Claudia Pavel: Când închid ochii, în mintea mea nu există decât Noah…

de

Claudia Pavel este nedespărțită de sora ei, Paula, și toate planurile lor minunate țin cont și de ce zice mama. Toate trei seamănă între ele, și la chip și la suflet, și îl cresc împreună pe Noah, cu iubire de bunică, de mătușă, de mamă. Și pentru că respectă, cu sfințenie și iubire, tradițiile românești, doamnele dragi din familia Pavel se pregătesc pentru un Crăciun cu liniște, cu bucurie, cu bucate și sentimente alese, în care, spre deosebire de anii anteriori, nu doar talentata Claudia va colinda, ci și Noah, cu glasul lui îngeresc, care îi face pe toți cei ce-l ascultă să lăcrimeze de emoție.

Fotografii de Paul Buciuta

Colindul “Have Yourself A Merry Little Christmas” este cântat de Noah alături de mama lui, Claudia Pavel. A fost orchestrat de dirijorul Daniel Jinga și înregistrat, sub bagheta sa magică, alături de Orchestra Metropolitană București.

“Sunt super fericită că am reușit să cânt alături de Noah acest colind. Pasiunea lui pentru muzică o moștenește cu siguranță de la mine. Îmi amintește foarte mult de mine când eram mică, el cântă toată ziua, de dimineață până seara, are o voce de înger și nu cred că este conștient de cât de talentat este!  Eu însă sunt conștientă de lucrul ăsta, încă de când era el foarte mic i-am recunoscut talentul, la trei luni îngâna  piesa mea favorită de la Rihanna. Am simțit de atunci că are înclinații muzicale serioase și că a primit acest dar minunat de la Dumnezeu! Anul acesta eu i-am propus lui Daniel Jinga să facem colindul împreună și pentru că Noah a fost suficient de mare am fost de acord cu toții să cântăm împreună acest colind minunat și sunt extrem de încântată că a fost posibil acest lucru. Visul meu dintotdeauna a fost să cânt alături de o orchestră simfonică și iată că Noah a reușit lucrul acesta de la șase ani. Nu e nimic mai frumos decât să auzi toate instrumentele muzicale alături de tine. Este feeric!”, a declarat Claudia Pavel.

Care dintre fete vi se pare că vă seamănă mai mult în felul de a fi, de a vorbi?– am întrebat-o pe doamna Maria Pavel, mama celor două surori.

Maria Pavel: Claudia, cred. Dar a luat câte ceva de la amândoi, și de la mine, și de la soțul meu. Iar Paula îmi seamănă ca seriozitate, ea m-a înlocuit pe mine ca mamă ori de câte ori a fost nevoie. Avea grijă de Claudia atunci când plecam la serviciu și a fost, și este foarte grijulie. Și Claudia este o fată minunată! Amândouă sunt copii buni, care au muncit mult de mici…

Le-ați și împins de la spate?

Maria Pavel: Nu. Deloc! Așa au ales ele să fie. Eu lucram la Neptun, aveam un salon de coafură acolo, iar ele, după ce terminau școala, se jucau, își făceau lecții, nu aveam probleme cu ele…

Cum petreceați Crăciunul la Mangalia? Cum e Crăciunul la mare?

Maria Pavel: Superb! Când ai copii, este minunat în familie, iar noi suntem o familie mare, ne adunam cu toții, cumetrii, nașii, bunicii. Eu sunt din Iași, iar soțul meu din Huși, iar de sărbători ne adunam cu tot neamul în jurul mesei.

Ce cadouri le luați fetelor de sărbători?

Maria Pavel: Tot ce își doreau ele.

Dar nu se găseau prea multe pe vremea aceea…

Maria Pavel: Noi găseam! (râde) Aveam prietene, cliente care îmi aduceau tot ce aveam nevoie, străini pe care îi rugam să-mi aducă de cu vară câte ceva, să am pregătit totul iarna. Fetele voiau jucării, penare chinezești, care se dădeau numai pe sub mână, așa că le rugam de vara pe fetele de la magazin să îmi oprească și mie. Și-mi opreau, căci toată lumea le iubea pe Paula și pe Claudia, toți le cunoșteau și le iubeau.

Cât de greu v-a fost în perioada în care fetele au plecat din țară?

Maria Pavel: Foarte greu. Cumplit! Vorbeam la telefon tot timpul și pe internet, dar dorul a fost mare. Așa că m-am bucurat foarte mult că s-au întors în țară și m-am rugat să se întoarcă, iar acum, uite, ce bine e că suntem împreună!

Tu ce-ți dorești, Paula, de Crăciun?

Paula Pavel: Liniște, cred că asta e ce-mi doresc cel mai mult, pentru noi toți…

Prețuiești mai mult sărbătorile acasă după ce ai fost plecată câțiva ani în America? Ți-a fost greu să fii departe?

Paula Pavel: Eu am plecat prima și mi-a fost greu, dar nu atât de greu cât i-ar fi fost Claudiei dacă ar fi plecat ea mai întâi. Eu, cumva, orice aș face, mă adaptez. Mi-a fost greu, dar m-am descurcat. Dar sigur că acum simt parcă și mai intens bucuria sărbătorilor.

Cum le-ai explicat părinților că pleci și cum de te-au lăsat?

Paula Pavel: Eu am plecat ca să termin relația îngrozitoare în care mă aflam atunci. Nu m-am gândit niciodată că plec în America și rămân acolo. Am considerat-o ca pe o vacanță, pe care am tot prelungit-o. Așa că părinții nu au știut exact de ce plec, căci eu nu voiam să știe că sufăr și le ascundeam adevăratele motive. De fapt, nici eu nu știam ce voiam. Habar nu aveam de capul meu pe atunci! (râde) Așa că la un moment dat le-am zis că mă duc până în Statele Unite și că mă întorc repede…

Câte Crăciunuri ați petrecut în America?

Paula Pavel: Unul singur, când a venit mama. Întotdeauna m-am întors aici de sărbători, dar atunci era imediat după ce se născuse Noah, și, pentru că era foarte mic și nu puteam călători cu el, a venit mama la noi. După care am venit în fiecare an și, din fericire, am și rămas aici, iar acum ne pregătim pentru un Crăciun de poveste. Noah nu mai are răbdare…

Claudia, pentru ce calități primite de sus sau moștenite de la părinții tăi ești mândră și recunoscătoare?

Claudia Pavel: Pentru vocea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Este cea mai frumoasă însușire pe care putea să mi-o dea Bunul Dumnezeu. Este cu adevărat un dar și îi mulțumesc că sunt binecuvântată să fac ceea ce îmi place și să și trăiesc din asta, să îmi și cresc copilul din munca mea. Am cea mai frumoasă meserie din lume și sunt pentru totdeauna îndrăgostită de meseria mea, iar asta se datorează vocii mele.

Câtă muncă este? Cât de mult muncești în continuare ca să ai succes în profesia ta?

Claudia Pavel: Am luat lecții de canto încă de pe la cinci, șase anișori. De atunci am tot muncit, dar nu a fost greu, eu nu o consider muncă. Este pasiunea mea. Când există pasiune, faci totul cu dragoste și nu o simți ca fiind muncă. Nici măcar drumurile pe care le fac în țară la concerte nu mă deranjează, pentru că finalul este un concert în fața publicului meu și sunt extrem de fericită. Faptul că am fost plecată din țară și am luat o pauză mă face să fiu și mai recunoscătoare, să înțeleg și mai bine cât de multe mi-a dat Dumnezeu în țara mea. Iar acum pur și simplu simt că avem tot ce ne dorim de Crăciun. Atât timp cât suntem împreună, în casa noastră, mai mult de atât nu ne trebuie.

Cât timp ai crezut în Moș Crăciun?

Claudia Pavel: Am crezut foarte mult timp în Moș Crăciun. La școală, am aflat adevărul, dar tot nu am vrut să îmi ascult colegii și am continuat să cred… Aveam vreo opt ani când i-am auzit pe colegi vorbind despre Moș Crăciun că nu este adevărat. Am fost foarte dezamăgită, dar apoi am continuat să cred, în felul meu… (râde).

Ce fel de surprize pregătești de sărbători?

Claudia Pavel: Mama noastră ne-a crescut foarte unite și foarte atașate de sărbătorile în famile, de tradiții, de bucatele făcute în casă. Când se apropie sărbătorile de Paște și de Crăciun, la noi în familie se începe cu o săptămână înainte gătitul. Mama nu dormea câte o săptămână întreagă înainte de Crăciun, pentru că stătea toată noaptea să facă cozonaci. Noaptea făcea toate pregătirile! Stăteam și noi treze atât cât rezistam, după care mergeam la culcare. Mai mult pe Paula o chinuia mama, rugând-o s-o ajute, căci ea era mai mare și, în continuare, mama are tendința ca pe mine să mă protejeze mai mult. Mie mi se pare în felul ăsta că mă iubește mai mult pe mine (râde), dar ea spune că nu, că ne iubește în mod egal. Și o cred. Doar că pe mine m-a simțit mai sensibilă mereu.

Cum sunt sărbătorile acasă, împreună cu familia?

Claudia Pavel: Sărbătorile sunt atât de importante pentru noi, încât nu a existat Paște sau Crăciun pe care să nu-l petrecem împreună cu mama, tata și sora mea, iar acum cu Noah. Este lege în familia noastră că sărbătorile trebuie petrecute acasă. Atunci când am fost în America, deși a fost mama acolo, deși a făcut cozonacii, nu a fost ca acasă. Nu se compară cu nimic. Am făcut Crăciunul în Vegas atunci, acasă la foștii mei socri. Dar nu s-a putut compara cu sărbătorile noastre. Crăciunul în America este mai mult o petrecere, nu are însemnătatea creștină pe care i-o dăm noi aici. Ceea ce simți acasă, pe pământul tău, nu ai cum să simți nicăieri în altă parte. Acolo nu există post, acolo nu merge lumea la biserică așa cum merge la noi. Noi mergeam și acolo la Biserica Ortodoxă Grecească, dar tot nu era ca la noi acasă. De aceea simt mai puternic ca oricând că este o binecuvântare să fim acasă și să îl cresc pe Noah în cultura noastră și în învățăturile noastre bisericești, ale bunicilor lui, care ne-au crescut și pe noi la fel de frumos.

Cum i-ai povestit lui Noah despre Crăciun și cum întreții mitul acesta și splendoarea tradiției românești pentru băiețelul tău?

Claudia Pavel: El vorbește despre Moș Crăciun tot anul. Se uită la desene animate cu Moș Crăciuni și cu zăpadă tot timpul anului. Deși este născut la Los Angeles, este absolut fermecat de zăpadă, de iarnă, deci se pare că la suflet a fost întotdeauna român sută la sută. (râde) I-am scris o scrisoare Moșului, împreună cu Noah. El i-a pus sclipici, i-a făcut desene. Moșul a venit și a ridicat scrisoarea. Noah a fost foarte fericit, însă încă nu înțelege foarte bine că doar o dată în an se întâmplă Crăciunul, așa că în fiecare dimineață mă întreabă dacă a venit Moșul și i-a adus cadourile pe care i le-a cerut în scrisoare, iar eu trebuie să îi explic, cu răbdare, de fiecare dată, că încă nu a venit Crăciunul, dar, uite, se apropie…

Dacă ar fi să scrii și tu o scrisoare pentru Moș chiar dacă, din păcate, colegii la școală ți-au spus că Moșul nu este adevărat, ce i-ai scrie?

Claudia Pavel: Am tot ce îmi doresc. Nu îmi trebuie nimic material din ce nu am. Aș cere pentru alții. Pentru toți oamenii de pe pământul acesta aș cere, pentru toți oamenii fără case, pentru toți oamenii bolnavi, pentru toți oamenii fără familie. Noi avem tot ce ne trebuie.

Ai lângă tine familia și o ai pe Paula, care este, așa cum mi-ai mai spus și altădată, suflet pereche pentru tine. Cum întreții relația ta cu Paula? Cum reușești să o păstrezi într-o lume în care frații se ceartă și se dușmănesc?

Claudia Pavel: Este păcat că noi suntem văzute ca un miracol, pentru că, de fapt, noi suntem normalitatea, firescul. Așa ar trebui să fie la fiecare în familie. Noi ar trebui să ne iubim cu toții, nu doar frate cu frate și soră cu soră. Eu și Paula suntem crescute împreună, avem același sânge, iar eu trăiesc pentru ea și ea pentru mine. Eu nu aș avea nimic fără ea. Dacă aș avea mâine un avion privat și aș putea să mă duc oriunde în lumea asta, pentru mine călătoria nu ar însemna nimic dacă m-aș duce singură. Când eram mici, dacă primeam o bomboană la școală, eu nu o mâncam până nu ajungeam acasă și o împărțeam cu ea. Probabil că relația noastră se datorează și felului în care am fost crescute, mamei noastre și credinței în Dumnezeu, pentru că atunci când crezi în Dumnezeu, El te binecuvântează cu multă iubire în suflet și asta înseamnă fericire.

Nu ați fost certate niciodată, să nu vorbiți măcar o zi?

Claudia Pavel: Nu este totul între noi doar lapte și miere, ne mai ciondănim și noi, dar din lucruri puerile, nimic serios. Și nu există să ajungem la situația în care să nu ne mai vorbim. Ne iubim mult prea mult. Eu știu că orice ar face, chiar dacă ar greși față de mine, ar face-o din prea multă iubire. Nu aș crede vreodată că a vrut să îmi facă rău sau că a avut vreun gând negativ.

Acum, că e ceasul dorințelor… Aștepți o nouă poveste de dragoste, faci planuri?

Claudia Pavel: Nu există să îți faci planuri în direcția asta. În general, se întâmplă când te aștepți mai puțin. Nu spun Nu iubirii. Iubirea este cel mai frumos lucru de pe pământ. Cred în continuare în căsătorie, în familie, în dragoste. Iar dacă dragostea va veni, o voi primi cu brațele deschise. Când va apărea acel cineva perfect pentru mine, sunt convinsă că voi simți că el este alesul. Dar dacă nu va apărea niciodată, sunt ok cu asta. Nu este ceva ce îmi doresc neapărat, dar cred în continuare că ideal este ca în formula familiei să existe un soț, o soție, un copil…

De Revelion, la miezul nopții, când toată lumea închide ochii și își pune o dorință, tu la ce o să te gândești?

Claudia Pavel: Când închid ochii, în mintea mea nu există decât Noah. Orice dorință aș avea pe lumea asta, din orice domeniu al vieții, tot de el este legată. Probabil că la miezul nopții de Revelion o astfel de dorință îmi voi pune…

 

 

Categorii:
Life

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *