pentru fiecare dintre noi coperta avea o alta culoare. Iar ilustratiile erau desene, grafica facuta de sotia profesorului. Si a scos o colectie la Editura Universul Enciclopedic, el a organizat totul. Iar despre acea carticica ne-a zis ca e inceputul nostru in viata. Si asta mi-a dat, asa, o oarecare incredere…

Marea Dragoste / Tango: Ce continea cartea ta?

AUGUSTA LAZAROV
: Cartea mea continea poeme in proza. Iar dupa aceea, pentru ca eu voiam sa scriu, voiam sa am un loc de munca, sa pot sa ma intretin singura si sa nu mai cer, de fiecare data, ajutorul parintilor, am zis ca trebuie sa-mi construiesc eu, prin propriile puteri, un drum in sensul asta. Si atunci am auzit ca se infiinteaza un ziar, se numea „Ultima ora“. Am scris acolo la sectiunea cultura-divertisment. Scriam despre toate premierele de teatru, despre filme, lansari de carte, muzica, diverse subiecte, chiar si sedinte de licitatii la casa Alis, de la Cercul Militar National.

Marea Dragoste / Tango: Era un ziar foarte bun, desi n-a rezistat mult.

AUGUSTA LAZAROV: Incepuse in forta si avea o echipa foarte numeroasa, foarte tanara, dar bine pregatita si entuziasta la maxim. Ei aveau o colaborare cu un post de radio, si, usor, usor, am mers si eu sa vad cum e la radio si, in felul asta, am intrat si intr-un post de radio. Si pentru ca mi-a placut foarte mult, am ramas acolo. Am inceput sa prezint stiri, dupa care o emisiune de cinema, in fiecare duminica, timp de o jumatate de ora, dupa care o ora intreaga, si tot asa. Iar de la radio, cativa dintre noi am mers in vara lui ’99 la concursul pe care l-au organizat cei de la TVR pentru crearea unei noi echipe, cand au vrut sa relanseze TVR2.

Au participat foarte multe persoane la concurs, vreo 600, era o mare de oameni la intrarea din Pangratti. Dorinta noastra era sa vedem, practic, cum arata televiziunea in interior, cum arata un studio de televiziune, cum arata camerele, ce fac oamenii acolo, cum lucreaza, pentru ca nici nu ne gandeam ca o sa reusim sa trecem toate etapele si sa ajungem sa fim chiar prezentatori. Dintre toti cei care am participat, am ramas vreo 20 de tineri, care s-au impartit, usor, usor, in doua tabere, pentru stiri si pentru divertisment. In acel grup au fost si Alexandra Dinu, Catalin Maruta, Cristina Cepraga, Adriana Titieni, Dinu Maxer, Lucian Ghimisi, Dalia Octavia Pusca, Madalin Ionescu, multi am fost atunci…


Marea Dragoste / Tango: Iar tu ai mers pe divertisment…

AUGUSTA LAZAROV: Nu, eu atunci am mers la stiri. Asta s-a intamplat in vara lui ’99, in septembrie s-a facut impartirea in cele doua grupuri si noi, cei de la stiri, am inceput sa lucram pe jurnale inregistrate, cu voce in off, fara prezentare video. Si la 1 martie 2000 a fost prima emisie in direct a stirilor de pe TVR2, caci pana atunci TVR2 nu avusese emisiune de stiri. Si atunci am intrat pe post prima oara, iar din 2000 pana la sfarsitul lui august 2002 am prezentat stirile la TVR2.


Marea Dragoste / Tango: Cati ani aveai in 2000, deci cand ai debutat, practic, pe ecran?

AUGUSTA LAZAROV: Aveam 25 de ani cand am debutat in televiziune. Iar in vara lui 2002 m-au sunat pentru un casting, era directorul programului care urma sa se realizeze pentru Antena 1. M-au chemat, am mers, tot in ideea ca e o experienta noua si merita traita, fara sa ma gandesc sa-mi schimb locul de munca, ci pur si simplu sa vad ce se intampla. Si a fost castingul, iar saptamana urmatoare m-au sunat spunandu-mi ca am fost aleasa pentru a prezenta emisiunea respectiva, Babilonia. Si atunci am plecat de la TVR 2 la Antena 1, iar din septembrie am intrat pe post cu Babilonia. Si a fost un sezon, pana la inceputul verii 2003, dupa care am ramas in cadrul caselor de productie ale lui Valeriu Lazarov, sa lucrez aici, in Bucuresti.

Cam o luna, cred, caci dupa aceea el a zis, „de ce nu vii la Madrid? Am nevoie de cineva, e un volum foarte mare de lucru, si sigur tu ma poti ajuta foarte bine“. Am mers acolo, dar i-am spus, „bine, insa eu nu stiu deloc spaniola“. Nu stiam niciun cuvant. Si mi-a zis: „nicio problema, o sa faci un curs si sigur te vei descurca“. Asa a si fost. Adevarul e ca, in momentul in care cineva are incredere in mine ca pot sa fac un lucru, ma motiveaza foarte mult si ma ambitionez chiar sa demonstrez asta, chiar daca eu am incredere in mine doar 50%. Iar Valeriu nu era orice persoana… Asa ca am zis ca trebuie sa demonstrez ca increderea pe care el mi-o acorda nu e in van, trebuie sa existe ceva adevarat in sentimentul lui.

Si am mers la Madrid si am facut spaniola intensiv, patru ore pe zi, de luni pana vineri, toata luna iunie, dupa care am ramas in continuare acolo, caci el mi-a zis „daca te intorci in Romania, o sa uiti automat tot ce ai invatat, nefiind in contact direct cu persoane care vorbesc nativ limba spaniola. Asa, daca ramai aici, o   sa-ti fie mult mai usor“. M-a convins, am ramas, si de atunci tot acolo sunt…


La inceput nu am crezut in reusita relatiei noastre


Marea Dragoste / Tango: Si de fapt cand a inceput povestea voastra de dragoste, cum s-a facut trecerea de la partea profesionala la cea personala?

AUGUSTA LAZAROV: A inceput in momentul in care el a inceput sa-mi spuna ca exista ceva dincolo de relatia noastra profesionala. Si, incet-incet, m-a facut sa am incredere in ceea ce-mi spunea. La inceput nu am crezut in reusita relatiei noastre, pentru ca existau o multime de motive care sa ma faca sa nu cred ca e posibila o relatie de felul asta. In primul rand, diferenta de varsta, apoi faptul ca el era o personalitate, iar eu eram o tanara care doar prezentase una dintre emisiunile lui si eram la inceput de drum…

Primul sentiment pe care eu l-am avut a fost de respect fata de el, dar aveam oarecum o retinere cand el imi spunea ca nu poate sa fie doar atat, ca lucrurile pot merge mult mai departe, ca poate fi o poveste extraordinara de viata, dincolo de relatia profesionala. Dar m-a convins, in cele din urma. Doar cine l-a cunoscut cu adevarat pe Valeriu si stie exact ce fel de om era, nu numai ca profesionist, ci si in viata de zi cu zi, poate sa inteleaga desfasurarea evenimentelor in sensul asta. Pentru ca avea, intr-adevar, o personalitate extraordinara, fascinanta, era o persoana foarte, foarte speciala… Si asa a fost sa fie, am ramas acolo si ne-am casatorit.

Marea Dragoste / Tango: Cum a venit cererea in casatorie?

AUGUSTA LAZAROV: Eu am ramas acolo din vara lui 2003, iar in iarna, in preajma sarbatorilor, el a zis sa invitam pe parintii mei si pe fratele meu cu prietena lui, sa petrecem impreuna sarbatorile de iarna la Madrid. Ei au venit, si, in seara de Craciun, la masa, el a venit cu doua modele, doua perechi de verighete, si a zis: „Hai sa alegem perechea cea mai frumoasa“. Si asa a fost cererea in casatorie!

Marea Dragoste / Tango: Parintii tai cum au reactionat?

AUGUSTA LAZAROV
: Parintii mei intotdeauna au fost alaturi de mine, dar mi-au spus ca trebuie sa fac ce simt, niciodata nu m-au obligat sau nu mi-au interzis sa fac ceva anume. Si au zis „daca tu crezi ca e bine, si asta simti ca trebuie sa faci, noi avem incredere in optiunea ta si-ti suntem alaturi“. Si m-au sustinut foarte mult.

Marea Dragoste / Tango: Si a fost vreo ceremonie, ati facut nunta ?

AUGUSTA LAZAROV: Am facut o cununie civila restransa, la Madrid, in august 2004. Au fost parintii mei, cateva rude foarte apropiate de aici, din tara, si prieteni de-ai lui Valeriu din Madrid, care pe parcurs mi-au devenit si mie prieteni si cu care din august incoace, anul asta, am tot incercat sa ma vad, in ideea ca sunt singurele persoane care fac parte din tot ce insemna viata langa Valeriu. Si, bineinteles, au fost si fiii lui la cununie…

Marea Dragoste / Tango: Cati copii are?

AUGUSTA LAZAROV: Valeriu are 5 copii, patru baieti si o fata. Fata e cea mai mica, are 19 ani.

Marea Dragoste / Tango: A mai fost casatorit inainte de doua ori, sunt din doua casatorii copiii?

AUGUSTA LAZAROV: A avut copiii cu trei femei: baiatul cel mare mai are o sora din partea mamei, urmatorii doi sunt cu o fosta sotie, iar ultimii doi cu alta doamna.

Marea Dragoste / Tango: Si le cunosti, le-ai vazut vreodata pe sotiile dinainte ?

AUGUSTA LAZAROV: Eu, pana acum, la inmormantare, doar pe una dintre ele n-o stiam, n-o cunoscusem personal, doar vorbisem cu ea la telefon. Dar pe celelalte doua le stiam si eram in relatii cordiale, nu am avut niciodata vreun conflict, si asta si datorita lui Valeriu. El, chiar daca s-a despartit de acele femei, a ramas cu ele in relatii corecte, de respect reciproc .

Marea Dragoste / Tango: Sunt in Spania, toate?

AUGUSTA LAZAROV
: Acum, da, însa una dintre ele, pana acum vreo doi ani, cred, a stat in America, ea este din Statele Unite, si a stat acolo cu familia ei.

Marea Dragoste / Tango: Si copiii lui cum te-au primit in familie?

AUGUSTA LAZAROV: M-au primit foarte bine, pentru ca au vazut ca Valeriu e fericit langa mine si ne leaga sentimente adevarate. Iar ei au simtit asta din prima clipa si atunci relatia cu ei a fost cat se poate de frumoasa si de linistita, fara probleme de niciun fel. Dorinta cea mai mare a lui Valeriu, dintotdeauna, a fost ca toti copiii sa-i fie alaturi, sa se intalneasca, sa petreaca impreuna cat mai mult timp, desi timpul pe care-l aveam noi la dispozitie era foarte scurt.

Marea Dragoste / Tango: Si cel mai mare copil cati ani are?

AUGUSTA LAZAROV: 39.

Marea Dragoste / Tango: Deci e mai mare decat tine.

AUGUSTA LAZAROV
: Da, e mai mare decat mine. Iar urmatorii sunt mai mici.

Marea Dragoste / Tango: Nu ai visat sa aveti si voi un copil al vostru?

AUGUSTA LAZAROV: Ba da, dar n-a fost sa fie… Am fost fericiti impreuna si cred ca asta e tot ce conteaza. Chiar am fost intrebata zilele trecute daca nu regret ca n-am avut un copil. Nu pot sa regret lucrul asta, e un regret inutil. Si cred ca regretele, la urma urmei, sunt inutile, numai daca e sa invatam ceva din anumite erori facute de-a lungul timpului, altfel nu ne ajuta cu nimic. Si nu pot sa stiu ce s-ar fi intamplat daca am fi avut un copil, ce varsta ar fi avut el acum, si cum ar fi fost ca eu sa-i povestesc despre tatal lui, iar el sa nu aiba sansa sa-l cunoasca, sa traiasca multi ani alaturi de el. Daca asa a vrut Dumnezeu, inseamna ca asa a trebuit sa se intample.

Nici acum nu pot sa accept ideea mortii lui

Marea Dragoste / Tango: Mi-ai spus ca era evident ca sunteti fericiti. Ce anume te facea fericita in relatia asta?

AUGUSTA LAZAROV
: Felul lui de a fi, caci era o persoana care in fiecare clipa te surprindea cu ceva, avea o energie extraordinara, era foarte creativ, si nu numai in partea de profesie. Daca era sa ne petrecem timpul liber undeva, putinul timp liber, de fiecare data avea cate o idee speciala. Iar faptul ca tot timpul vorbeam despre tot felul de lucruri, de la televiziune la muzica… Si stateam impreuna 24 de ore din 24. Din momentul in care am mers la Madrid, am inceput sa lucrez inca din prima zi alaturi de el, acolo, la birou, si ne petreceam absolut tot timpul impreuna, nu exista nici macar o ora in care sa stam separati.

Marea Dragoste / Tango: De obicei se zice ca nu e bine…

AUGUSTA LAZAROV
: Da, numai ca in cazul nostru a fost foarte bine. Daca el avea o intalnire cu cineva la pranz, si nu mancam impreuna, eu nu puteam sa merg sa mananc singura. Veneam la birou, il asteptam pe el si, pana nu venea, nu eram linistita. Sau daca au fost momente in care eu a trebuit sa vin mai devreme pentru o productie, aici, in Bucuresti, iar el mai ramanea o saptamana sau cateva zile la Madrid, pentru alte proiecte, in continuu vorbeam la telefon, ne consultam pe mailuri, si pana el nu venea aici, pur si simplu nu aveam stare. Nu stiu, s-a creat o relatie pur si simplu de dependenta intre noi, si a fost extraordinar atata vreme cat el a fost alaturi de mine. Dar acum cand nu mai este, pentru mine e greu…

Marea Dragoste / Tango: Cum ti-ai gasit puterea sa treci peste ce s-a intamplat, ce faci in momente ca astea?

AUGUSTA LAZAROV: Incerc sa-mi distrag atentia, sa ma gandesc la cu totul altceva decat la faptul ca el nu mai e… In perioada imediat urmatoare mortii lui ma gandeam ca nu e adevarat ce s-a intamplat, si ca el sigur e altundeva. Daca eu eram acasa, el era la birou, in mintea mea. Daca eu eram la birou, insemna ca el era undeva la o intalnire in oras, si incercam sa ma conving pe mine ca e, pur si simplu, un vis urat. Si ca dintr-o clipa in alta trebuie sa ma trezesc din visul asta si sa revin la realitatea care il includea pe el, langa mine.

Era mai usor, gandindu-ma in felul asta, peste zi. Numai ca, o data cu venirea serii, era teribil, pentru ca el trebuia sa fie acolo, langa mine, acasa. Si nu era. Si atunci trebuia sa ma trezesc la realitatea dura, trebuia sa accept ce se intamplase. Nu stiu, nici acum nu pot sa accept ideea mortii lui, dar va veni o zi in care va trebui sa o accept si sa ma impac cu gandul ca, la un moment dat, o sa ne intalnim in alta dimensiune, intr-o alta realitate. Si pana atunci… E ca si cum eu l-am asteptat pe el pana in momentul in care a venit si ne-am cunoscut, atunci, in 2002, si va mai trece o perioada si va veni din nou. E ca si cum totul se repeta, ca o roata a norocului care revine, din cand in cand, la acelasi punct.

Marea Dragoste / Tango: Ti-ai fi imaginat vreodata ca asta va fi cursul vietii tale?

AUGUSTA LAZAROV: Daca mi-ar fi spus cineva, in timpul liceului, „uite, asa va fi viata ta in urmatorii 10-20 de ani“, as fi zis ca sunt inventiile unei persoane care are o imaginatie foarte bogata. Si interesanta, e adevarat, dar prea putin probabil sa se intample… Asa ca nu stiu ce-mi rezerva viata, niciunul dintre noi nu stie, si poate ca asta e farmecul vietii, la urma urmei, sa nu stim ceea ce ni se va intampla, cu bune si rele.

Marea Dragoste / Tango: Dar nu erai pregatita catusi de putin pentru ce s-a intamplat? El n-a suferit in niciun fel inainte, nu ai avut o perioada in care sa te gandesti ca se va intampla ceva rau?

AUGUSTA LAZAROV: Oricine se gandeste la un sfarsit, pentru ca e inevitabil, nu? Numai ca el era o persoana atat de energica si avea un program zilnic care nu corespundea, pur si simplu, cu varsta lui biologica, el nu se comporta ca o persoana de varsta lui…

Marea Dragoste / Tango: Ce diferenta de varsta era intre voi?

AUGUSTA LAZAROV: Intre noi erau 40 de ani, pentru ca eu sunt nascuta in ’75 si el era nascut in ’35. Dar el trecea mult peste limitele impuse de varsta. Ajungi la o anumita varsta si iti spui ca trebuie sa renunti la multe si sa-ti reconstruiesti stilul de viata, insa Valeriu traia ca si cum ar fi avut 30 de ani, cu aceeasi intensitate, cu aceeasi dragoste de profesie, de viata, de a duce mai departe lucruri care, iata, acum s-au intrerupt la jumatate, caci erau o multime de proiecte in lucru. El nu pusese punct la nimic si a fost un soc general, pentru toti. E ca si cum ar fi plecat undeva grabit, sa rezolve ceva, si sigur se va intoarce sa-si reia drumul din punctul in care l-a lasat. A fost totul pe neasteptate, si e adevarat ca, in cazul unor oameni de felul acesta, cand au o pasiune atat de mare pentru profesie, orice altceva nu mai conteaza. Iar pentru el sanatatea n-a contat niciodata.

Marea Dragoste / Tango: Nici tu n-ai putut sa-l certi, sa-l faci sa-i pese de sanatate?

AUGUSTA LAZAROV: Eu am incercat, la un moment dat, cand mi-am dat seama ca totusi are nevoie de o persoana care sa-i spuna anumite lucruri pe care el oricum le stia, dar nu le accepta, sub nicio forma. Si nu erau momente placute, nu-i placea sa i se aminteasca, sau sa auda cuvintele „tratament“, sau „medicamente“, sau „odihna“, sau „relaxare“. El isi hotara singur programul zilnic, stilul de viata, si nici eu n-am vrut, si nu sunt genul sa schimb un om in momentul in care stau alaturi de el, nici el n-ar fi fost persoana care sa vrea sa se schimbe numai pentru ca stia ca are o anumita varsta si trebuia sa-si impuna un alt ritm de viata.

Nu, el n-a acceptat niciodata lucrul asta. Pentru el terminarea rolului lui pe pamant insemna sa nu mai lucreze asa cum a lucrat toti anii astia, pentru ca de-acolo isi lua energia. De fapt, avea doua surse paralele de energie: profesia si familia. Dar el nu a fost o persoana care sa se iubeasca pe el insusi, sa aiba grija de el. Nu, nu conta nimic altceva, decat profesia si familia, in sensul ca voia sa fie alaturi de mine, de copii, de nepotii lui…

Marea Dragoste / Tango: Ti-a spus vreodata, chiar daca lucrurile astea nu pot fi definite, de ce s-a indragostit de tine? Era inconjurat de cele mai frumoase femei din lume, el era un om absolut plin de farmec… De ce te-a ales pe tine?

AUGUSTA LAZAROV: El nu era foarte deschis unor explicatii de felul asta, spunea ca pur si simplu a fost ceva, o scanteie, spunea „mi-ai placut asa cum erai, de la privire la felul tau de a fi, la modul in care imi vorbeai, in care te comportai cu mine…“ Nu stiu, probabil ca exista acea scanteie care apare intre doi oameni, la un moment dat, si chiar daca gasesti explicatii de genul „ai ochi frumosi“ sau „mi-ai fost alaturi intr-un moment greu“, totusi nu cred ca exista o explicatie exacta a pornirii unei relatii de dragoste… e ceva dincolo de orice motiv clar. El spunea ca, pur si simplu, s-a indragostit de mine si a stiut din clipa aia ca vrea sa-i fiu alaturi.

Marea Dragoste / Tango: Dar toti oamenii cu care avea de a face de ce-l iubeau, asta ai inteles vreodata?

AUGUSTA LAZAROV: Da, e adevarat, avea o eleganta in comportament, o naturalete aparte… Avea umor, era foarte corect in momentul in care-ti spunea un lucru, stia foarte bine ce vrea cand isi crea o idee despre ceva anume, si-i era foarte clar ce voia si unde voia sa ajunga si felul in care voia sa realizeze un lucru. Si stia sa explice lucrul asta si sa ceara de la oameni exact ceea ce-si dadea seama ca ei pot da, putea sa-i faca sa dea tot ceea ce aveau ei mai bun. Cred ca era ceva nativ, exact cum geniile asa se nasc. Pentru mine, Valeriu asta a fost, un geniu, dincolo de cunostintele pe care le avea despre televiziune.

Daca e sa te uiti la toate programele pe care le-a facut inca de cand era aici, in Televiziunea Romana, la inceputurile televiziunii, in anii ’60 – ’70, si dupa aceea in Spania, in Italia, sunt multe idei inovatoare care acum sunt ceva comun, dar la vremea respectiva erau cu totul iesite din comun, erau lucruri pe care el le inventa, pur si simplu. Ca o inspiratie divina. Si, in momentul acela, avea o idee foarte clara ca asa trebuie facut, chiar daca parea imposibil de realizat. Si lupta sa-si duca la bun sfarsit orice idee. Sunt oameni si in Spania, si aici, care au lucrat cu el si spun ca in momentul in care el avea o anumita conceptie pentru o filmare si o expunea echipei, multi dintre ei spuneau ca e imposibil sa se realizeze asta.

„Nu, nu e imposibil, imaginatia umana de asta e data de catre Dumnezeu, ca sa poata fi pusa in aplicare, altfel numai sa visam, fara sa concretizam visele noastre, nu vad de ce ar exista“, spunea el. Si el asta a facut toata viata, a demonstrat ca imposibilul poate fi posibil.


Te facea sa te simti bine langa el, fara complexe de inferioritate

Marea Dragoste / Tango: Nu ti-a fost greu, cateodata, alaturi de un om atat de puternic?

AUGUSTA LAZAROV: Nu, nu mi-a fost greu, pentru ca asta facea parte din felul lui de a fi, nu te coplesea cu personalitatea lui si cu stilul lui de viata. Nu, in momentul in care erai alaturi de el si faceai parte din toata viata lui, te simteai bine acolo, te facea sa te simti bine langa el, fara complexe de inferioritate. Cand intrai in lumea lui, erai parte din lumea lui, si traiai in felul asta. Au fost ani si ani, 7 ani de cand il cunosc, 4 ani de casatorie, iar pentru mine e ca si cum ar fi fost ieri, a trecut timpul cu o repeziciune fantastica. Si asta denota faptul ca s-au intamplat atat de multe lucruri, incat nici nu ne-am oprit sa ne intrebam de ce nu ne plictisim unul langa celalalt. Nu aveam timp de asta.

Erau in fiecare zi lucruri noi care se intamplau si el avea o buna dispozitie permanenta. Stia foarte bine sa separe famila de profesie si o intalnire care nu daduse rezultatele scontate de o alta intalnire unde nu venea incarcat cu energie negativa. Fiecare nou element, pe parcursul fiecarei zile, era o noua provocare, si il lua ca si cum ar fi fost primul lucru facut in ziua respectiva. Tocmai in asta consta energia lui, iar pentru el seara era ca si cum atunci ar fi inceput ziua. Sunt oameni speciali, oameni iesiti din comun, care nu intra in niciun sablon, nu pot fi comparati cu nimeni altcineva, si cred ca sunt foarte multe persoane de felul asta, in lume, dar fiecare cu totul diferit, au o atingere de geniu care nu se poate explica.

Marea Dragoste / Tango: Ai mai intalnit si alti oameni asa?

AUGUSTA LAZAROV: Da, sunt, poate nu-i cunosc eu personal atat de bine, dar sunt persoane pe care le-am cunoscut chiar prin intermediul lui Valeriu, fosti prieteni, colaboratori de-ai lui, artisti foarte cunoscuti in Spania… De exemplu, imediat dupa ce s-a anuntat decesul lui Valeriu, Julio Iglesias a fost unul dintre cei care incercau cu inversunare sa ma gaseasca, sa faca rost de un numar de telefon sa vorbeasca cu mine, si dupa aceea am vorbit foarte mult timp, si cu el si cu sotia lui. Sunt persoane extraordinare, care se comporta foarte natural, foarte uman, in momente de felul asta. Si pe ei i-a legat o prietenie foarte frumoasa, si de lunga durata, pentru ca Julio era foarte tanar, la fel ca si Valeriu, in momentul in care a participat la prima editie a Cerbului de Aur. De-abia isi incepuse cariera muzicala, iar acum e o personalitate in muzica, e recunoscut in toata lumea.

Julio Iglesias ne trimitea de fiecare Craciun, la birou, felicitare cu fotografia copiilor lui. Si pe parcurs, cum mai aparea cate unul, fiindca are acum si doua fete gemene, toti erau inclusi in felicitarea respectiva, personalizata. Nu stiu, sunt oameni care au un comportament foarte special si niste amanunte dintr-astea sunt foarte emotionante. Uneori te gandesti ca e o personalitate si deja nu mai traieste la nivelul nostru, al tuturor. Dar nu e asa. Ei acasa sunt oameni normali, se comporta natural, si acolo unde se transforma si sunt cu totul altcineva e scena, e platoul de televiziune, e locul unde ei se simt foarte bine, locul pentru care au fost facuti. Si mai sunt multe alte persoane asa… De exemplu, Silvio Berlusconi a trimis o telegrama personala de condoleante pe adresa de acasa, si au fost momente foarte emotionante.

Marea Dragoste / Tango: S-a scris mult la moartea lui Valeriu Lazarov…

AUGUSTA LAZAROV
: Am toata colectia ziarelor, a publicatiilor aparute in zilele acelea, si nici pana azi nu am avut puterea sa citesc articolele respective. E ca si cum as accepta, de bunavoie, ca ceea ce s-a intamplat e adevarat si ca el nu se mai intoarce. Imi dau seama ca asa este, dar e ca un fel de autoaparare… Si le tin acolo si cu siguranta, intr-o zi, o sa le rasfoiesc cu o liniste launtrica, pe care acum n-o am.


Marea Dragoste / Tango: Nu crezi ca-ti face rau sa negi, nu te-ai gandit sa ceri ajutorul unui psiholog, de exemplu, ca sa treci peste un moment ca asta?

AUGUSTA LAZAROV: Valeriu nu mai este, asta e clar, dar ma gandesc in fiecare clipa la el. Si vorbesc cu el in gand, si-i cer sfaturi, dar nu le mai primesc pentru ca n-am cum sa primesc raspunsuri… Probabil ca exista niste mesaje care, intr-un fel sau altul, iti vin, pe diverse cai, si spui: uite, inseamna ca si el a avut o contributie la primirea unui raspuns dintr-o parte sau alta. Cred ca fiecare dintre noi isi cauta refugiul in explicatii de tot felul, dar sunt intrebari care, la un moment dat, nu mai trebuie puse.

Marea Dragoste / Tango: Tu esti exact la polul opus al unei situatii pe care multi oameni au banuit-o la un moment dat, si au existat multe prejudecati legate de relatia voastra. Multi au zis „nu poate sa-l iubeasca, ea-i o fata draguta, dar a vrut sa faca o cariera extraordinara“, si s-a si scris foarte mult despre asta la momentul respectiv… Cum ai trecut peste toate lucrurile astea rele de care ai avut parte?

AUGUSTA LAZAROV
: Au fost momente grele, desi pentru mine a contat foarte mult parerea celor apropiati si a oamenilor foarte valorosi care stateau langa mine, parintii mei, fratele meu, colaboratorii mei, toate persoanele care faceau parte din echipele de la emisiuni si de la casele noastre de productie. Si eu, cum sa spun, m-am comportat normal la birou, unde trebuia sa pun in aplicare cunostintele mele, sa lucrez alaturi de Valeriu si sa depun toate eforturile ca sa demonstrez ca ceea ce stiu stiu bine, sa invat cat pot de mult, iar sotia lui Valeriu Lazarov sa fiu doar acasa. Cand lucram, eram numai coordonatorul proiectului respectiv. Se spune ca oricine a aparut pe sticla o sa vrea sa revina la un moment dat…

Da, e frumos, e fascinant sa prezinti un program interesant si care sa si aiba audienta, dar e de asemenea extraordinar sa stai si in spatele camerelor si sa coordonezi o echipa, sa lucrezi impreuna cu echipa respectiva si sa vezi ca eforturile tale au un rezultat. Si nicio clipa scopul meu nu a fost acela de a sta langa un om prin prisma avantajelor pe care mi le ofera acea relatie pe plan profesional. Nu, eu ma gandeam doar la partea sentimentala, voiam sa ma simt eu bine cu sotul meu, sa ne simtim bine unul langa celalalt, pentru ca altfel eu cred ca nu functioneaza o relatie, sau este o relatie falsa, ceea ce in cazul nostru nu s-a intamplat. Intre noi a fost o relatie bazata pe sinceritate, sinceritatea sentimentelor, iar el a fost tot timpul alaturi de mine si a fost totdeauna convins ca multe persoane care voiau sa loveasca in el, indirect, loveau in mine, stiind ca in felul asta il loveau si mai tare, pentru ca eram o victima colaterala.

Si el lupta sa ma convinga de faptul ca altele sunt motivele si sa am incredere in mine. Asta e ceea ce m-a ajutat foarte mult, pentru ca el avand incredere in mine, in posibilitatile mele ca profesionist in munca de televiziune, m-a ajutat foarte mult. Poate daca lucram intr-un alt domeniu nu ajungeam sa ne cunoastem. In cazul nostru s-a intamplat sa coincida si dragostea unuia fata de celalalt, si dragostea fata de aceeasi profesie.

Marea Dragoste / Tango: Si ce o sa faci de acum inainte, ce ganduri ai? Ai planificat ceva legat de intoarcerea in tara, de emisiuni, de proiecte?

AUGUSTA LAZAROV: Mi-e foarte clar ca trebuie sa continuu sa lucrez, pentru ca am fost dintotdeauna o fire foarte activa si nu mi-a placut sa depind de nimic, vreau sa stiu ca am un drum a meu. Vreau sa lucrez in domeniul televiziunii, si acum nu stiu, ce va fi va fi, fie ca voi continua sa lucrez ca producator sau ca angajat al unei televiziuni, ca prezentator. Nu stiu in momentul asta, dar mi-e foarte clar ca vreau sa lucrez in televiziune si exista, de asemenea, cele doua variante care se pot si imbina, cu Spania si Romania.

Marea Dragoste / Tango: In Spania ai casa, ai unde sa stai si acolo si aici?

AUGUSTA LAZAROV: Da, acolo e casa in care locuiam impreuna cu Valeriu, iar aici e casa unde veneam si stateam impreuna pe perioadele de sedere aici, in tara.

Marea Dragoste / Tango: Deci la nivel material esti OK, sau ti-a produs un mare rau faptul ca nu mai lucrati acum?

AUGUSTA LAZAROV: Bineinteles ca este foarte bine cand ai foarte multe proiecte in desfasurare, adica ai programe pe post, si noi in momentul de fata suntem oarecum intr-o reorganizare din toate punctele de vedere, pentru ca plecarea lui Valeriu, atat de brusca, ne-a afectat foarte mult pe toti, dar incercam sa mergem mai departe cu acele proiecte pe care le prezentaseram si urma sa primim raspunsuri. Mergem mai departe pe linia negocierilor incepute deja de el. Acum, nu stiu ce sa zic, daca se va concretiza vreun proiect, Doamne ajuta sa fie bine primit de public. Noi vrem sa facem lucruri frumoase in continuare si sa aducem programe interesante.

Marea Dragoste / Tango: In Spania e mai bine deja, sau tot plina criza ?

AUGUSTA LAZAROV: Efectele sunt inca puternice, somajul este la o cota foarte ridicata si oamenii sunt destul de nemultumiti de felul in care se desfasoara lucrurile si pe plan politic, si economic. Si televiziunea, de asemenea, s-a resimtit foarte mult in privinta incasarilor din publicitate, a bugetelor emisiunilor, este o perioada dificila. Iar asta l-a afectat si pe Valeriu foarte mult, in ultima perioada, pentru ca ingrijorarile s-au tinut lant, s-a creat o anumita tensiune.

El ar fi putut foarte bine sa spuna OK, am lucrat toata viata, acum ma voi opri si o sa profit de tot ce am acumulat de-a lungul vietii si o sa incep o calatorie prin lume, sa vad toate locurile pe care nu le-am vazut sau pe cele pe care le-am vazut numai filmandu-le. Pentru ca el a filmat locuri extraordinare… El pur si simplu traia la cote maxime orice clipa, a trait din plin intreaga viata. Dar cu discretie si, cum spuneam, cu eleganta, din toate punctele de vedere. In Spania este o prezentatoare de radio si de televiziune, Isabel Gemio, care a prezentat acolo cateva sezoane de „Surprize, surprize!“. Ea a spus un lucru foarte frumos, si foarte emotionant, si anume ca Valeriu a fost atat de discret, incat pana si pentru a muri si-a ales o perioada in care oamenii sa fie in vacanta, ca sa nu fie afectati prea puternic de moartea lui.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *