Cezara Dafinescu – Scrisoare la moartea fostului sot, George Motoi

De George m-am indragostit in anul doi de facultate. Mai intai, vazandu-l in filme! Apoi, destinul a facut sa ne intalnim si aievea si sa formam un cuplu, in viata si mai tarziu, si pe scena. El a fost “Fat Frumosul” pe care il asteapta orice fata sa vina pe un cal alb… Si, pentru ca era mai matur decat mine, in mare parte mi-a modelat cariera cu experienta lui. Alaturi de el am invatat ca adevarata inteligenta este asemenea unui izvor, de-a pururi nou, fermecat, adevarata inteligenta este mereu coplesita de uimire. Am invatat de la el ca libertatea nu este dreptul de a face ce vrei, ci de a face ceea ce se cuvine. Ea este asumarea unui risc. Inseamna raspundere, si de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. Dar, mai cu seama, George m-a invatat ca in teatru trebuie sa intri pe usa din fata. Ii voi fi mereu recunoscatoare pentru tot ce mi-a dat, dar… Sentimentele noastre, chiar si cele mai puternice, mor… si te uiti la femeia care ai fost acum citiva ani cu indiferenta si curiozitatea cu care privesti o femeie straina. Nu stiu cand si cum s-a stins dragostea noastra. Destinul nostru atarna de un gest, de un cuvant, la inceput cel mai mic efort este de ajuns sa-l tina in loc, apoi trebuie sa pui in miscare un mecanism gigant. Cum spunea Andre Maurois in “Climate”: “Banuielile cuibarite in sufletul cuiva, asezate in sir ca minele una dupa alta, nimicesc iubirea prin explozii succesive.” O mare dragoste nu reuseste sa lege de tine fiinta iubita, daca nu stii in acelasi timp sa-i umpli viata cu o bogatie de sentimente mereu reinnoite.
Cu George am ramas prietena. Suntem doi oameni care s-au iubit candva, au un copil impreuna, si nu e vina noastra daca sentimentele s-au mai schimbat cu trecerea anilor. A-l renega pe George ar insemna sa ma reneg pe mine, pentru ca intr-o perioada a vietii mele, el a fost ALESUL.
Drum bun dragul meu porneste cu …lumina spre stele…si IARTA-MA ….EU TE-AM IERTAT DEMULT. Cezara.”