Claudia Pavel (Cream): Traiesc prima mea iubire adevarata

de

Filmul care o are ca protagonista, Terapie pentru crima, ruleaza deja pe marile ecrane, aratandu-ne-o pe Claudia Pavel – cantareata cunoscuta sub numele Cream – in ipostazele captivante ale unui thriller romanesc nonconformist. Claudia are 29 de ani, este mama unui baietel de un an si jumatate si protagonsita unei superbe povesti de iubire incepute peste Ocean. Intr-o dup-amiaza de sfarsit de septembrie, am stat de vorba cu Claudia despre dragoste si despre actorie, despre copii si despre frumusete, avand-o alaturi in conversatia noastra si pe la fel de frumoasa ei sora, Paula, cunoscut make-up artist la Hollywood.

Alice Nastase Buciuta: Cum ai ajuns, Claudia, in America? Voiai sa pleci din tara de cand erai mica?
Claudia Pavel: Mama imi povesteste ca, atunci cand eram mica, ii spuneam tot timpul ca ma voi muta in America. Si uite ca s-a intamplat, dar nu pentru ca am planuit constient. Cred ca, in general, cand sunt mici, copiii cam stiu ce vor face in viata, stiu chiar de la Dumnezeu. Cred ca avem niste instincte speciale, suntem mai inteligenti cand ne nastem, decat mai tarziu.
Si dincolo de instinct, care a fost conjunctura plecarii?
CLAUDIA PAVEL: S-a intamplat ca sora mea, Paula, care e mai mare cu 5 ani decat mine, sa se mute in Statele Unite acum vreo 6- 7 ani. A decis pur si simplu sa plece la Miami. A intrat cu viza de turist, a calatorit de mai multe ori, si-a prelungit viza… Iar in acest timp, a facut o scoala de make-up si a obtinut o viza de student.
Cati ani aveai, Paula, atunci cand ai plecat? A fost usor?
Paula Pavel: Aveam 27 de ani. Foarte putini se muta avand acolo si job, si casa, eventual cateva milioane in cont. Trebuie sa fii extrem de norocos sa ti se intample asa, majoritatea se muta cu gandul ca vor vedea ei ce vor face. Asa am facut si eu.
CLAUDIA PAVEL: Eu, insa, am avut norocul ca sora mea sa fie stabilita deja acolo. Dupa plecarea ei, am stiut de la bun inceput ca distanta nu ne va desparti intr-un mod dramatic, eu ma duceam la ea des, dar nu stateam mult, pentru ca aveam un program foarte incarcat si nu aveam cum sa stau cu ea mai mult de o saptamana- doua. Asa ca la doua- trei luni mergeam la ea, mai venea si ea in tara, nu a fost o despartire cu lacrimi.
Ce-ti placea in America de mica, de cand ziceai ca vei pleca acolo si ce-ti place acum?
CLAUDIA PAVEL: Eu nu-mi aduc bine aminte…
Paula: Am vorbit cu prietena noastra din copilarie, Ionela, si ea spunea ca a gasit acum cateva zile oracolul ei de la opt ani si la pagina cu tine era intrebarea „Ce iti doresti sa te faci cand vei fi mare?” iar tu ai raspuns ca te vei muta in America si vei fi cantareata.
CLAUDIA PAVEL: Uite, eu acum am aflat lucrul asta. Dar se pare ca stiam eu ce stiam. Iar dupa ce s-a mutat Paula in America, am inceput sa prind gustul, mi-a placut ca am ajuns sa colaborez cu vedete de renume international, oameni pe care i-am admirat de-a lungul timpului, cu care nu speram sa lucrez vreodata. M-a prins mirajul asta al Americii pe care il are toata lumea sau, oricum, majoritatea artistilor. Acolo l-am cunoscut pe Fat Joe, cu care, de altfel, am si facut piesa Double Games, aflata pe coloana sonora a filmului, apoi m-am hotarat sa fac o scoala de actorie acolo si mi-a fost recomandata scoala Dianei Castle, „The Imagined Life”- Diana Castle fiind o mare profesoara de actorie la Hollywood. Asa ca m-am dus acolo si am imbinat utilul cu placutul.
Nu e o scoala foarte scumpa?
CLAUDIA PAVEL: Nu, nu e foarte scumpa. La admitere a fost un casting pe care l-am luat cu foarte mare usurinta si in acest fel m-am dus la cursuri. In general, este o scoala la care trebuie sa fii recomandat de un agent, dar eu nu aveam agent atunci, asa ca m-am prezentat singura si nu a fost nicio problema. Mi-a placut foarte mult aceasta profesoara, a fost „o chimie” intre noi.
Nu e un impediment ca esti din alta tara? Cat de bine trebuie sa vorbesti engleza pentru a face o scoala de actorie acolo?
CLAUDIA PAVEL: Eu am facut engleza de la sapte ani si am avut niste profesoare extraordinare in orasul nostru mic, Mangalia. Noi am facut scoala, slava Domnului, foarte bine, desi nu erau, ca acum, scoli americane, british schools. Am inceput sa vorbesc engleza odata cu romana si o vorbesc foarte bine, aproape fara accent. Bine, nu ai cum sa nu vorbesti deloc cu accent romanesc, americanii se prind ca nu esti de-a lor, dar daca vorbesc engleza cu cineva din Europa, majoritatea cred ca sunt americanca, atat de bine o stiu – ca sa ma laud si eu un pic ( rade). Asa ca mi-a fost foarte usor sa vorbesc, sa colaborez, sa invat scenariile la fel de usor ca pe cele in romana…
Cat a durat scoala?
CLAUDIA PAVEL: Aproape un an de zile la scoala. Eu nu sunt la prima intalnire cu actoria, pentru ca am terminat actorie si aici, la clasa profesorului Virgil Ogasanu si mai facusem teatru.
Dar ce diferenta este intre scoala de aici si cea de acolo?
CLAUDIA PAVEL: Aici am terminat teatru clasic, am jucat Cehov, Shakespeare, cam asta se face la noi, in Romania, teatru adevarat. Acolo se face cu totul altceva, se fac scene din filme, scene din prezent. In America, teatrul clasic pe care l-am facut aici este privit ca fiind ceva foarte aristocratic si costa enorm sa faci o astfel de scoala, sa te pregatesti asa cum ne pregatesc profesorii de la facultatea de aici. La mine a fost o pasiune care a tot crescut. Muzica mi-a fost mereu foarte usor sa o fac, datorita faptului ca talentul „mi-a iesit pe gura” de cand eram foarte mica. Practic, muzica m-a ales pe mine si nu eu pe ea, dar actoria a trebuit sa o aleg eu.
Si cum a venit alegerea asta?
CLAUDIA PAVEL: In momentul in care am inregistrat primul meu album solo cu Mihai Ogasanu, s-a intamplat sa-i cunosc minunata familie si s-a mai intamplat ca tatal sau, domnul Virgil Ogasanu, sa ia o clasa de actorie chiar in acel an, cand eu urma sa dau admitere la facultate. Asa a fost sa fie, lucrurile s-au asezat de la sine. Iar in America, desi plecam des, nu stateam mult, pentru ca aici aveam permanent contracte in derulare, proiecte, concerte, nu am putut sa ma rup asa de usor si nici nu ma gandisem vreodata sa ma mut acolo definitiv, sa nu ma mai intorc acasa.
Dar te-ai indragostit si s-au schimbat lucrurile… Cum a fost? Ca nu-i asa de usor sa intalnesti iubirea…
CLAUDIA PAVEL: A fost prima mea iubire adevarata. Pana atunci eu doar am crezut ca am iubit, dar, cand l-am intalnit pe el, mi-am dat seama ca, de fapt, nu iubisem, pentru ca nu-mi mai dorisem sa ma casatoresc pana atunci, nu facusem un copil cu nimeni… S-a intamplat, insa, pur si simplu.
Ce ti-a atras atentia la el?
CLAUDIA PAVEL: Mi-a placut, in primul rand, cum arata, mi s-a parut cel mai frumos barbat de pe pamant… Este foarte inalt, e brunet, e chiar frumos. Si s-a intamplat sa fie el acolo in momentul in care eu poate asta imi doream de la viata, sa ma indragostesc, pentru ca aveam nevoie de iubire. In toata viata mea de pana atunci, cariera a fost pe primul plan si, chiar daca am mai avut relatii, nu am avut si ganduri de maratis, ori de a face copii.
Iubitul tau e tot actor?
CLAUDIA PAVEL: Nu, Jeremy nu e actor. E bussinesman, in domeniul alimentatiei. Eu cred foarte mult in destin si cred ca trebuia sa ne intalnim, sa-l facem pe Noah…
S-a scris ca ai tinut secreta sarcina, ca prietenii tai nu au stiut pana tarziu.
CLAUDIA PAVEL: Ei, nu, prietenii au stiut de sarcina, dar nu a aflat mass media! Prietenii mei buni se presupune ca trebuie sa stie sa tina un secret, nu? Oamenii care erau foarte importanti pentru mine stiau tot ce se intampla in viata mea, il cunosteau si pe logodnicul meu.
A fost o sarcina planificata?
CLAUDIA PAVEL: Nu a fost ceva planificat, dar nu a fost nici o intamplare, doar stim exact ce trebuie sa faci ca sa nu ramai gravida ori sa opresti o sarcina, nu? Eram foarte indragostiti si vorbeam des despre casatorie. Si asa a vrut Dumnezeu si asa s-a intamplat. Am aflat ca sunt insarcinata chiar intr-un 8 Martie, de Ziua mamei. Mergeam la hiking in ziua aia cu Lili Sandu – in Los Angeles toata lumea merge la hiking, e o forma de sport in care se merge rapid sau chiar se alearga la deal. Eu aveam foarte multa energie, nu simteam ca sunt gravida, nu ma simteam obosita, nu-mi era rau, doar imi era mai foame decat de obicei. Cand m-am intors acasa, mi-a fost pofta de cartofi prajiti cu ochiuri, si mi-am facut singura si am mancat. Dar dupa ce am mancat, mi-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca eu niciodata nu mi-as fi gatit ceva din proprie initiativa. Ca sa stau eu sa curat cartofi si sa fac ochiuri trebuia sa-mi fie o pofta nebuna si mi-am dat seama, stand pe canapea, ca s-ar putea sa fiu gravida, pentru ca facusem ceva foarte neobisnuit pentru mine in ziua aia. M-am dus, mi-am luat un test si a iesit pozitiv.
Si ce ai simtit in clipa aceea?
CLAUDIA PAVEL: Stii cum e, o data ce ai o viata activa, ar trebui sa te astepti la lucrul asta, dar cand se intampla tot ai un soc. A fost un soc pentru ca, desi iti doresti, totusi nu crezi ca ti se va intampla. Nu stiu din ce motiv toti credem asta, chiar mai vorbeam cu fete si toate ziceau la fel, toate credeau ca nu li se va intampla. In fine, m-am bucurat si bineinteles ca l-am sunat imediat pe logodnicul meu.
Era deja logodnicul tau, iti daduse inelul?
CLAUDIA PAVEL: Nu-mi daduse inelul, dar vorbeam deja despre casatorie, era un subiect normal in discutiile noastre. Stiam deja ca vom ramane impreuna. Am vorbit pe Facetime, e o aplicatie de comunicare gen Skype, pentru ca eu eram in Los Angeles, iar el era in Las Vegas si trebuia sa-l vad cand ii ziceam, ca nu puteam sa mai astept vreo doua zile pana venea acasa. Ne-am bucurat amandoi… Si tot acela a fost momentul cand mi-am dat seama ca va trebui sa ma mut de tot in Statele Unite, ca nu mai pot sa fac naveta.
Cum a fost sarcina?
CLAUDIA PAVEL: A fost o sarcina usoara, chiar am mai mers si la scoala atata timp cat nu s-a vazut. Am facut sport, am facut yoga, am foarte sanatoasa, am avut cea mai usoara sarcina din lumea asta. Am fost sfatuita sa nu vorbesc despre ea decat medicului si a fost foarte bine asa, pentru ca m-am simtit extraordinar si am avut foarte multa energie.
Cum a fost experienta nasterii in Statele Unite, e diferit sa nasti acolo fata de aici?
CLAUDIA PAVEL: Din cate am aflat ulterior despre nasterile de aici, da, este diferit. Am nascut foarte usor, prin cezariana, dupa aceea a fost mai complicat pentru ca, dupa cum se stie, operatia doare.
Dar de ce ai ales cezariana?
CLAUDIA PAVEL: Pentru ca mi-a fost frica, sincer. Nu ma simteam in stare sa nasc natural, nu-mi place sa fiu luata prin surprindere, imi place sa am control asupra a tot ceea ce mi se intampla. Copilul a fost si foarte mare, a avut 4 kilograme, chiar mi-a spus doctorul ca am ales bine sa nasc prin cezariana.
Cat ai stat in spital?
CLAUDIA PAVEL: Am stat patru zile si totul a fost foarte bine, Doamne-ajuta. Diferit fata de ce am auzit eu aici este ca, in momentul in care se naste, copilul iti este pus direct la san, ai contact imediat cu el. A fost ceva incredibil. A fost si tatal de fata, asta e alta diferenta, tatal asista la tot. De asemenea, medicii iti spun in fiecare secunda ce iti fac, cum iti fac, te intreaba mereu daca esti ok, e totul ca o sarbatoare. Am nascut intr-un spital privat, dar asa este in orice spital. Am avut si muzica in timpul operatiei. Totul este foarte organizat, nu e nimic la intamplare. Iar cand l-am vazut pe Noah bineinteles ca am plans de fericire.
Cu cine seamana?
CLAUDIA PAVEL: Cand ma uit la pozele mele de cand eram mica, sunt leit eu!
Cum a fost cand ati ajuns acasa cu copilul?
CLAUDIA PAVEL: A fost un pic mai greu la inceput, cu alaptatul, pentru ca ei te invata sa-l iei tot timpul in brate, nu sa-l pui langa tine, copilul trebuie sa fie permanent in siguranta, iar eu, fiind operata, mi-a fost mai greu… Dar ne-am obisnuit repede unul cu celalalt. Iar dupa aceea, mi-a fost foarte greu sa renunt la alaptat, pentru ca momentul cel mai frumos dintre mama si copil este alaptatul.
V-a ajutat cineva in primele luni?
CLAUDIA PAVEL: Sora mea si mama. Mama a venit la cateva zile dupa nastere. Mi-a fost foarte usor, chiar daca am invatat totul din mers. Bineinteles ca daca as mai naste o data mi-ar fi si mai usor, stiind tot ce am invatat pana acum.
CITAT A fost o scena ca in filme, pentru ca mama lui i-a dat inelul, el s-a asezat in genunchi si mi l-a pus pe deget. A fost si sampanie, dar eu nu am putut sa beau, pentru ca eram gravida. Doar am dat noroc.
Acum vei sta cateva luni in Romania, pentru lansarea filmului Terapie pentru crima. Nu va e dor, nu va e greu sa stati departe unul de altul atata timp?
CLAUDIA PAVEL: Nu ne-am pus problema asta, pentru ca noi suntem o familie. Oamenii trebuie sa mai faca si sacrificii. Intr-adevar, nu o sa stam sase luni despartiti, dar o luna, doua, nu a omorat pe nimeni. Exista tehnologia asta prin care ne vedem de 17 mii de ori pe zi. Noah e cu mine, bineinteles, copilul trebuie sa fie cu mama tot timpul, asta e parerea mea. Iar daca Jeremy nu mai poate de dor, se urca in avion si vine, nu e nicio problema. Sau invers, dar la mine e mai greu, ca nu pot sa calatoresc asa mult cu copilul.
Ai un inel foarte frumos pe deget… Cum l-ai primit? Asa, intr-o scena ca in filme?
CLAUDIA PAVEL: Imediat cum am ramas gravida, Jeremy mi-a dat inelul cu care tatal lui a cerut-o pe mama lui de sotie. Inelul meu de acum nu este exact inelul acela, ci doar piatra de pe el. Eu am primit inelul in forma lui originala, dar acesta este modelul pe care l-am visat eu de cand l-am vazut prima oara intr-o sedinta foto pe care a facut-o sora mea. De aceea am luat piatra de la inelul vechi si inelul l-am transformat in ce se vede acum. A fost o scena ca in filme, pentru ca mama lui i-a dat inelul, el s-a asezat in genunchi si mi l-a pus pe deget. A fost si sampanie, dar eu nu am putut sa beau, pentru ca eram gravida. Doar am dat noroc.
Cum este viata voastra in Los Angeles, cum e casa voastra?
CLAUDIA PAVEL: Tot la studio ma duc, doar ca vorbesc in engleza…( rade) Locuim intr-un complex in care avem sala de sport, spa, piscina, ducem o viata normala, avand conditii foarte bune. Traim decent, nu ne lipseste nimic. Si mancam organic. Si Jeremy este vegan, a devenit in momentul in care m-a cunoscut pe mine, eu fiind vegana de cinci ani. Dar in timpul sarcinii devenisem lacto-vegetariana pentru ca am poftit la branza. Nu am putut si nici nu am vrut sa ma abtin de la nimic.
Cum ai devenit vegana?
CLAUDIA PAVEL: Am cunoscut niste oameni care m-au convins ca asa este cel mai bine. Am incercat, mi-a placut si m-am simtit foarte bine asa. Acum as vrea sa revin la stilul asta de viata, pentru ca nu mai alaptez, dar e mai greu, pentru ca m-am obisnuit cu lactatele delicioase.
De ce iti faci griji? Ai avut vreodata probleme cu silueta?
CLAUDIA PAVEL: Cat am alaptat nu prea am putut sa fac sport, nu am putut sa ma abtin de la mancare si acum nu am ajuns chiar la forma in care eram inainte sa fiu gravida, mai am un pic de lucrat, dar nu ma plang, sunt ok. Nici nu m-am grabit, am lasat lucrurile sa curga firesc. In film, insa, ma veti vedea cu silueta mea normala, pentru ca filmul a fost facut inainte de a ramane gravida, dar am filmat si cateva cadre cu burtica, pentru ca am avut de terminat cateva scene si nu am avut ce sa fac.

Suntem impreuna, suntem o familie, pentru mine nu inseamna mare lucru actul in sine. In momentul in care ai facut un copil cu cineva, oricum ai decis sa fii legat de omul ala toata viata.

Aveti planuri pentru nunta?
CLAUDIA PAVEL: Nu am stabilit nicio data. Suntem impreuna, suntem o familie, pentru mine nu inseamna mare lucru actul in sine. In momentul in care ai facut un copil cu cineva, oricum ai decis sa fii legat de omul ala toata viata. Da, vreau sa se intample asta, dar nu exista nicio graba. Se va intampla cand se va intampla, asa cum a fost cu toate.
In plan profesional poti sa pastrezi ritmul acum, avandu-l Noah?
CLAUDIA PAVEL: Aceasta este prima sedinta foto dupa foarte mult timp. Abia acum invat sa il mai las acasa un pic, sa merg unde am treaba. Mi-e greu si simt un pic de vinovatie, va dura un pic pana cand ne vom obisnui amandoi, si eu, si Noah, departe unul de celalalt pentru cateva ore.
In ce limba vorbesti cu el?
CLAUDIA PAVEL: Si in romana, si in engleza. Tatal lui vorbeste doar in engleza, nu stie romana, desi mai intelege ce spunem noi, eu si Paula.
Esti foarte apropiata de Paula, pareti nedespartite…
CLAUDIA PAVEL: Da, doar ca nu suntem lipite una de alta, la propriu. Altfel, simtim tot ce ni e intampla una alteia. Iar copilul meu ii spune si Paulei tot „mama”.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *