Numele lui este Cezar Ouatu, insa, dupa ce a castigat selectia romaneasca pentru Eurovision, publicul, uluit de vocea sa fara seaman pe lume, l-a reasezat, cu dragoste, sub numele de Cezar – The Voice. Contratenorul a cantat deja pe mari scene ale lumii si a primit omagiul unor mari cantareti cunoscuti pe intreaga planeta. Mai mult de atat, Cezar s-a afisat fericit la bratul sopranei Angela Gheorghiu, care a recunoscut ca ea i-a scris mai intai, pentru a-l felicita si pentru a-si manifesta dorinta de a-l cunoaste – aducand astfel vocii lui omagiul sau de cantareata si, frumusetii lui, omagiul sau de femeie care nu se teme de ispite. Dar nu doar pentru toate acestea, ci pentru ca a fost reprezentantul tarii si al inimilor noastre la Malmo, il sustinem pe Cezar, il aplaudam, il insotim cu gandul nostru cel bun.
Fotografii de Paul Buciuta; Stilista Rodica Puca
Alice Nastase Buciuta: Cum resimti momentul Eurovision, in cariera ta de om care apartine lumii operei? E un moment semnificativ cu adevarat? Sau e doar o joaca, o incercare, un exercitiu?
CEZAR: Aceasta provocare s-a transformat in ceva mult mai serios decat m-as fi asteptat… In prima faza, am acceptat sa particip la Eurovision pentru ca mi-a placut piesa si am am vrut sa abordez un nou gen, negandindu-ma vreodata ca voi ajunge unde am ajuns acum. Acum, joaca e serioasa, iar responsabilitatea mea este mare, mai ales ca eu vin din lumea operei, unde orice cantatet este responsabil si incearca sa dea tot ce are mai bun pe scena, in seara aceea, la aria aceea… La fel va fi si cu aceasta piesa, in cele 3 minute, care pot schimba si destinul unui om si al unei natiuni, de ce nu. Indiferent de acest lucru, eu cred ca, pentru mine, personal, este deja un pas extraordinar de mare, pentru ca participarea la Eurovision mi-a dat o vizibilitate foarte buna. Mi-am dat seama, de fapt, ca acest gen, pop-opera, dance-pop-opera, ceea ce se reflecta in piesa „ It’s my life”, este un gen nou, dar acceptat si asimilat foarte bine de publicul roman. Acest lucru ma face sa fiu foarte fericit pentru ca inseamna ca exista o deschidere mult mai mare, iar perceptia oamenilor asupra acestei muzici este mult mai buna decat in alti ani.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Deci ti se pare ca oamenii sunt pregatiti sa asculte genul acesta neobisnuit de voce, ca inteleg ce stil muzical este acesta, ce inseamna sa fii contratenor?
CEZAR: Cred ca, la un moment dat, nu mai conteaza. Eu am facut anumite experimente, de unul singur, cu oameni diferiti, din toate clasele sociale. Le puneam o piesa cu mine, „Cinema Paradiso”, cea cu care m-am lansat, nespunand ca eu cant. Precizam doar ca este un contratenor si ei ziceau: „Mi s-a facut pielea de gaina. Ce m-a emotionat! Mi-au dat lacrimile. Imi aduce aminte de momentele cand eram fericit sau cand eram cu mama mea….” Inseamna ca aceasta voce si vibratiile acestei voci reusesc sa ajunga undeva, acolo, profund, si acest lucru conteaza cel mai mult. Conteaza, cand esti pe scena, ce reusesti sa transmiti, sa spargi gheata, asta este cel mai important. Ca este un gen anume, ca este o nisa, e adevarat si stiu ca genul meu socheaza la inceput, este ceva original, nu este o voce comuna. Eu cred foarte mult in acest stil. Chiar daca publicul nu stie neaparat ce inseamna contratenor, ce inseamna muzica baroca, observ ca asculta vocea si ramane emotionat. Cred in acest schimb de public, publicul larg sa vina de la un concert de pop-opera la un concert de opera. Acest lucru deja s-a intamplat, la un concert la Sala Radio, sala a fost plina de foarte multi fani Eurovision, care au venit din curiozitate si au fost extraordinar de placut surprinsi. Au iesit de la acel concert de muzica clasica foarte emotionati de aceasta muzica pe care ei, poate, pana la momentul acela, nu o cunosteau. Eu cred ca exista un schimb de energii, de public si asta e foarte bine.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Eu te-am auzit vorbind, la emisiunea Iulianei Marciuc, despre castrati si despre genul acesta muzical practicat de castrati. Tu vorbesti cu foarte mare naturalete despre asta, pentru ca stii despre ce e vorba dar, in Romania, oamenii nici nu au curajul sa rosteasca cuvantul „castrat”.
CEZAR: Eu incerc, de fiecare data, sa vorbesc despre asta, dar daca acolo am vorbit prea tehnic, imi cer scuze. Incerc sa povestesc oamenilor despre acea perioada, o perioada foarte importanta in istoria muzicii, perioada castratilor, a eunucilor… Acei cantareti din acele perioade erau un fel de pop stars, un fel de Michael Jackson, erau idolatrizati, erau divinizati. Dar, de fapt, toata lumea stie, sau afla daca vorbesc cu mine, ca acea perioada a fost o perioada extraordinara. Tot acel pelerinaj de artisti la curtile regale, toata acea atmosfera avea o anumita magie. Chiar daca lumea nu stie, e bine ca eu, personal, pot sa aduc in prezent acest lucru si sa imbogatim bagajul nostru cultural.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Nu te temi ca vor face comentarii despre sexualitatea ta? Vor banui ca esti homosexual, de exemplu.
CEZAR: Asta e foarte previzibil. Vreau sa spun un singur lucru, ca, inclusiv perceptia asupra castratilor din acele vremuri este total gresita. Eu am citit foarte multe carti, am vazut si acel film „Farinelli”, Farinelli fiind un cantaret de opera al acelor vremuri si cel mai cunoscut castrat. Perceptia asupra fenomenului de castratie este gresita.
Practic, ei doar nu se puteau reproduce, nu puteau avea copii, dar aveau o viata sexuala extraordinara. Daca vedeti filmul, va dati seama ce orgii ajungeau sa faca si cum erau, erau niste giganti, erau foarte inalti, barbati foarte bine. In ceea ce ma priveste, sexualitatea mea este foarte clara si las pe fiecare sa-si dea seama si sa inteleaga carei categorii apartin. Las pe fiecare sa-si imagineze ce vrea, fiecare e liber sa aiba fanteziile pe care le vrea.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Eu te intrebam, doar, daca nu te temi, daca nu te deranjeaza ca e posibil ca oamenii sa inteleaga gresit.
CEZAR: Nu. Nu ma tem. Eu stiu bine ceea ce eman, ca barbat, iar dincolo de asta toata lumea poate sa interpreteze si sa spuna orice. Eu stiu bine ceea ce reusesc sa transmit, atat din punct de vedere vocal, cat si ca barbat.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Faptul ca esti un barbat frumos te-a ajutat in cariera ta? E mai important, pentru un artist, sa aiba si o imagine care sa-i sprijine talentul?
CEZAR: Da, clar. Eu cred ca, in 2013, trebuie sa ne dam seama ca imaginea joaca un rol foarte important. E important insa, pentru mine, ca acea balanta sa nu atarne numai pe imagine, sa nu uitam ca, la baza, eu sunt cantaret. Multi artisti din lume se bazeaza prea mult pe imagine si, de fapt, cantatul pica in planul doi. Nu e bine, totusi… La baza, cantam. Este adevarat ca lumea operei nu mai este acea lume cu soprane XXL, sau cu tenorii cu fular la gat si palarioara, care cantaresc peste 100 de kilograme. S-a schimbat, totusi.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Dar, de ce s-a schimbat? De ce, pe vremuri, era nevoie sa fie supraponderali si acum nu mai este nevoie?
CEZAR: Pentru ca este un nou curent, este un nou aer care se respira… Acum optica regizorilor conteaza foarte mult. Un regizor mare de opera poate zice „am un contratenor gras, care canta bine, si il am pe Cezar, care canta la fel de bine, dar arata altfel si m-ar ajuta foarte mult sa-l intruchipeze pe Nero, de exemplu.” Conteaza foarte mult aparitia ta si personajul pe care il interpretezi. Dar, in afara de opera, cred ca si in cariera pop-opera sau intr-o cariera pop conteaza, dupa cum ati vazut, foarte mult imaginea. Este esential sa existe o legatura, o imbinate, o corelare dintre imagine si ceea ce faci tu, pe scena. Daca e valoroasa numai imaginea, atunci ne ducem si facem modeling. Eu sunt cantaret si ma concentrez foarte mult sa transmit, sa-i fac pe oameni sa inchida ochii si sa viseze ascultandu-mi vocea si, dupa care, cand deschid ochii, sa isi dea seama ca, totusi, e si o prezenta agreabila acolo, in fata ochilor lor.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Ce presupune pregatirea ta? Faci niste exercitii anume? Ai un program de viata special?
CEZAR: Nu, nu. Sunt cat se poate de normal, e adevarat, pentru un artist, care face muzica. Nu sunt genul care exagereaza cu a canta foarte mult intr-o zi, pentru ca instrumentul acesta este destul de fragil, vocea umana. Nu este ca la vioara, unde studiezi si sase ore pe zi. Vocea umana are anumite limite. Eu studiez mai mult pe partea logistica, pe invatarea textului, a dictiei. Exista acele vocalize, pe care le fac in fiecare zi, o jumatate de ora, nu mai mult. In rest, eu sunt activ, sportiv. Spartan. Sportul este foarte important, mai ales inotul, imi place foarte mult, iti antreneaza respiratia, diafragma, ceea ce e foarte important pentru un cantaret.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Ai stiut dintotdeauna ca vei face muzica? Asta a fost cel dintai vis al tau?
CEZAR: Eu m-am nascut intr-o familie de muzicieni, tatal meu era un flautist de seama al Romaniei. Asa am crescut, ma culcam si ma trezeam cu muzica lui Vivaldi, pe sunetele de flaut ale tatalui meu, cand el studia eu eram acolo… M-am impregnat foarte mult muzica, de mic.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Si mama?
CEZAR: Doar tata era muzician, era flautist, a fost si profesor de flaut la Salzburg. Din pacate tata nu mai este printre noi. Mama este inginer, dar are o ureche muzicala si o voce extraordinar de bune.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: A venit, a fost la finala Eurovision?
CEZAR: Da, da, a fost cu lacrimi in ochi.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: E frumoasa mama ta? Cu ea semeni?
CEZAR: Da, mama e frumoasa. E mai mica de inaltime, dar e foarte sprintena. Are 70 de ani, dar e foarte moderna, arata de 50. E foarte sportiva. Are sufletul tanar si se vede asta.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Revenind, la ce varsta ai inceput sa canti?
CEZAR: De la varsta de 6 ani am inceput sa studiez pianul la Liceul de Arta „Carmen Silva” din Ploiesti. Daca la 6-7 ani eram un pic impins de la spate de ai mei ca sa studiez, pe la 8-9 ani mi-am dat seama ca este ceea ce imi place sa fac si sa-mi dedic tot timpul acestui limbaj universal, care este muzica. Am fost pianist, mai sunt inca pianist, dar la 20 de ani mi-am descoperit vocea de contratenor. De atunci tot cant pe marile scene si traiesc in aceasta euforie, in acesta, oarecum, neasteptata cariera. La 20 de ani eram totusi un copil matur, din punct de vedere muzical. Daca nu as fi fost contratenor, as fi fost un pianist de jazz, cu siguranta, pentru sunt pasionat de jazz. Dar, asa a vrut Dumnezeu, la 20 de ani am descoperit vocea si de atunci tot cant.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Nu e tarziu la 20 de ani?
CEZAR: Pentru un contratenor este o varsta prielnica, pentru ca sunt depasite acele procese hormonale, care se incheie pe la 20-21 de ani. Sunt tot felul de copii, acum, cu voce de contratenor. Vocea de contratenor se maturizeaza exact dupa ce trec aceste procese hormonale, dupa care nu stii daca iti mai ramane vocea aceea. Atunci, pe la 20-21 de ani, daca ai acea voce conservata bine, inseamna ca esti un contratenor. Este un pic prematur sa zici ca, la 16-17 ani, esti contratenor. Aceste voci, la 15-16 ani sunt, asa cum se numesc in afara, „voci albe”, voce acuta de copil, o voce neformata. De aceea eu mi-am descoperit vocea la 20 de ani, iar acum am 33 de ani si am aceeasi voce.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: De ce ai ales sa studiezi in strainatate? Nu ai fi putut urma acelasi drum si in Romania? Care a fost motivul?
CEZAR: Motivul este cat se poate de simplu, acela ca vocea de contratenor, istoria si traditia acestor voci in Romania, din pacate, nu au nicio urma. De aceea am ales sa plec in Italia, tocmai pentru ca este o tara cu traditie in acest sens, Farinelli a fost unul dintre cei mai importanti cantareti castrati. Repertoriul pe care l-a cantat el si alti contratenori este cel pe care si eu il cant astazi, in lumea muzicii baroce, repertoriu italian. Traditia in acest sens este foarte mare si de aceea am ales Italia, Milano, unde este o scoala foarte buna de canto. Cu tot respectul, scoala romaneasca de canto este o scoala foarte importanta, a dat voci extraordinar de bune, voci de soprane, de tenori, dar pentru vocea de contratenor nu exista o traditie, nu avem nici repertoriu. Daca eu nu as fi avut aparitiile mele, de-a lungul anilor, daca nu as fi cantat concertul la Radio, cred ca muzica baroca si vocea de contratenor nu ar fi fost reprezentate niciodata aici. Italia mi-a dat si cetatenia, asa ca sunt foarte legat de aceasta tara, din punct de vedere sentimental, dar si profesional. Eu am debutat ca si cantaret de opera intr-un teatru foarte mare, La Fenice, din Venetia, cu o opera insemnata, „Cruciatul in Egipt” de Meyerbeer. Italia mi-a dat foarte mult si eu i-am dat foarte mult. Am avut o perioada intensa, am studiat enorm, dar m-am si bucurat de acel miraj al istoriei, al muzicii, al artelor.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Nu ti-a fost greu, cel putin, la inceput? Roman fiind, cu banii, cu adaptarea….?
CEZAR: Este greu in orice societate noua, nu te simti ca acasa, esti intr-o lume noua. Dar eu am reusit sa ma integrez foarte usor si foarte repede. Meseria noastra de muzicieni, de artisti, este un avantaj. Imi place sa spun ca muzica este un limbaj universal. Cu muzica reusesti sa rupi acele discriminari… Daca tu canti bine, nu mai conteaza daca esti negru, alb…
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: … sau roman in Italia, unde romanii sunt asa de prost vazuti…
CEZAR: Stiu. Din fericire, am reusit cu cei care imi stau alaturi sa-i fac sa inteleaga ca sunt si romani de valoare. Fiecare tara are frunzele ei uscate, lucrurile trebuie izolate de romanii care fac tot felul de prostii, trebuie sa vorbim de valorile adevarate care, de obicei, pica in planul doi. Eu ma consider un ambasador al Romaniei, cel putin, pe partea de muzica, mai ales baroca, si cred ca am dus cu mandrie ideea de a fi roman pe marile scene. Tot timpul m-am mandrit ca sunt roman, mereu am spus ca sunt din Romania. Muzica ar trebui sa innobileze sufletul, chiar si pe cel al oamenilor care reusesc sa denigreze poporul roman.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Cum s-a intamplat de ai obtinut cetatenia italiana? Ei, de obicei, o acorda destul de greu. In ce context au vrut sa-ti ofere cetatenia?
CEZAR: La mine, cetatenia italiana a fost un caz special. Eu am luat premii foarte importante la concursuri in Italia si cetatenia am luat-o dupa 10 ani. Am muncit acolo, pe perioade scurte, am facut tot felul de meserii si as fi putut sa depun actele de cetatenie si altfel. Tot prin muzica am reusit sa conving publicul italian ca merit, chiar fiind roman, sa obtin cetatenia pe merit. Practic, am obtinut cetatenia pe merit, prin muzica mea si prin rezultatele foarte bune de la Conservatorul din Milano, unde am terminat Examenul de Stat cu rezultatul maxim. In momentul in care am depus actele la primarie, ei stiau tot CV-ul meu si am avut un avantaj din acest punct de vedere.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Deci, chiar si tu ai fost nevoit sa lucrezi si altceva, stand in Italia?
CEZAR: Da, dar asta cred ca este inerent. Imi place sa spun ca Dumnezeu nu doarme si ne ajuta. O perioada buna din viata mea, aproape un an, am ingrijit tot felul de oameni batrani, la un azil, si acest lucru m-a innobilat, m-a facut sa inteleg ca suntem trecatori in aceasta viata. Acesti oameni batrani aveau nevoie de o vorba frumoasa, de un zambet… iar aceasta experienta m-a maturizat. Nu o spun ca sa ma falesc, ci ca pe un exemplu pentru tinerii de azi. Am facut tot felul de alte meserii, am lucrat in pizzerii… meserii italienesti.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Mie mi se pare extraordinar pentru ca, foarte multi artisti se feresc de munca, spun „Sunt artist, cum sa muncesc, sa ma cobor, cand eu ar trebui sa stau doar pe marile scene si sa fiu aplaudat”?
CEZAR: Pentru a ajunge pe marile scene, trebuie sa incepi de jos. Daca vrei sa stai pe marile scene, plecand de sus, nu e bine. Totul are o legatura stransa intre tot ceea ce faci. Cu pasi marunti reusesti sa cladesti. Sunt genul de barbat care merge pe principiul conform caruia cladesti o casa, caramida cu caramida si, in momentul in care ai ajuns acolo sus, nimeni nu ti-o mai poate lua inapoi sau darama, mai ales daca are o fundatie si o structura puternica. Lucrurile temeinice nu apar peste noapte. Foarte multi au spus acum si despre mine: „Cine e asta, Cezar Ouatu? Hop-top, la Eurovision!”. Cine a dorit sa vada despre cine este vorba si-a dat seama ca nu am aparut peste noapte. Am aparut peste noapte in fata publicului larg, dar am cantat si cant de foarte multi ani, in fata a mii de oameni, care stiu ce inseamna acest lucru. E adevarat ca, in Romania, a existat o oarecare reticenta dar, in momentul in care am aparut, s-a vazut clar ca am facut diferenta, prin public. Totusi, concurand cu nume importante din lumea muzicii romanesti, eu am reusit sa-i declasez prin vot, prin simpatie, prin antipatie…
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Oricum, prezenta ta a fost observata. Nu poti sa treci neobservat, indiferent daca nu te plac cei care te vad, oricum te tin minte.
CEZAR: Da. Iar eu cred intr-o convertire si a celor care sunt contra mea. De ce nu? Eu cred ca o sa reusesc sa-i aduc si pe ei pe strada mea si sa-i fac sa asculte muzica pe care o voi face in continuare, in afara de acest popas al carierei mele, Eurovisionul, care mi-a dat multe satisfactii. Am proiecte importante pe viitor, lansarea a doua single-uri contrastante. Unul va fi cu o balada destul de trista, despre despartire, scrisa de baietii de la HaHaHa Production, respectiv, Serban Cazan si Smiley, iar cel de-al doilea va fi o muzica spatiala, cosmica, scrisa de unul dintre cei mai importanti compozitori de muzica de film si muzica electronica, maestrul Vangelis. Deci, eu incerc sa fiu un cantaret destul de eclectic, cu o viziune mult mai ampla asupra muzicii. Sunt categorisit de trei luni de zile, de cand fac proiectul meu, ca fiind un cantaret de pop-opera. Este un gen cunoscut foarte bine in Marea Britanie, in America. In Romania, este pentru prima data abordat acest gen cu un contratenor, este o noutate chiar si la nivel mondial.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Vangelis a compus special pentru tine cea de-a doua piesa pe care o vei lansa?!
CEZAR: Da. Am primit stimele de orchestra, urmeaza sa o inregistrez, o sa vad cu ce orchestra. Trebuie facut totul ca la carte. Urmeaza sa pun textul. Ascultand de mai multe ori piesa, textul ma duce catre limba italiana.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Cum ati ajuns sa lucrati impreuna? Vangelis este un nume foarte important!
CEZAR: Am avut sansa si onoarea sa o cunosc pe una dintre cele mai importante soprane, la aceasta ora, din lume, Angela Gheorghiu, lumea artistilor fiind destul de mica atunci cand ajungi la un anumit nivel. Am avut onoarea sa-l cunosc datorita dumneaei, iar maestrul a ascultat vocea mea si a fost impresionat. Vocea mea l-a inspirat sa scrie aceasta piesa.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Nu pot sa nu te intreb asta, toata lumea a comentat ca intre tine si doamna Angela Gheorghiu ar fi o relatie de iubire. Au preluat si niste declaratii de-ale tale in care spuneai „Da, noi suntem un cuplu, iesim la film impreuna”. Cum sunt lucrurile, de fapt?
CEZAR: Probabil ca lumea care nu face aceasta meserie de artist, de cantaret, nu intelege acest schimb de energie, de pe pe scena, care se mentine ca o relatie frumoasa si in afara ei. S-a speculat ca este o relatie frumoasa si in afara scenei, nu inseamna ca aceste speculatii de intimitate trebuie sa… nu stiu…
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Oricum, ai fi putut recunoaste asta in mod public? Un barbat poate face declaratii publice despre partenerele sale?
CEZAR: Sigur ca nu. Vreau sa spun o chestie, ca viata privata a fiecarui om tocmai de aceea e privata. Pentru ca nu este expusa public. Ce ar insemna ca eu sa stiu acum de fiecare dintre cei din jur ce face in viata lui privata? Ce, cum?… Normal ca, in momentul in care suntem persoane publice, orice gest, orice zambet, orice declaratie este speculata. In primul rand, eu am fost foarte placut surprins sa aflu de sustinerea dumneaei. Dar faptul ca doamna Angela Gheorghiu m-a admirat si ma sustine este un lucru normal intre artisti, la un moment dat. Daca va uitati in lumea larga, multi artisti s-au sustinut unul pe celalalt si acest lucru este foarte frumos, nobil. Eu nu cred ca este o chestie de speculat. Dar, in Romania, asta da nastere la tot felul de povesti.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Dar, ati si lucrat impreuna? Ati cantat impreuna?
CEZAR: Vom avea un concert impreuna, o premiera absoluta in lume. Pentru prima data, un concert de duete cu doamna Angela Gheorghiu, cu duete renumite din lumea operei, cum ar fi „Duetul florilor” din opera Lakme, „Barcarola” din opera Povestirile lui Hoffmann… aceste duete sunt, in general, asimilate si percepute cu vocea de soprana si de mezzosoprana. Pentru prima data, intr-o sala superba de la Moscova, sala Stanislavski, vom concerta, eu alaturi de doamna Gheorghiu.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Cum se desfasoara viata ta personala? Facand atatea sacrificii pentru cariera, ai avut timp sa te indragoatesti, sa fii fericit, sa-ti faci planuri pentru familie?
CEZAR: Din pacate, acum m-a luat valul foarte rau cu Eurovisionul si a trebuit sa renunt la foarte multe si sa ma dedic iubitei si amantei mele care este muzica. Nu prea mai ai timp sa te dedici, efectiv, nu ai timpul material sa reusesti sa mentii o relatie.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Dar, pentru tine ca artist e important sa iubesti si sa fii iubit? Asta iti da inspiratie?
CEZAR: Cea mai mare rasplata pentru un artist este sa vezi cum publicul te apreciaza, te iubeste, iti trimite portrete cu tine… tot felul de lucruri foarte frumoase care mi se intampla in ultima vreme. Dar, dincolo de asta, este normal sa-mi doresc iubire, sunt si eu barbat, am 33 de ani, aspiratiile mele din punct de vedere familial sunt mari, acum. Mi-ar placea sa am si un copil, daca ar fi baietel, cu atat mai bine. Iubesc copiii, iubesc animalele. Deocamdata, am un „copilas”, catelusul meu de trei ani, un yorkshire, pe care il iubesc si care ma inspira foarte mult. Imi ofera acea iubire gratuita, pe care , de multe ori, oamenii nu stiu sa o ofere. Privirea si iubirea aceea inocenta a unui catelus este extraordinara, este ca o terapie.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Nu ai frati?
CEZAR: Ba da, am o familie numeroasa, tatal meu a fost „gospodar”, ca sa zic asa. Eu sunt singur la parinti, dar am o sora si un frate de tata si mai am un fratior mai mic, e ca si baiatul meu, oarecum, are 11 ani, tot din partea tatalui meu, din ultima sa casatorie. Eu sunt un fel de tata al lui, el este pasionat tot de muzica, studiaza percutia, la Liceul de Arta din Ploiesti, unde am terminat si eu si unde a terminat si tatal meu. Finala Eurovision si a fost un fel de reintalnire, dupa ceva ani buni, a familiei mele, a fratilor mai. Ne-am adunat toti.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Mi-ai spus ca ti-ai dori un baietel. De ce un baietel?
CEZAR: De ce? Tocmai pentru ca sunt foarte legat de fratele meu cel mic, imi place foarte mult si am grija de el. Dar, este bine sa ai si tu samamta ta, sa stii ca e al tau. Este o iubire foarte frumoasa si profunda intre mine si fratii mei, cu atat mai mult de cand tatal nostru nu mai este. Mi-ar placea sa am baietelul meu, sa-l invat sa cante, sa-l invat muzica… Imi plac foarte mult si fetitele, nu e nicio problema. Important este sa gasesc cu cine sa fac un copil, asta e….
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Cum este lumea operei vazuta din interior? Noi, din afara, o vedem putin frivola, cu oameni excentrici… Cum este vazuta din interior lumea operei si a marilor artisti pe care tu ii intalnesti pretutindeni?
CEZAR: Este o lume foarte simpla, de fapt. Nu este o lume complicata, iar excentrica, nu. Este o lume, totusi, in care ai nevoie de un psihic foarte tare pentru ca aceaste calatorii continue peste continente, peste mari si tari, te descentreaza si, daca nu esti puternic, nu reusesti sa-ti mai regasesti propriul tau ego. Degeaba ai un succes extraordinar intr-o tara, glorie, buchete de flori si dupa aceea te duci in camera de hotel si dormi singur. Viata de artist nu este usoara, este facuta si din singuratate, de multe ori. Un telefon sau toate aceste mijloace de comunicare nu au cum sa umple acel gol pe care il ai. Viata pe care o ducem are contraste foarte mari, de la glorie la singuratate.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Da, pare si o lume cu multe sacrificii. De exemplu, cum este doamna Angela Gheorghiu, care acum trece printr-o prioada destul de grea, cu un divort, pare destul de afectata…
CEZAR: Artistii, in general, sunt mult mai fragili, sunt speciali si deschisi spre Univers,pentru ca muzica este infinita, nu are o limita. O pagina de muzica o poti face in mii si mii de feluri. Aceasta cautare, aceasta elaborare in a face muzica de calitate, aceasta aspiratie a fiecarui artist de a ajunge la un anumit nivel te consuma si devii foarte vulnerabil si sensibil. Aceasta sensibilitate de multe ori te duce nu la agonie, dar te poate transforma intr-un om foarte slab. Conteaza foarte mult sa ai pe cineva alaturi, care te implineste si care iti umple acele goluri. Este adevarat, in ciuda acestor lucruri, este o viata extraordinar de frumoasa. Faptul ca ti-e dat sa calatoresti foarte mult, ca vezi foarte multe locuri, faci schimb de energie cu oameni din diferite locuri… este ceva minunat. Si satisfactia pe care o ai in momentul in care iesi la scena deschisa, dupa o productie de opera si lumea este in picioare. Sentimentul pe care il are un artist la finalul unui concert si vede sala in picioare este inegalabil. Nimic nu-ti poate da aceasta satisfactie imensa.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Asa va fi si la Eurovision? Cum te simti acum? Esti pregatit? Te simti mai pregatit decat artistii care vin din alte genuri mai usoare si care nu au nevoie de atata munca?
CEZAR: Nu am cum sa spun ca sunt mai pregatit. Stiu doar ca vreau sa fiu mai pregatit decat la semifinala, decat la finala. E normal sa simti ca se intampla anumite progrese. Eu cred ca am progresat foarte mult de la finala. Ce se va intampla la Malmö va fi o incoronare a acestor luni de cand a inceput Eurovisionul in Romania. Incercam sa aducem Romaniei un loc mai bun in clasament. Plec la Eurovision, e adevarat, cu ideea de a castiga ceva, nu plec cu acea greutate psihica pe care, poate, multi ar vrea sa o am. Eu ma duc sa-mi fac meseria, sa cant foarte bine, sa transmit, sa nu trec neobservat si sa las o amprenta in sufletele oamenilor, ale celor cateva sute de milioane de ascultatori. Eu am castigat concursuri de canto clasic importante, dar de multe ori nu este relevant locul I sau marele premiu la un concurs. Asta nu inseamna ca vei avea si o cariera extraordinara. Am foarte multi colegi care au castigat premii la concursuri importante si care nu au facut nimic dupa aceea. Nu vreau sa spun ca nu conteaza premiul, din contra, este foarte important ca noi sa ajungem fruntasi la Malmö, dar este important si ce lasi oamenilor. Am avut si aceste promovari din diferite tari si este foarte importanta reactia publicului. Aceasta reactie este rasplata noastra. Eu, Cezar, din Romania am iscat foarte multa curiozitate si interes si vom vedea reactiile la cald.
MAREA DRAGOSTE – RevistaTango.ro: Iti vei schimba numele de artist? Nu vei mai fi Cezar Ouatu, iti vei alege un alt nume de scena?
CEZAR: La Eurovision, voi fi, simplu, Cezar. Ideea este ca eu am avut o oarecare reticenta cu numele de familie, este un nume care poate suscita foarte multe zambete, ceea ce s-a si intamplat, Ouatu. Va dati seama, cu Pastele, au si iesit deja ceva bancuri, am inteles. Dar eu iau partea buna, e foarte bine ca se vorbeste de mine ca de un brand. Iar pentru mine, mai presus de acest lucru, este perpetuarea speciei, faptul ca duc mai departe numele tatalui meu care, din pacate, nu mai este. Pentru asta sunt foarte fericit. Daca, in prima faza, eu am plecat la drum cu Cezar the Voice, cum m-au numit fanii, acesta fiind si numele paginii mele de Facebook, acum toata lumea ma percepe si ma stie de Cezar Ouatu. La nivel international, pentru ca eu vreau ma lansez si in Romania, dar sa ajung si afara, cu proiectele mele, poate ca Cezar este un nume mai sonor si este simplu de spus si de retinut si-l voi folosi doar pe acesta. Vom vedea…
Material realizat in 2013
