Am multe de facut azi. M-am trezit mai devreme ca de obicei… voiam sa ma asigur ca le voi termina pe toate conform propriului plan.
Sunt eu, cea dintotdeauna, cea care isi face liste zilnice cu treburi necesar a fi facute, cu treburi care ar mai putea sa astepte, cu treburi notate pe o hartie alba, cu liniuta ingrosata de la capat de rand. Sunt eu, tot eu, cea care isi propune sa faca tot, absolut tot, inclusiv ce ar putea fi amanat daca n-ar decide ca acum si numai acum trebuie facut.
Am multe de facut azi. M-am trezit cand soarele statea ascuns dupa blocurile comuniste de vis a vis de mine. Nu mi-am baut cafeaua… am renuntat la ea acum vreo doi ani. Are paianjeni plini de microbi in ea. Cine ar mai sta sa o bea? Obosita de somn, odihnita de nelinistea din mine… fac liste. Cu liniute de la capat. Ca la scoala cand invatatoarea, care ne dadea la palma cu rigla cu o constanta ingrijoratoare, tipa la noi sa le facem. Li-ni-u-te. Ingrosate. Pe rand, liniutele se aduna. Pagina se umple. O zi sa tot mesteresti si n-ai sa reusi sa faci totul… Sterg. Nu, azi nu mai fac atatea. Azi fac doar ceva. Un singur lucru. La naiba cu celelalte. Pot astepta. Pot?
Ma zgaraie in spatiul din creier. Si nu mai pot amana. Nu, nu arunc foaia. Maine am sa fac tot din ce ar fi trebuit sa fac azi. Daca maine am sa mai fiu. S-ar putea sa renunt la mine odata cu azi. Stai, nu te speria. Desi stau sus, suuuus, n-am sa ma arunc. Imi place aerul, si vantul, vreau sa le simt pentru totdeauna de sus. Am sa raman sus si n-am sa ajung jos. Dar maine s-ar putea sa nu mai fiu eu.
Unul din noi va muri azi. Eu am sa continui sa exist, sa respir sincopatic, anxios si timid. Doar ma stii… Tu ai sa perseverezi in mersul tau relaxat, in cele peste 80 de kilograme pe care le porti zilnic cu tine. Ai sa iti lasi uneori parul sa iti creasca la fel ca in seara aceea cand ai venit dupa mine si ai spus Tu esti a mea, lasa-l pe el! Si vei ramane neras. Tot ca atunci. Cand ma zgariai precum o pisica in calduri.
S-ar putea sa te mai caut. Ca sa te pot goni. Nu urla, sau, hai, urla, e mai bine decat sa plangi. As paria pe 5 ani din viata ca ai sa plangi cum ai mai plans… da, stim, ma iubeai si chestia asta durea. Cine a spus ca nu trebuie sa doara?
Unul din noi va muri azi. Eu am sa mai exist, tu vei supravietui din orgoliu. Cine sa mai moara? Hai sa omoram iubirea! Unul din noi va muri. Si va muri ea. Iubirea.
Doar asta am azi de facut. S-o omor. Am sa o tin cu capul in apa o zi intreaga, apoi am sa o pun la soare. Sa se usuce… moarta de ea. Si ea va spune Nu, vreau sa mai fiu! iar eu am sa o strang de gat, de gatul iubirii si am sa o tin asa pana cand va spune tot, pana cand va da tot. Tot ce a fost, tot ce ne-a facut, tot ce ne-a tinut impreuna. Astazi am s-o omor. Si inainte am sa o chinuiesc. Sa stie ca eu comand aici. Ca ea nu e decat in mintea mea, a ta. In fine, a noastra. N-am nevoie de ea. Daca o vrei tu, ia-o! Ce naiba faci? De ce o prinzi? Da-i drumul!!! Nu asa voiam. S-o omoram amandoi, era mai bine asa. Tot eu sa fiu personajul negativ? Bine! Gata, am omorat iubirea…
Vezi, sa nu te apleci dupa resturi! Sunt mortaciuni. Si miros a noi.
Azi am omorat iubirea. Era singura pe lista. Cu liniuta de la capat.
Si maine? Maine ce am sa mai omor?…
