Când ți se face dor de DEMNITATE

de

“Preferăm să avem lângă noi un mediocru alături de care să părem mai buni, în locul unui om strălucit, care să ne facă să devenim mai buni” – Ignasi Vidal

Fotografii de Paul Buciuta

Dacă nu ați văzut Demnitate, producția Teatrului Avangardia, scrisă și regizată de spaniolul Ignasi Vidal, mergeți să o vedeți și altfel vă veți privi, apoi, țara, viața, lumea! Se joacă la Cinema Pro, într-un decor simplu și este o producție fără multe artificii. Nici nu ar avea nevoie de ele, nimic în plus nu și-ar mai găsi loc într-o construcție atât de rotundă, atât de modernă, atât de puternică, încât, la un moment dat, nu mai știi ce e teatru și ce e viață, ce e convenție și ce răzvrătire de suflet.

Nu e un spectacol pentru o seară, ci pentru o viață. Nu-l pot recomanda doar celor care vor să evadeze din lumea lor pentru o oră și un sfert, ci și celor, mai ales celor care au curajul de a accepta că nimic nu va mai fi la fel după ce îl vor vedea. Iar transformarea se va întâmpla fără trudă și fără lecții. Pur și simplu, vei fi captivat într-o conversație pe care o vei urmări cu sufletul la gură, ca și cum ar fi fost scrisă doar pentru tine, despre familia ta, despre încercările tale, despre zvâcnetele tale de curaj și de lașitate, despre țara ta și oamenii politici care o conduc. Marii, fabuloșii actori Șerban Pavlu și Marius Manole, nu sunt nicio clipă Șerban Pavlu și Marius Manole, ci politicienii Victor și Alex, personajele unei întâlniri memorabile la capătul căreia pleci acasă cu toate valorile care contează pentru o viață de OM, de cetățean, de gânditor, renăscute, regăsite, reactivate.

Ignasi Vidal: Încă de la prima lectură a textului, la sosirea mea la București, mi-am dat seama că sunt doi actori extraordinari. Marius Manole și Șerban Pavlu formează cea mai bună distribuție din toate țările lumii în care s-a montat Demnitate.

Pentru că la premiera din 30 septembrie 2017 a luat parte și autorul și regizorul piesei, Ignasi Vidal, regizor, actor, muzician, artist al imaginii, scriitor, am avut șansa de a-i adresa câteva întrebări și de a-i mulțumi pentru revelație.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: La ce țară, la ce societate a lumii v-ați gândit când ați scris Demnitate și cât de mult ați schimbat textul pentru a îl face atât de compatibil cu realitatea din România?
Ignasi Vidal: Am scris Demnitate în contextul politicii spaniole și nu am schimbat nici măcar o singură virgulă a textului pentru țara voastră! Piesa s-a mai jucat și în alte țări, nu doar în Spania, iar acum și în România, și peste tot primesc aceeași întrebare, iar acesta este un semn că deprecierea instituțiilor democratice și corupția nu sunt fapte izolate în anumite țări, ci sunt răspândite în întreaga lume.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deși ești un artist prin excelență, cum se face că ai atât de multă experiență în lumea politică, în încrengătura obscură a relațiilor politice, ca să o prezinți atât de veridic în opera ta?

Ignasi Vidal: Pentru că am făcut parte timp de doi ani dintr-un partid politic…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum i-ai ales pe Marius Manole și pe Șerban Pavlu și cum ai lucrat cu ei?

Ignasi Vidal: I-am ales pentru că am mare încredere în recomandările făcute de Ricard Reguant, un regizor spaniol care lucrează adesea în România. Producătorul Teatrului Avangardia mi i-a propus, iar Reguant mi-a spus că sunt doi dintre cei mai buni actori din țară. Încă de la prima lectură a textului, la sosirea mea la București, mi-am dat seama că sunt doi actori extraordinari. Marius Manole și Șerban Pavlu formează cea mai bună distribuție din toate țările lumii în care s-a montat Demnitate. A fost extrem de simplu să lucrăm împreună, fiindcă, atunci când ai de-a face cu actori atât de buni și atât de talentați, orice propunere sau inițiativă este un succes. Sunt actori care fac să pară că e foarte ușor să joci, deși, de fapt, ceea ce fac ei este extrem de dificil. Trebuie să mai spun și că am avut aici o echipă de oameni minunați, care au făcut procesul mult mai ușor: Madelain Ciupitu, Bogdan Amarfi, Mihaela Stanca, Dan Bujor și Roberta Pasquinucci…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Se schimbă lumea o dată cu aplauzele publicului? Dacă înțelegem, dacă participăm, dacă aplaudăm arta actorilor și a regizorului, facem mai mult decât să recunoaștem frumusețea artei?

Ignasi Vidal: Aplauzele sunt un exemplu de generozitate a publicului față de noi, cei care suntem pe scenă. Ceea ce schimbă cu adevărat lumea este actul teatral, faptul că oamenii se apropie de un teatru pentru a vedea ce au creat alții, în ultima vreme. Iar teatrul poate să fie, și așa ar trebui să fie, un instrument al schimbării și al progresului. Când teatrul merge cu un pas înaintea societății, el devine un instrument foarte util pentru fiecare dintre noi. A recunoaște frumusețea artei înseamnă să fii om.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai familie, copii, cum îmbini minunatele tale haruri artistice, muzica, teatrul, poezia, imaginile, cu responsabilitatea de părinte care lasă lumea asta ca moștenire copiilor săi?

Ignasi Vidal: Este foarte dificil și am nevoie de ajutor, de multe ori. Visez ca, în viitorul apropiat, să petrec mult mai mult timp cu copiii mei. Din fericire, am sprijinul partenerei mele, Roberta Pasquinucci, Roberta Pasquinucci care a avut un rol esențial ca asistentă de regie pentru Demnitate, la București, îmbogățind acest proiect cu talentul său și deschizându-mi ochii atunci când nu reușeam să văd clar ceva. Singura moștenire importantă pe care vreau să o las copiilor mei (în afară de drepturile de autor, ha, ha, ha, ha!) este o asumare fără echivoc a libertății de gândire prin intermediul artei.

Categorii:
Teatru & Opera

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *