Aurora Liiceanu: Instructorii de amor

de

A fi destept sau desteapta apare, fie direct, fie indirect, legat de performanta. Adica, desteptul sau desteapta este performant sau are rezultate bune in ceea ce intreprinde. Performanta se refera la ceva pozitiv, fiind de la sine inteles ca o persoana cu performanta face bine ceea ce face. Dar aceasta calitate nu este atribuita doar fiintelor, obiectele putind fi si ele performante, adesea chiar inteligente, asa cum vedem in reclamele de masini de spalat.

In epoca retetelor

In vremurile pe care le traim, prostia este sanctionata. Nu trebuie sa faci prostii, adica sa ai esecuri, sa nu fii performant. De aceea, revistele sunt pline de retete. Pentru a evita esecurile, pentru a te asigura de succes. Totusi, in orice domeniu al vietii ne paste prostia. De cate ori nu spunem cuiva sau chiar noua insene „Ah, ce proasta am fost!“?!
Consecintele neghiobiilor facute sunt regretele, nemultumirea de propria persoana. Unii chiar spun, desi n-o fac, ca si-ar trage palme la oglinda, gandindu-se la gogomaniile comise.
Evident, insa, ca intensitatea parerilor de rau depinde de importanta gestului si, mai ales, de efectele pe care propria prostia le produce.
In amor, prostia inseamna de obicei naivitate sau credulitate. Multe femei regreta ca au pierdut un timp, uneori toata viata, alaturi de un barbat. Adesea, ele pun acest lucru pe seama lipsei de noroc, a ghinionului pe care l-au avut in viata.
Spuneam ca traim in epoca retetelor. Mai mult decat atat, ni se sugereaza ca un ajutor ne scapa de prostii, ne faciliteaza evitarea lor si ne asigura reusita. Sau cel putin ne garanteaza o mai mare probabilitate de a face ceva bine si a nu regreta, acest lucru fiind valabil in multe domenii ale vietii, chiar si in amor. „Instructorii de amor“ ne arata calea care duce la o iubire asa cum ne-o dorim. Si oricat am fi de diferiti, cam toti ne dorim, in linii mari, aceleasi lucruri. In viata sentimentala, ghidul – nu este o carte, desi exista si carti, ci un specialist – ne recomanda sa pornim de la regulile de bun simt. Ce inseamna bunul simt? Vom recunoaste ca nu este altceva decat un set de reguli care ne protejeaza, ne feresc sa intram intr-o relatie neconvenabila, indiferent daca intentia noastra este de a ne instala intr-o legatura de scurta sau lunga durata sau daca dorim chiar si o casatorie. Primele trei reguli de bun simt sunt: cautarea unui barbat disponibil, economic stabil sau avantajos si necertat cu legea. Alte reguli sunt, insa, nerealiste sau bazate pe mituri romantice, unde prostia isi gaseste loc rapid. Si aceasta prostie, compusa din alegerile si deciziile neinspirate pe care le-am luat, costa mult, mai ales psihologic.

Exista probabil tot atatea prostii cate femei suntem

Cateodata desteptaciunea femeii se asociaza cu seductia bine condusa, iar prostia insoteste lipsa de instinct, nu numai de inteligenta. Ghizii sentimentali ne spun ca femeile sunt proaste cand nu folosesc contrastele. Barbatul are, in schimb, o psihologie diferita. El cauta, in general, provocarea, intoarce capul dupa o femeie daca se confrunta cu situatii contrastante. El poate fi, deci, reactiv la prezenta unei femei interesata de el ori de dezvoltarea sau mentinerea unei relatii, atunci cind femeia respectiva nu procedeaza destept. Adica, e proasta. Ea nu da semne de prostie atunci cind combina trei elemente, iar fiecare element trebuie sa cuprinda contraste. Primul element este compus din entuziasm sau vitalitate si starea de liniste – deci este vorba despre o alternanta intre excitatie si sedatie -, al doilea element este compus din siguranta si nesiguranta sau din certitudine si incertitudine si, in sfirsit, al treilea element este compus din intimitate si mister. Daca privim cu atentie, observam ca ni se recomanda practicarea unei ambiguitati savante, bine dozate, care sa-l tina pe barbat „in stare de veghe“, mereu atent si cu urechile ciulite la femeie.
Dar exista si o prostie „unisex“, exprimata de proverbul „Tot satul stie, doar barbatul ba“, desi se refera doar la barbati. Mi s-a relatat un caz de acest fel. O femeie casatorita, mama, avea un barbat care disparea adesea de acasa spunind ca pleaca pe teren. Ea ii aranja lucrurile, ii facea bagajul si-l astepta cu drag. Intr-o zi, o prietena i-a spus ca l-a vazut in Bucuresti, pe strada. Ea a raspuns ca nu se poate, ca l-a confundat cu altcineva, deoarece el e plecat in provincie, fiind foarte sigura pe sine si linistita. Prietena n-a mai insistat. El a continuat cu plecarile si revenirile, iar ea tot nu-si punea probleme. Intr-o zi, nasa ei de cununie s-a intilnit nas in nas cu el, in centrul orasului si, evident, i-a spus apoi nevestei linistite. Atunci ea l-a intrebat daca are pe cineva, daca o insala. El a privit-o si i-a raspuns calm: „Da“. Sfarsitul acestei povestiri este divortul celor doi. O concluzie destul de evidenta este ca exista probabil tot atatea prostii cate femei suntem. Pare greu de crezut ca am fi mereu destepte. Si, apoi, ce-ar fi viata daca nu ar avea suisuri si coborisuri, prostii si desteptaciuni?! Sa nu uitam ca Arghezi a spus chiar asa: „Cum am putea trai daca n-am avea macar cateva momente de disperare?“.
Probabil ca a trai asa nu inseamna decit a simti in nari, din plin, mirosul vietii.

 

Categorii:
Psihologie

Comentarii

  • Excitatie si sedatie, certitudine si incertitudine, intimitate si mister.

    Da, folosirea contrastelor este cea mai buna modalitate de a evita monotonia si implicit finalul unei relatii. Dar as adauga la reteta inca un ingredient care inclina semnificativ balanta spre un cuplu reusit si de lunga durata: care dintre parteneri iubeste mai mult.

    Oricat am incerca sa argumentam ca exista relatii in care partenerii iubesc deopotriva, daca studiem cu atentie orice cuplu, vom gasi mici semnale care tradeaza contrariul. Unul dintre ei va incerca sa fie cat mai des in apropierea celuilalt sau chiar sa il atinga; unul din ei va fi mai captivat de prezenta celuilalt.

    Daca cea care iubeste mai intens este femeia, consider ca inevitabil se ajunge la un dezechilibru: barbatul va incerca intotdeauna limitele, si se va duce pana acolo unde ii va permite femeia de langa El. Doar ca in cazul acesta, Ea il iubeste mai mult si ii permite mai mult, pierzand uneori o parte din ce este Ea, pentru a nu il pierde pe El.

    Daca cel care iubeste mai intens este barbatul, sansele sa se ajunga la un echilibru, cresc exponential, pentru ca datorita naturii ei sau poate datorita cresterii si conventiilor sociale care ii spun ca a fi femeie inseamana a fi intelegatoare, blanda, morala, Ea nu isi va folosi atuul pentru domina relatia, ci pentru a o echilibra.

    Nu propovaduiesc superioritatea femeii. Consider ca El si Ea se completeaza. Dar inteligenta emotionala, este in majoritatea cazurilor apanajul femeii.

    Geea octombrie 14, 2010 9:42 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *