fbpx

Aurora Liiceanu – Iubire cu funda

de

Nu-i usor sa decizi ce este si ce nu este un cadou. Florile, de pilda, pot fi considerate cadouri? Sau, prea banalele cutii de bomboane, care te scot din impas – pentru ca pot fi date mai departe – se ridica la inaltimea acestui statut? Sau sunt nu daruri, ci doar simple atentii, acte de curtoazie?

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

High cost women

Expresia „s-a dus cu mana goala“ este un repros privind incalcarea unei reguli de tranzactie, de cultivare a unei relatii, adesea chiar de prietenie? O serie de elemente trebuie luate in consideratie. Mai intai, relatia dintre cel ce da si cel care primeste. Adica, tipul de relatie, gradul de familiaritate sau de intimitate, durata relatiei, sexul si varsta fiecarei parti implicate, statutul lor social si, evident, momentul si finantele puse la bataie.

Invatam de mici ca se fac cadouri. Chiar de foarte mici. Desigur, ca primitori. Copiii exerseaza schimbul de atentii si de obiecte. Ei fac pentru parinti desene, de obicei. N-au bani. Nici sa dea si nici sa-i foloseasca. Nu stiu sa cumpere. Si nici nu stiu unde si cum se cumpara cadouri.

Unele reguli generale exista in orice societate, iar unele sunt atat de generale, incat depasesc deosebirile interculturale. Ele tin de stereotipuri. De pilda, mergi la sigur daca iei unei femei ceva ce tine de preocuparile feminine pentru frumusete: cosmetice, parfumuri. Bijuterii. Dar si aici iti trebuie ceva cunostinte: preferinta fata de un anume parfum, tipul de bijuterii sau de ten etc. Oricum, si orice greseala ai face ca barbat, esti iertat daca darul, chiar nepersonalizat, costa multi bani. Banul mult comunica ceva. Pretuirea primitoarei.

Daca esti sau te consideri sau te dai drept o femeie de cinci stele – ce bine suna „high-cost woman“ -, atunci asteptarile sunt pe masura, dar pot fi banale in alegerea cadourilor celui care da. Socialul, ce zice lumea, conteaza parca din ce in ce mai mult. Cadourile sunt la vedere. Cand liberalul ferches Boureanu – scria in ziare – i-a dat pare-mi-se drept cadou de logodna top-modelei logodnice un Audi, m-am intrebat daca s-a laudat ea, s-a laudat el, ziaristii au aflat intamplator pana la urma si cum a ajuns acest lucru la gazeta.

Cred in continuare ca poti pastra secrete, chiar daca insistenta indiscretiei functioneaza. Este oare un cadou ieftin sau unul scump? Oricum, e ceva banal. Ingeniozitatea este, cred, partea cea mai dificila a gestului de a da un cadou. Rareori ne intalnim cu ea. Nici Onassis nu era original cand si-a pus in cap s-o cucereasca pe vaduva mondena Jackie Kennedy, invitand-o pe vasul lui, Christina, intr-o croaziera demonstrativa pentru finantele lui. O astepta la breakfast, dar nu oricum. Intr-un vas pe masa se afla zilnic un buchet cu flori proaspete in care se ascundea o bijuterie. Evident, scumpa. Doar era Onassis.

Ne-o imaginam pe dragalasa Jackie, sarind copilareste curioasa sa caute bijuteria  cotidiana. Ce era original aici? Ma gandesc daca o asemenea surpriza, pe stomacul gol, in fiecare dimineata, iti taie pofta de mincare, paralizandu-te de placere sau, dimpotriva, ti-o stimuleaza.

Iata un alt factor important pe langa bani. Timpul, frecventa cadourilor. Desigur, ca, daca era ziua de nastere, nu era nimic anormal, ci perfect firesc si banal. Cadourile mai scumpe se fac la ocazii. Sunt un ritual: ziua de nastere, de nume, aniversari, Craciunul, Pastele, 1 Martie, Anul Nou. Dar, daca ocazia, caracterul ei special se demonetizeaza prin gesturi cotidiene, devenind rutina, mai are ea un caracter special? Nu devine o repetitie care nu mai misca fibra emotiei, stingand excitatia specifica surprizei?

Primirea cadourilor, specialitate feminina

Exista, deci, un posibil management emotional al cadourilor sau atentiilor, similar prezentei unui actor pe ecrane. Nu poti vedea zilnic aceeasi figura fara sa se astearna treptat praful peste emotia revederii. Si poate ca a primi un cadou, pur si simplu in afara asteptarilor – deci, uite-asa, intr-o miercuri oarecare sau intr-o joi obisnuita, are un efect mai mare prin neasteptarea lui, prin surpriza cea mai surpriza. Adica, nu „oare ce-o fi in pachet?”, ci „oare de ce ?”

Onassis nu a dus pana la despartirea de Jackie rutina dejunului, a gasit o vreme alte strategii de a o uimi cu bogatia lui. In relatiile lui erotice si chiar in cele neerotice, el se respecta, spunand ca „daca n-ar exista femei, banii n-ar avea nici un rost“. Banii sunt, in fond, o specialitate masculina. Finantele masculine sunt traditional la prima mana, iar cele feminine sunt de regula mediate de barbati. Ele sunt la mana a doua, prin cadouri, mostenire, prin divort, prin donatii de familie. Barbatii, in general, parasesc o femeie, remunerand-o pentru un viitor in care absenta lui va fi definitiva. Si Calin Popescu-Tariceanu – am citit altundeva – le-a lasat primelor lui doua neveste cate un apartament. Dar, observam astazi, ca firav, dar sigur si femeile fac bani. La prima mana. Numai ca ele nu fac cadouri. Nu se cade. Cadourile, primirea lor, este traditional o specialitate feminina. Este specific copiilor si femeilor. Ambele categorii depindeau si in unele cazuri inca depind financiar de barbati. Frecventa de care am vorbit are un efect de conditionare. Devine o obisnuinta.


Cadoul, semn al vinovatiei?

Orice schimbare in ritmul gratificatiilor pe care le aduc cadourile – semnalizand continuitatea relatiei, fiecare cadou fiind un acont al viitorului – poate induce un sentiment de nesiguranta. O interogatie. Oare ce s-a-ntamplat? Dar si absenta cadourilor care intra pe lista asteptarilor – ziua de nastere etc. – nu este mai putin amenintatoare, prevestind uneori un viitor negru? Oare a uitat?

Se spune in folclorul feminin ca un cadou neasteptat sau absenta unui cadou asteptat poate fi semnul unei vinovatii a barbatului. Decodarea schimbarii in ritmul darii de cadouri este extrem de dificila. Ingrijorarea este mai mare in primele cazuri decat un cadou banal, prea ieftin, aproape formal. Reusita in decodare este benefica pentru chiar reusita relatiei. Iar decodarea cere efort, atentie, memorie de scurta si lunga durata, supraveghere si, pana la urma, toate acestea par sa contureze un al saselea simt. Inseamna si intuitie, nu numai observatie lucida.

Mai nou, vad prin reviste ca femeilor li se fac cadou excursii in cele mai exotice locuri. Sotul ii face ei cadou o excursie in care merg amandoi. Ce nu inteleg este de ce este un cadou, din moment ce vine si el cu ea? Cadoul nu este ceva personal? Iar atunci cand nu este personal, nu o parte ia un cadou pentru amindoi, ci o a treia parte. Te duci la un cuplu cu un cadou pentru ambii. Altfel, ar fi ca si cum un barbat ar face cadou un inel iubitei sau sotiei si i-ar spune ca-l vor purta si ea, si el, cu randul.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Psihologie

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.