Când mă gândesc la toamnă, îmi vin în minte dimineţile răcoroase, cu lumină difuză, numai bune de lenevit în pat, cu muzica în surdină, cu aromă de ceai de fructe de pădure sau cafea din boabe proaspăt măcinate. Dimineţile când alarma telefonului nu mă mai preseză să mă pregătesc pentru o nouă zi istovitoare, când toţi parcă uită de mine şi eu uit de toţi şi de toate, când liniştea coboară tiptil în sufletul meu, când nu-mi doresc să scot decât mâinile de sub pătura călduroasă, pentru a citi o carte.
Când mă gândesc la toamnă, îmi vine în minte aroma dulce-amăruie de fructe pârguite, zemoase, răcoarea binecuvântată a nopţilor sau soarele molcom al după-amiezilor, foşnetul de frunze din pădurile silenţioase, îmărmurite în solitudine, carafele cu must parfumat pe mese îmbelşugate, gutuile coapte pe sobă, plăcintele cu dovlec perpelite în cuptorul bunicilor.
Când mă gândesc la toamnă, îmi vin în minte și zilele mohorâte de noiembrie cu ploile dezolante care cad rar peste crengile dezgolite ale copacilor, peste viile cu roadele deja culese, peste străzile pline de tină ale orașelor tăcute. Când plânsul materiei mă îndeamnă parcă să mă ascund în lacustre ocrotitoare, când nevrozele bacoviene mă cuprind și pe mine.
Când mă gândesc la toamnă, mă cuprinde nostalgia atunci când îmi vine în minte bucuria pură pe care o trăiam odinioară, atunci când, elevă fiind, îmi reîntâlneam colegii, după o vară plină de năzbâtii care aşteptau să fie povestite în manieră vânătorească, astfel încât să stârnească uimirea sau invidia. Mă gândesc la uniforma mea de şcolăriţă silitoare, decolorată şi apretată de nenumărate ori, pentru a salva aparenţele, la mapa mea doldora de cărţi, multe dintre ele nerecomandate de bibliografia şcolară.
Când mă gândesc la toamnă, îmi dau seama cât de mult îmi place să-i fotografiez splendorile și contrastele. Când, hoinărind prin țară, îmi place să imortalizez miile de culori sau oftatul prelung al naturii și să-l transform în amintiri calde pentru ierna rece care va veni.
Când mă gândesc la toamnă, îmi vin în minte săruturile adolescentine, furate sub umbrele multicolore, departe de privirile indiscrete, îmbrăţişările sau declaraţiile de dragoste înfocate şi amăgitoare, rostite pe aleile pustii ale parcurilor. Îmi vin în minte iubirile pierdute pe aleile tinereții și…poeziile lui Nichita Stănescu, Radu Stanca, Adrian Păunescu sau cântecele lui Nicu Alifantis și ale lui Tudor Gheorghe sau ale Tatianei Stepa.
