Catalin Stefanescu: Dragostea e profund irationala

de

Catalin Stefanescu este vedeta, fara a se considera vedeta. Face televiziune de o viata, dar nu se uita la televizor. Este barbatul unei relatii longevive si trainice, dar nu crede in casatorie. Este un intelectual profund, rafinat, strabatut de paradoxuri si preocupat vesnic de intrebari. Este un interlocutor admirabil, indiferent de ce parte a reportofonului s-ar aseza.

Nu cred ca sint un individ potrivit pentru institutia matrimoniala

Marea Dragoste / Tango: De citi ani faci emisiunea „Garantat 100%“?
Catalin Stefanescu: Se fac, anul acesta, 10 ani.

Marea Dragoste / Tango: Si continui? Chiar si Andreea Marin se lasa de „Surprize, surprize“.
CATALIN STEFANESCU: Eu nu cred ca ma las, macar o vreme, pentru ca totul e ca la inceput, si asta e foarte OK. Secretul e sa faci lucrurile cu placere si placerea sa mearga si la oamenii cu care lucrezi. Nucleul echipei e acelasi si, de cind facem emisiunea la Bucuresti se fac 6 ani la anul si 10 ani cu totul, e aproape aceeasi trupa. Am gasit lume foarte faina in Bucuresti, asa ca, de cite ori ma contrazic cu fundamentalistii ardeleni, cu prietenii mei, le spun ca ei au o obsesie ca tot ce e rau e la Bucuresti, ceea ce nu e deloc adevarat, e si lume cumplit de frumoasa aici, lume foarte faina.

Marea Dragoste / Tango: Cu restul vietii cum stai? Ai aceeasi iubita, la Cluj?
CATALIN STEFANESCU: Da, copilaresc, ca acum multi ani, sint vreo 11 ani.

Marea Dragoste / Tango: Si cum iti pastrezi relatia?
CATALIN STEFANESCU: Nu mi-am pus problema asta niciodata.

Marea Dragoste / Tango: Dar de ce nu te-ai casatorit?
CATALIN STEFANESCU: Pentru ca nu cred ca sint un individ potrivit pentru institutia matrimoniala.

Marea Dragoste / Tango: Daca traiesti cu aceeasi femeie de atitia ani nu e ca si cum ai fi casatorit cu ea?
CATALIN STEFANESCU: Neintrarea in sistem e o diferenta. S-ar putea sa fie o prostie, sa ma incapatinez intr-o mare prostie, e posibil.

Marea Dragoste / Tango: Dar nu doresti sa ai copii?
CATALIN STEFANESCU: Nu. Am o explicatie foarte simpla pentru asta: intr-un copil se investeste enorm de multa responsabilitate, toata responsabilitatea.

Marea Dragoste / Tango: Iar tu esti un om responsabil.
CATALIN STEFANESCU: Da, dar toata responsabilitatea mea se duce la meserie, s-ar putea sa fie o forma de egoism, dar eu dau acum meseriei tot. Mai tirziu, nu stiu.

Marea Dragoste / Tango: Cum ti se par oamenii pe care-i intilnesti prin natura meseriei tale? Cum faci diferenta intre vedete si nevedete?
CATALIN STEFANESCU: Noi incercam de la o saptamina la alta sa facem un soi de combinatie, in asa fel incit, daca saptamina asta ne intilnim cu cineva care e foarte cunoscut sau iubit sau apreciat, deci cineva care atrage audienta, in mod aproape constant, data viitoare chemam pe cineva mai putin cunoscut sau deloc, pe cineva tinar sau care nu e neaparat o celebritate in teritoriul dinspre care vine si in felul asta daca cineva zice „Ma uit la Garantat 100% pentru ca acolo vin oameni de la care ai ce invata si pe care-i stiu si-i apreciez, data viitoare poate vad si descopar pe cineva“. Cam asta-i principiul, in asa fel, incit sa nu fie de fiecare data la fel. Noi nu facem o emisiune cu oameni foarte cunoscuti de fiecare data, dimpotriva.

Marea Dragoste / Tango: Cum ti se par concursurile si clasificarile gen „Mari români“, „10 pentru Romania“?
CATALIN STEFANESCU: La unul dintre ele am si participat, in campania „Mari romani“. Multe dintre ele sint o joaca, presa trebuie sa ofere material de consum cititorilor. Ierarhiile, de cele mai multe ori, sint o joaca, pentru ca tipul adevarat de valoare se ipostaziaza atunci cind cineva lasa ceva in urma, construieste ceva si ramine cumva in constiinte. E frumos sa faci clasamente, involuntar faci asta. Involuntar, ce-ti place e cel mai frumos lucru de pe lume. Involuntar, muzica pe care ai ascultat-o ultima data si ti-a placut, aia e cea mai teribila, insa cu adevarat important e ceea ce ramine. Iar ceea ce ramine nu are ierarhie.

Marea Dragoste / Tango: Totusi clasamentele acestea se bazeaza pe alegerea publicului. Nu ti se pare straniu gustul publicului?
CATALIN STEFANESCU: Nu mi se pare straniu, pentru ca la noi se descopera tot soiul de lucruri si multi dintre noi ne asteptam la
rezultate de maxima maturitate cita vreme noi insine nu am traversat inca pruncia in care traim. Acum se descopera democratia, mecanismele ei, schimbarea regulilor in timpul jocului, toate astea se intimpla acum. M-ar interesa foarte tare daca s-ar face alte tipuri de ierarhie, de
exemplu, cu cine face mai mult pentru cei de linga el, insa pe de alta parte, cine iese la vedere in teritoriul asta nu e neaparat cel mai cinstit tip. Revenind la ierarhii, pe mine nu ma deranjeaza, ma amuza, e o joaca.

Marea Dragoste / Tango: Dar oamenii o iau foarte in serios.
CATALIN STEFANESCU: Din pacate, exista una dintre diferentele nete dintre noi si altii, si anume ca tot ce se intimpla la noi se intimpla la televizor. Justitia, educatia, dezbaterea publica sint la televizor, in loc sa fie la locul lor, in public. Si, in consecinta, cine apare la televizor este important, ori asta este un lucru profund nesanatos si, daca cineva imi spune ca a renuntat la televizor, spun fara nici cea mai mica urma de ipocrizie ca-l admir enorm. Exista o familie de artisti, o cintareata, Lhassa, impreuna cu sora sa, care a trait cu parintii ei vreme de 7 ani intr-un autobuz, fara televizor. Oamenii aceia si-au plimbat copiii intre Mexic si Statele Unite, educindu-i cu discuri, cu carti, cu povesti, au invatat si spaniola si engleza, au crescut altfel. Pe urma au intrat in lumea asta normala.

Marea Dragoste / Tango: Dar Lhassa pare de o tristete devastatoare, pare ratacita in lumea asta normala!
CATALIN STEFANESCU: Ea a cunoscut foarte bine spatiul mexican si a invatat foarte bine regulile de acolo, scrie poezii in spaniola, lucreaza cu muzicieni francezi din Canada. asta e un exemplu ca se poate trai foarte bine si fara televizor si se poate evolua. Stiu lume si in Romania care-si educa pruncii asa. Or, revenind la povestea cu Romania, din pacate, toata energia noastra se duce in lumea asta cu televizorul, de aici vine faptul ca reperul absolut este televizorul, ceea ce cred ca e o prostie.

Marea Dragoste / Tango: Cum poti sa spui asta tocmai tu care lucrezi in televiziune?
CATALIN STEFANESCU: Pot sa spun, pentru ca sint profund mihnit de ce se intimpla la biserica, la scoala, alternative foarte serioase pentru educatie. Cita vreme sint putini preoti stiutori de carte, cita vreme educatorii merg la scoala ca la fabrica, nu exista nici un soi de alternativa la povestea cu televizorul, nici o forma de coagulare colectiva, nu exista instinctul de a trai in comunitate, cu oameni, de a dezbate, de a avea incredere mai degraba in opinia ta, decit in ce se spune la televizor, de-a te contrazice cu cineva, nu de a sta in tribuna. Culmea, la o natie care vorbeste enorm, se povesteste foarte putin.

Avem un instinct maret pentru lucrurile sublime si un cult pacatos pentru derizoriu

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca e o vocatie a poporului roman cea de spectator, de comentator?
CATALIN STEFANESCU: Da, cred profund lucrul asta si cred ca vine din imaturitate. Toata povestea asta latina, cu o fundamentala componenta slava de care lumea vorbeste foarte putin, combinatia asta de vorba multa si tristete ulterioara da ce se vede in jurul nostru acum. Avem un instinct maret pentru lucrurile sublime si un cult pacatos pentru derizoriu.

Marea Dragoste / Tango: Tu cum te incadrezi in proiectul asta, te diferentiezi?
CATALIN STEFANESCU: Nu ma diferentiez deloc, fac parte din rasa asta de la un capat la altul, comit toate lucrurile frumoase si toate lucrurile urite, exact in aceeasi masura. Am primit o educatie despre care cred eu ca a fost foarte buna si am fost invatat, fiind mincinos si egocentric, sa spun adevarul ca sa pot sa dorm linistit noaptea si sa ma gindesc la faptul ca prima timpenie pe care trebuie s-o denunt e a mea si pe urma sa vad ce-i cu ceilalti. Prin urmare, incerc atit cit ma tin puterile sa fac lucrul asta, fara sa fac parada de el, incerc sa ma inteleg cu oamenii. Incerc de fiecare data sa dezbat lucrurile si sa pastrez masura si am un cerc de prieteni care la rindul lor nu depasesc masura si cu care ma simt foarte bine. Ca orice om de pe lumea asta, de multe ori si eu depasesc rau masura.

Marea Dragoste / Tango: In ce fel?
CATALIN STEFANESCU: E vorba de ridicat tonul, de vorbit urit, de injurat, e vorba de descarcat. Oamenii se descarca in formele astea.

Marea Dragoste / Tango: Dar minti, inseli, pacalesti, tradezi?
CATALIN STEFANESCU: Incerc pe cit se poate sa fac lucruri cit mai inofensive, desi nu exista nimic inofensiv. Incerc sa fiu cit mai putin ipocrit. Uneori reusesc, alteori nu.

Marea Dragoste / Tango: Cum scapi de tentatia de a-i manipula pe ceilalti?
CATALIN STEFANESCU: Imi place foarte tare sa manipulez.

Marea Dragoste / Tango: Si ti se pare corect?
CATALIN STEFANESCU: Da, mi se pare corect, pentru ca exista forme acceptabile de manipulare. Ce zici de seductie?

Marea Dragoste / Tango: Seductia nu-i o forma de manipulare.
CATALIN STEFANESCU: E frumos sa seduci pe cineva sa citeasca o carte sau sa vada un film, sau sa-l bati la cap sa faca treaba asta, sa-l presezi. Fac treaba asta constant, sint prieteni pe care-i presez, ii bat la cap si sint altii care fac cu mine treaba asta si le sint profund recunoscator.
Marea Dragoste / Tango: Ce te-a facut pe tine, copil fiind, sa-ti dai seama ca lumea in care traim nu e desavirsita?

CATALIN STEFANESCU: Eu m-am maturizat foarte greu si procesul asta de maturizare a durat foarte mult si cred ca ni se intimpla multora dintre noi, ceea ce e si foarte bine, dar e si cu necaz de multe ori. Dar, eu am inteles o chestie care e profund personala: ai mei s-au despartit cind eu eram foarte mic, aveam vreo 5 ani. Am pastrat o legatura foarte vaga cu tatal meu. El s-a prapadit prin ’98, foarte tirziu am povestit cu el, il acuzam, dupa cum l-as acuza si-acum, chiar daca nu mai este printre noi, de lucruri foarte grave. Tatal meu a facut frontul, ai mei m-au facut foarte tirziu. Si am inteles ca de multe ori exista motive pentru care lucrurile sint asa cum sint, am inteles, in forma cea mai empirica, un soi de instinct al cauzalitatii pe propria piele. L-am intrebat cind eram ceva mai marisor: „De ce ai facut lucruri urite? N-ai invatat nimic de prin locurile alea pe unde ai fost?“ si mi-a raspuns numai atit: „Mai baiete, tu crezi ca a iesit cineva intreg de-acolo?“ Si-am inteles, maturizindu-ma, ca un razboi nu e un internat, o scoala, o lectie dura. Un razboi e un loc unde se moare sau se traieste, e experienta fundamentala pe care poate s-o traiasca cineva, indiferent daca e femeie sau barbat, indiferent ca e in transee sau intr-un oras bombardat. Asta e o experienta care mi-a marcat tineretea si am cautat sa inteleg.

Marea Dragoste / Tango: Dar orice experienta e fundamentala, si o poveste de dragoste te poate destabiliza.
CATALIN STEFANESCU: Corect, am trait si povesti de dragoste care m-au destabilizat. Dar in dragoste si in tot ce tine de teritoriul acesta am preferat sa vad fascinatia lumii si nu partea intunecata a povestilor. Desi si asta te marcheaza, te construieste sau te deconstruieste. Dar prefer sa vad partea fascinanta, diferentele dintre oameni, faptul ca nu toate femeile sint la fel, ca nu toti barbatii sint la fel. Diversitatea umana este un lucru profund fascinant. 

Marea Dragoste / Tango: Ce le diferentiaza pe femeile pe care le-ai iubit de cele pe care nu le-ai putut iubi?
CATALIN STEFANESCU: Le diferentiaza libertatea, posibilitatea de a-si asuma propria libertate. Dar, de fapt, nu spun niciodata „Pe femeia asta n-as putea s-o iubesc niciodata“, desi am antipatiile mele instantanee, dar dragostea e atit de irationala, incit, cind ma aud eu pe mine cum fac diferente, ma simt atit de ipocrit! Nu cred ca se poate vorbi in dragoste despre „De ce?“, pentru ca dragostea e profund irationala.

Marea Dragoste / Tango: Totusi,  poti sa-ti dai seama ca nu ai putea iubi o femeie lasa sau proasta, de exemplu.
CATALIN STEFANESCU: N-as numi-o prostie, as numi-o simplitate. Sint femei simple care sint realmente fascinante, profund fascinante pentru ca sint foarte cinstite si egale cu ele si asta se intimpla cu toti oamenii simpli care dau lucruri foarte frumoase, nu e loc acolo de ipocrizie, de vrajeala. Dupa cum exista experienta cu oameni foarte complicati unde apare si lasitatea, si ipocrizia, dar care dau marete oaze de spectacol al omului, pe care e pacat sa le ratezi.

Marea Dragoste / Tango: Si cum iei bucatile astea din oameni?
CATALIN STEFANESCU: Natural. Despre „Iubeste-ma asa cum sint sau du-te in alta parte “ pot sa spun multe, pot sa spun ca teoria incape aici extrem de putin. In schimb, incap povestile exemplificatoare. Daca povestea are puterea exemplului, bine, daca nu, e doar o poveste si slujeste doar ca o poveste. Dar lucrurile astea cred ca se pot reda doar prin povesti, prin teorie nu cred ca se poate face ceva. Nu exista decit povesti si decizii, cu teoriile ma abtin.

Marea Dragoste / Tango: Spune-mi o poveste din asta.
CATALIN STEFANESCU: Nu pot, pentru ca nu as fi fair play fata de cine as povesti. Dar se poate intimpla asa: cind spui „Iubeste-ma asa cum sint sau du-te in alta parte“ exista doua posibilitati. Ori zici „Bine, bine“ si mai departe fiecare isi joaca propriul rol si-si duce meciul, caci e un meci, cu strategie, e complicat, asta o stii si tu. Ori incerci de fiecare data sa dezbati faptul ca relatia parteneriala inseamna sa descoperi o forma de comunicare. Si, ca sa o descoperi, trebuie s-o cauti. Procesul asta de cautare exclude povestea cu „Iubeste-ma asa cum sint“ pentru ca daca este ceva partenerial, inseamna ca exista un schimb.

Marea Dragoste / Tango: Asta se contrazice cu ce ziceai mai inainte, ca dragostea e ceva absolut irational.
CATALIN STEFANESCU: Radacina iubirii e profund irationala. Pe urma, cind oamenii se cunosc si apar problemele, nici o casa nu seamana una cu alta. Poate seamana in date fizice, se tipa sau se vorbeste in soapta, dar in mecanisme nu seamana deloc.

Marea Dragoste / Tango: In esenta, astia sint pasii? E mai intii iubirea irationala, apoi se construiesc strategiile cuplului? Fara iubire irationala nu se poate?
CATALIN STEFANESCU: Din punctul meu de vedere in nici un caz. Desi stiu, merg in locuri in care lucrurile sint evident strategice. Acolo sint oameni care stau impreuna pentru ca strategiile lor corespund. N-as putea sa traiesc asa, dar asta nu inseamna ca nu se poate trai asa. Am vazut ca se poate trai chiar foarte, foarte bine. Am vazut oameni care spun explicit lucrul acesta, n-au nici o treaba, e fascinant!
Omenescul e fascinant.

Marea Dragoste / Tango: Apoi vine jocul nesfirsit de strategii?
CATALIN STEFANESCU: Ceea ce e nefericit. Daca e cu strategii, e nefericit.
Daca e cu o forma de acceptare, e OK. Dar, uite, de cite ori exprimi un gind in teritoriul asta, de tot atitea ori te contrazici. E deloc rezolvabila treaba asta. Oamenii isi ofera surprize incredibile dupa 40 sau 50 de ani de convietuire. Si lucrurile astea se definesc intotdeauna in situatii limita.

Marea Dragoste / Tango: In viata noastra, ce situatii limita ar putea aparea?
CATALIN STEFANESCU: Sint multe situatii de criza, de la boala pina la ciocnirile de orgolii, de la locuit impreuna, pina la tradare sau lasitate. Toate sint situatii limita si atunci te definesti.

Marea Dragoste / Tango: Tu cum reactionezi in situatii limita?
CATALIN STEFANESCU: Uneori bine, alteori prost, dar incerc sa invat si sa corectez din lucrurile astea. Incerc sa fiu cit se poate de relaxat in general si sa ma mobilizez numai atunci cind e nevoie sau cind e ceva in care cred, atunci cind e nevoie sa ajut, de exemplu. Si incerc sa nu ma insor la fiecare secunda cu conceptele, sa nu ma insor in fiecare an cu hotariri de neclintit, incerc sa fiu mai relaxat, mai linistit si sa realizez ca sint atit de multe lucruri minunate pe planeta asta si sa multumesc in fiecare clipa.

Sunt putine femei potrivite

Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi sa faci o analiza statistica, ai mai multi invitati barbati sau femei?
CATALIN STEFANESCU: Net, barbati.

Marea Dragoste / Tango: De ce?
CATALIN STEFANESCU: Primul raspuns este: sunt putine femei potrivite, le epuizam repede. Pe de alta parte, de departe e mai comod sa ai invitati barbati.

Marea Dragoste / Tango: Din ce punct de vedere?
CATALIN STEFANESCU: Pentru ca sunt multi, in conul de lumina sunt mult mai multi si e mai usor. Cautatul femeilor e dificil. Iar femeile care se exprima public sunt destul de putine. Cind e vorba de femei apar dezbateri gen „De ce nu aia?“ mult mai des decit la „De ce nu ala?“ pentru ca asa e intrat in datele noastre, ca barbatul e mai demn de incredere si ca e mai comod de povestit cu un barbat. Dar facem tot ce ne sta in putere sa gasim si femei, desi pe de alta parte, mi se pare foarte nesanatos sa cauti femei cu orice pret, intri intr-o forma de mecanism si nu mi se pare OK. Cine are puterea sa apara, apare, indiferent daca e femeie sau barbat.

Marea Dragoste / Tango: Pe de alta parte, in lumea in care traim femeile apar mai greu din cauza prejudecatilor?
CATALIN STEFANESCU: De acord. E perfect adevarat. E o parte din conditia nefericita a femeii. Exista si o conditie nefericita a barbatului, dar conditia nefericita a femeii e foarte evidenta.

Marea Dragoste / Tango: In ce consta conditia nefericita a barbatului in raport cu cea a femeii?
CATALIN STEFANESCU: Ar fi cu totul nesportiv sa spun lucrul acesta pentru ca e ca si cind majoritatea s-ar plinge, ceea ce nu e foarte OK. Majoritatea ar trebui sa fie cu mult mai permisiva.

Marea Dragoste / Tango: Dar conditia nefericita a femeii?
CATALIN STEFANESCU: Conditia nefericita a femeii este ca, in general, i se potriveste regula supuseniei. E o poveste care opreste multe perspective, uneori chiar inaintea startului. Sunt foarte de acord cu treaba asta si cred ca o inteleg foarte bine. Pe de alta parte, pierdutul in discutii cu cit de fericit sau nefericit o fi feminismul, nu ma lansez pentru ca nu cred ca acolo este problema. Cind vorbim de diferentele de sanse intre barbati si femei facem din problema asta una atit de importanta, de consistenta, incit uitam ca sint altele cel putin la fel de consistente si de importante care depasesc cu mult diferentele dintre sexe. E foarte adevarat ca sunt oricind gata sa exprim opinia ca femeile au mai putine sanse pentru ca e absolut evident. Si e profund nedrept. 

Marea Dragoste / Tango: Dar au sanse egale intr-o poveste de dragoste?
CATALIN STEFANESCU: Uneori, nici macar acolo. Dar exista o forma de razbunare ascunsa a femeii, manipulatul din interiorul familiei, cind femeia conduce, desi nu ea e la suprafata, desi nu ea este conducatorul evident. Sint nenumarate cazuri de genul acesta, dar exista si reversul medaliei care spune ca e o forma interioara de a se afirma, pentru ca daca nu o poate face public, atunci o face cumva insidios.

Marea Dragoste / Tango: Dar pina la dreptul in familie, femeia nu are dreptul sa-si intemeieze ea o familie. Eu nu pot sa-ti spun: vreau sa fii familia mea, te iau de barbat. Ti se pare  corect?
CATALIN STEFANESCU: E una dintre marile idei preconcepute cu care se traieste si niciodata, la un interviu, aprope nimeni de pe lumea asta, ca e femeie sau barbat, n-o sa spuna totul cinstit pina la capat. Nu mi se pare corect deloc, dar fac parte dintr-o tabara mare a celor care intr-o forma sau alta sint incriminati in intrebarea asta.

Marea Dragoste / Tango: Tu de unde ai invatat asta, te nasti cu aceasta idee?
CATALIN STEFANESCU: Da, te nasti cu ea, pentru ca intr-o forma sau alta, e ceva inauntrul lucrurilor. De exemplu, un context istoric, mai mult sau mai putin fericit te condamna sa faci parte dintr-o minoritate in spatiul geografic in care traiesti, dar in casa lor, oamenii aceia isi educa copiii cu constiinta ca fac parte dintr-o rasa superioara. Si copilul ala creste cu constiinta asta. Ea ramine intr-o forma sau alta inlauntrul lui. In situatia cu barbatii si cu femeile nu-ti spune nimeni „Bai, tu esti barbat, tu trebuie sa fii tot timpul deasupra“. Intr-o forma sau alta, foarte nedrept de altfel, planeta asta, cu animalele care salasluiesc pe ea si culmineaza cu omul, e un loc al razboiului, al competitiei, al macelului, iar povestea cu supravietuitul e radacina lucrurilor astora. Nu trebuie facuta diferenta asta neaparat foarte stiintific intre ceea ce inseamna femeie sau ce inseamna barbat, pentru ca, intr-un fel sau altul, asta este un dat cu care poti sa nu fii de acord. O spun cu tot sufletul si nu sint ipocrit deloc. Exista momente cind eu, unul, accept destul de greu daca prietena mea imi spune „Facem lucrul acesta pentru ca asa vreau eu si gata!“. Cer lamuriri, cer dezbateri, iar atunci cind spun „Facem lucrul asta pentru ca asa vreau eu“, daca sunt chemat la dezbatere, nu ma duc asa de usor, pe cit pretind dezbatere in cazul celalalt. Dar inteleg lucrul asta, il inteleg, il teoretizez, incerc sa-l repar si cred ca relatia dintre un barbat si o femeie, cita vreme ei sunt pe picior de parteneriat, ca este institutia aia maritala sau nu, difera extraordinar de tare de discutia care se naste pe urma. Ceea ce este cu adevarat intre cei doi, in intimitatea lor, e ceea ce conteaza. Teoria care se emite dupa, de cele mai multe ori, e o fictiune, chiar daca are un simbure de adevar. De aia zic cu toata convingerea: Ce se intimpla cu oamenii aia doi cind dorm unul linga altul? Ce se intimpla cu oamenii cind fac amor? Ce fac cind convietuiesc, cind, dincolo de peretii casei, inauntru, sint doar ei doi? Acolo este adevarul.

Marea Dragoste / Tango: Nu e important pentru relatie si ce se intimpla cind ei ies afara?
CATALIN STEFANESCU: Ba da. Eu cred ca lumea din afara se construieste cu lumea din interior, cred ca asa ar trebui sa fie. De exemplu, e un lucru pe care-l admir la educatia catolica. Acolo, in comunitate, asta se invata, ca echilibrul lumii de-afara depinde foarte mult de echilibrul lumii din interior. Ca familia trimite lumii din afara echilibru, si nu invers.

Marea Dragoste / Tango: Exista foarte multe spatii unde se construieste o lume care functioneaza, relatii care par viabile atunci cind cei doi sint singuri, doar ei, si o gramada de oameni care ies in afara si de fapt nu mai respecta valorile dinauntru, care ies si insala, de exemplu…
CATALIN STEFANESCU: Cred ca libertatea individului e un lucru foarte de pret, iar adulterul, dincolo de mareata tema literara, este mult mai adevarat decit ce se scrie si ce se povesteste despre el. Vorbim despre ceva care nu incape in reguli. Si daca ma intrebi daca sint sau nu de acord, as fi superipocrit sa-ti spun ca nu sint de acord. Adulterul este mai mult decit o institutie a umanului, este unul dintre multele chipuri importante pe care le are umanul.

Marea Dragoste / Tango: Am incercat sa adun marile povesti de dragoste ale lumii, si am constatat si eu ca majoritatea sint povesti legate de un adulter. Daca adulterul este adevarata poveste de dragoste?
CATALIN STEFANESCU: Pascal Bruckner are o poveste foarte frumoasa in care spune ca, in momentul in care se face pasul in institutia maritala si lucrul acesta este consfintit de un act, de un juramint in altar, de orice forma de legare oficiala, in momentul ala partenerii il incarca, unul pe celalalt, cu vina ca din momentul acela, celalalt este vinovat pentru faptul ca din oferta larga pe care lumea o prezinta mai departe e oprita de partener, pentru ca oferta e nesfirsita si cineva vine si pune capat acestei oferte. Noi doi ne casatorim si eu te incarc pe tine, mai mult sau mai putin constient, cu o vina fundamentala. Pentru ca doar tu esti linga mine s-a terminat cu universul nesfirsit de femei la care as putea sa am acces in mod teoretic. Lucrul acesta se intimpla si viceversa.

Marea Dragoste / Tango: Dar celui de linga noi ii dam cuvintul nostru ca-i vom fi credinciosi! Suntem altceva decit cuvintul nostru?
CATALIN STEFANESCU: Cred ca suntem cu mult peste regulile pe care le facem.

Povestile vietii mele sint prietenii, literaturile, filmele

Marea Dragoste / Tango: Care e cea mai frumoasa poveste din viata ta?
CATALIN STEFANESCU: Sunt multe povesti, traiesc intre foarte multe povesti, vreau sa cred ca sunt un povestitor. Povestile vietii mele sunt prietenii, literaturile, filmele, teatrul, iar cea mai mare poveste e muzica. Cred ca acolo Divinitatea e cel mai consistent prezenta.

Marea Dragoste / Tango: Care e relatia ta cu muzica?
CATALIN STEFANESCU: Aici am o oarecare trufie si intind povestea asta peste toti, cred ca muzica ne cuprinde pe toti.

Marea Dragoste / Tango: Dar sunt si oameni care nu asculta muzica.
CATALIN STEFANESCU: Nu trebuie sa asculte, muzica nu e doar ceea ce se asculta, muzica e o armonie.

Marea Dragoste / Tango: Care e prezenta in ce?
CATALIN STEFANESCU: Muzica e peste tot. Si chiar m-am contrazis pe tema asta foarte tare cu un prieten care mi-a spus ca e imposibil, nu e adevarat. Am terminat discutia si am facut o emisiune si in debutul emisiunii am dat un citat, un lucru prefabricat, care se termina cu „… si pina la urma muzica e peste tot“ si-am inventat un nume din secolul XIX si o biografie si-am scris-o la inceputul emisiunii. M-am intilnit dupa emisiune cu prietenul meu si m-a intrebat cine este tipul care a spus asta si i-am spus ca nu e nimeni, ca e un lucru pe care mi-am permis sa-l fac pentru ca mi-am dat seama nu numai ca aveam dreptate, ci ca realmente asa e, muzica e peste tot.

Marea Dragoste / Tango: Dar daca muzica ar fi peste tot, ea nu s-ar numi tacere?
CATALIN STEFANESCU: Uneori muzica e foarte multa liniste.

Tango: Ai fost vreodata aproape de moarte?
CATALIN STEFANESCU: Eu cred ca da, dar sint un tip fricos si s-ar putea sa exagerez. Dar stiu oameni care de-adevaratelea au fost
in proximitatea mortii si nu seamana suferintele noastre in nici un caz cu asta. Incerc sa fiu cit mai deschis spre lucrurile bune si sa nu uit uluitoarea fragilitate in care traim.

Interviu realizat in 2007
Fotografii: Paul Buciuta / Marea Dragoste

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Un OM pe care ti-e drag sa-l vezi, sa-l asculti…

    diana.g noiembrie 29, 2011 12:20 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *