Ca într-un film

de
Alice Nastase Buciuta si Iza Buciuta

Dacă mi-aș putea ține mereu în brațe copiii, așa cum îi țineam când erau bebeluși, n-aș avea nevoie de niciun mărțișor. I-aș ține pe ei la piept, lângă inima mea, și n-aș mai îmbătrâni niciodată. Atâta timp cât aș avea iubire fără sfârșit, nici basmele n-ar mai cuteza să spună că nu există tinerețe fără bătrânețe.

Dar copiii mei cresc și mă fac să-mi fie dor de anii în care îi legănam cuprinzându-i, ca pe niște flori, în căușul palmelor. De nopțile nedormite de dragul și de grija lor, de nopțile arse în îmbrățișări de dragoste uimită, furată, binecuvântată. De tinerețea noastră în care eram frumoși ca zeii din ceruri, chiar dacă nu știam asta. Sau în care totul era, cum cântă Adele, frumos ca într-un film, ca într-un cântec… De anii în care așteptam încrezători să înceapă viața și să ne potopească cu miracolele ei.

A început deja? Cum? A și trecut? Unde s-au dus primăverile? Iar cocorii unde se duc când se duc? Ce s-a ales de dragostea noastră? Am risipit-o și pe ea, acolo unde-am presărat și viața, printre castroane, papuci, ghiozdane, migrene, tăceri, căderi, priveghiuri, oboseli, amânări, supărări?

Răspunsul poate fi Da, așa cum poate fi și Nu, deopotrivă.

Deschid fereastra și las lumina să intre peste clipa de-acum. Îmi pun în piept cel mai frumos mărțișor de pe pământ și zâmbesc minunii, fotografiei, secundei. Clipa asta – ca și primăvara asta – nu se va repeta niciodată. Și-atunci o prindem în bătaia inimii noastre cu șnur alb-roșu de gând bun, de drag, de speranță că va mai fi bine, va mai fi frumos, va mai fi iubire. Va mai fi martie și altădată.

 

Categorii:
Scrisoare

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *