Cod galben in noua reviste

de

„Life is fucking precious“, latra revista Unica in titlul editorialului, iar de aici incolo nici nu mai are sens sa va explic in ce consta deliciul unei lecturi alunecoase, prin pagini glossy de reviste topite in arsita unei traditionale buimaceli. Dar cum nu numai viata, dar si time is fucking precious, m-am surprins regretind curind ca, de exemplu, in loc sa sparg seminte pe un pod si sa scuip cojile-n apa, eu imi stric ochii citind noaptea presa bizara, care mi-a dezvaluit repercusiunile caldurii asupra unor minti cam prea luminate de soare.

Fata verde cu parul maciuca

De altfel, Unica a luat cuvintul „precious“ drept power-play tras de ciuf si, merge, nu merge, il inghesuie prin toate gaurelele accesibile din revista: „my precious T-shirt“, „luna asta se poarta precious“. Un cuvint cu care, de regula, englezii isi alinta soricarii a ajuns aici o pomposenie ridicola. „Vorba ceea, unde nu-i cap… nu-i nici par“, incearca Unica sa-si justifice, pasamite, derapajele, fara sa realizeze ca „vorba ceea“ nu e decit o parafraza trasa de acel par care nu stiu cum exista, deci, daca nu exista cap. Ma rog. Cit despre restul asertiunii, nu putem decit sa compatimim realitatea spina din redactia lor, unde se pare ca parul rasare doar in cap. Totusi, frustrarea isi cere taxa, facem ce facem si tot la fantezii flocoase ajungem: „Si daca «reusesti» sa ajungi in situatia de «fata verde», aplica ketchup pe tot parul“. M-am oprit din citit, nici nu vreau sa stiu unde duce acest tunel, fiindca uneori delirul e contagios si nu risc. Nu stiu nici ce-i cu ghilimelaria asta scapata de sub control, nici cu fata verde si bulionu-n claie, treaba lor, Dumnezeu le vede pe toate si ne apara de rele.
„Rujul rosu este mult mai versatil“, explica aceeasi inegalabila Unica, desi numai in rubrica asta mi-am tabacit nervii explicind ca, in româneste, „versatil“ e ceva cam nasol, inseamna schimbator, instabil, sucit, pe care nu te poti baza, mai, oameni buni! Si-apoi: „rujul rosu“?! Le rouge et le ros turbat. Si labil nervos. Noi am vorbit cit de cit frumos cu voi, voi de ce vorbiti urit cu noi?
„Fii tu mai desteapta decit soarele“, mai zice acolo – ceea ce prin redactia lor nu s-a putut aplica, din pacate. „Aia mica a scos din posetuta roz un mini-rujulet si l-a plimbat pe cerculetul ei de mini-gurita“. Daca nu era mini-versatil si mini-rosu, degeaba, cerculetul de gurita (indiferent ce-ar fi ala) nu reactioneaza la timp si am stabilit ca life is fucking precious. „Ceai antioxidantum diam in endignis nibh elendipisl eu facipsum dolortio con eumsan utpat lor sequat. Odit vent ut nonsequat“, ni se spune despre un ceai. Serios? Dar asta-i fantastic! Ce veste buna! Nu, nu mi s-a stricat tastatura, desi initial credeam ca mi s-a stricat ceva la ochi. Dupa parerea mea, insa, és delikát szaküzlet egy különleges és egyedülálló vállalkozás, amellyel maradandó értéket kívántunk teremteni. Asa cred eu, dar nu e nevoie sa am si dreptate. „Nu fi parintii ei“, ii vinde Unica un pont unui tip care nu stie sa se poarte cu femeile. Cum sa-ti explic eu tie? Daca nu vrei circei de la aceasta revista, nu fi cititorii ei!

Chiloti golgheteri in optimea de finala

Daca in Unica n-aveai loc de rujuri, Avantaje are o toana cu sidef: „Pudre sidefate, gloss-uri stralucitoare, rujuri sidefate, creme antirid“. Cite ceva din toate: oleaca de sidef, oleaca de pleonasm, oleaca de pomada, oleaca de repetitie, oleaca, deci, de mama intelepciunii. Un redactor de la Avantaje intreaba: „Tu ce copac esti?“. Ca el, de exemplu, este un fel de tufa. „Sub tine, muntele tace“, mai gasesc. Te-oi fi asezat chiar pe gura lui, din greseala.
„Sa le oferi suvitelor tale un desert plin de racoare“, sfatuieste blajina Beau Monde. Poftim? Mi s-a parut ca ai zis ceva. „Si am intrat in programul ei «pe fereastra»“, se mai lauda Beau Monde. Nu stiu ce-o fi asa notabil, eu in toate programele intru prin cite-o fereastra, de preferinta dupa ce fac dublu clic.
„Isi aminteste de virsta de 23 de ani drept una dificila si spune mereu ca acel an a fost unul dificil“. E foarte dificil de citit fraza pina la capat fara sa tusesti. Cred ca redactorul are dificila etate de 23 de ani. „Chiar si plantele par sa-si ia o vacanta in iulie“. Pai daca si facultatile mintale au terminat sesiunea si-au luat vacanta, de ce n-ar intra si fotosinteza in concediu?
Revista Bolero nu poate fi prostita: „Guy Ritchie se chinuie sa para indragostit de Madonna, dar buzele nu ne insala! Ceva nu merge aici…“. Ce rol are buza in depistarea sictirului conjugal, draga? „Indiferent in ce zi a saptaminii alegi sa iti speli parul, nu uita ca razele UV se pot transforma in cel mai mare dusman al lui“. In primul rind, credeam ca in mileniul douas‘unu nu mai avem zi de baie o data pe saptamina – de obicei joia, asa era traditia la oras. In al doilea rind, fraza e lungita si pungita fara rost, ca si cum ne-am fi putut imagina ca ultravioletele musca mai rau miercurea decit simbata. „Te surprind in momentele in care te astepti cel mai putin“, se pleonasmeste Bolero cocheta, cum ii sade bine unei publicatii fara prejudecati. Si mai spune ea ceva amabil: „Ca ca te simti ca o sirena“. Ca cind ne simteam sirene urlam ca ca stie lumea ca cazuse grindina ca calcarul.
„Arata ca esti o fata care stie sa se distreze: poarta pantaloni scurti“, ne imboldeste Cosmopolitan. Va imaginati atunci ce fata de gasca era Nadia Comaneci, care purta costumul ala asa decupat si cascat? Asta da distractie, n-am mai ris asa la un salt pe birna de pe vremea cind am incercat sa-l fac. „Pentru multe dintre noi, sexul e o activitate extrem de placuta“, a mai aflat Cosmo din surse care au dorit sa-si pastreze anonimatul. Suna dramatic, fiindca ramin asadar in discutie putinele dintre noi, ca sa zic asa, pentru care sexul e sinistru. „Acest model (de chiloti, n.r.) este in domeniul lenjeriei cam ce e David Beckham pentru fotbal si nu numai: cica ar fi cel mai cel…“. Iar aceasta fraza este pentru Cosmo cam ce e David Beckham pentru uleiul de rapita.

Veniti, privighetoarea cinta si bolovanul e-nflorit

„Caldura ne duce la mare sau la piscina“, sustine revista Glamour. Si deci, daca mergi cu caldura la mare, iesi mai ieftin decit cu trenul? „Noile culori iti vor incinta unghiile“, ne asigura aceeasi revista. N-am nevoie, unghiile mele sint incintate oricum, astea se bucura si daca le bagi in punga cu faina. „Indiferent daca esti la birou sau pe malul marii, vara asta e a ta“, mai citesc in Glamour. Multumesc, dar nu trebuia. „In Tunisia, chiar si nisipul Saharei infloreste
pentru turisti“, cica. De-ai fi tu salcie la mal, m-as face praf la umbra ta. Sau un fel de pietris cu petale si sepale si mai ales stamine.
In revista The One, editorialista Andreea Esca mai coace un scenariu halucinant: „Daca da naiba si ne izbim nas in nas pe plaja cu vreo domnisoara care sa arate pe jumatate atit de bine ca Ileana, o sa stam tot sejurul sub cea mai lata saltea, pe care o vom achizitiona de urgenta, de la domnul care tipa ca nebunu’: «Vrei la toamna sa treci anu’, fa o poza cu decanu’». Vedeti ce-nseamna sa scrii fara prompter in fata? PRO TV te asculta ce vezi, dar nu te vede ce faci. Si editorialul se termina ca un e-mail: „Sa nu ratati nici o pagina din acest numar. Chiar e bun. Va pup!“. Pa, tu, si noi te pupam.
Sau poate se futu tastatura… The One a mai aflat ceva: „Sunt la moda antrenorii. Nu aia cu parul plin cu gel, sa nu le iasa cumva ideile din cap“. Dar de ce-ar fi la moda antrenorii cu idei, cind partea esentiala a strofocarii e sa stie sa-ti numere tie gifiielile dintre flotari? „Horea crede ca am si eu mintea mea“, scrie altcineva. Horea se insala amarnic.
Tot in The One, bulversa(n)ta Nina Evanghelina tipa ca din gura de rai: „E voie sa visezi? Da, tu, ala, nu vorbesc cu frigiderul“. Da’ de ce nu vorbesti cu frigiderul, te-a calcat pe nervi cu ceva? Mare admiratoare a formelor fara fond, Nina are abilitati de poet optzecist care mai intii scrie, apoi se chinuie sa inteleaga ce-a vrut sa spuna, apoi constata ca tot cenaclul a inteles, in afara de el. Dumneaei sufera de un dicteu automat cu care nici Stamate nu mai e de acord. Cel mult pilnia.
Numita revista ne omoara cu „maieu“ in sus si „maieu“ in jos. Probabil ca, de cind am plecat eu din tara, Academia a decis sa nu se mai spuna „maiou“, ca nu reprezinta un adevar etimologic. Dar daca si in loc de „sursa“ se spune „susrsa“, cum vad eu in One, deja am senzatia ca lingvistii au complexul unui salariu prea mare si vor sa-si justifice incasarile cu orice chip. „Pantalonii scurti si fustele mini te implora sa le scoti in oras“. Aaa, asta ziceau? Am auzit trancaneala in dulap, dar nu intelegeam ce vor.

Rochie, fii barbata!

Revista Tabu ridica din umeri: „La ora la care scriu aceste cuvinte, «The Simpson Movie» nu a fost inca vazut de nimeni, asa ca nu am argumente reale sa vi-l recomand“. Intrebare: atunci de ce scrii? De fapt, stai, ca a spus clar „la ora la care scriu“. Probabil dupa ora inchiderii. „Atmosfera de festival este ceva ce nu poti incerca acasa si, de aceea, am ales sa va descriu o zi oarecare de festival“. Eu am incercat odata un festival acasa si mi-a iesit un festival destul de bun, doar ca festivalurile din oras arata mai bine, ca una e sa faci festival in malaxor si alta e sa organizezi festival cu mina si cu faina cit cuprinde.
Tabu te mai avertizeaza onest: „Multumeste-te sa flirtezi in vis cu Clive Owen si nu face acest pas in realitate, in fata iubitului tau“. Eu nu stiu ce faci tu in fata iubitului tau, dar nu stiu cum o s-ajungi in fata lui Clive Owen in realitate.
„Ma machez“, scrie Tabu. Mda, macheala ar fi o explicatie pentru ceea ce se intimpla p-acolo. Redactia a gasit „un produs care iti face picioarele fericite. Adica ce, picioarele tale sunt nefericite?“. Cace-cace-adicace? Bine, dupa ce Glamour mi-a facut unghiile fericite, Tabu isi baga picioarele-n discutie, asa ca drumul spre extaz e deschis. „Cind faci sex cu un fost iubit e ca atunci cind probezi o rochie mai veche pe care ai indragit-o“, filosofeaza Tabu, cu adincime. Iar daca rochia asta nu te mai incape, te consolezi la gindul ca marimea nu conteaza.
„Dar barbatii nu sunt rochii si n-au nici volane, nici fermoare“, zice mai jos. Ce dracu-nseamna asta, „barbatii nu sunt rochii“?! Totusi, unii barbati au volane la masini, iar majoritatea au si fermoar la blugi. Doar ca nu-s rochii, atit, in rest parca-s vii, nu alta. Si am mai gasit ceva genial in Tabu, un titlu ca o-njuratura citadina: „A nu-ti baga picioarele in frigider“. Argumentat de: „Asa este si cu menta. Ti se racoreste spiritul doar la gindul ei“. Bine, spiritul lor s-a racorit de mult, nu mai are nevoie de izma creata.

 

Categorii:
Revista presei

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *