Complicitate la amor deosebit de grav

de

Unii nu pot conserva secrete. Altii nu se indura sa le slobozeasca, fiindca sunt singurul lor combustibil social. Am adunat in mine faguri de minciuni profilactice de-ale altora. Iar pe masura ce-am stiut ca lumea are incredere in supapa caracterului meu ales, care le tinea secretele departe de soarta dezlantuita, m-am indarjit in a le stoca si-a ma infrupta din pulpa lor zemoasa. Reversul a fost ca presiunea datelor acumulate rupea zagazul, cand ma asteptam mai putin. Cateodata, imi pocnea lacatul gurii si vorbeam prostii, apoi consecintele ma ardeau cu fierul rosu.

What happens in Vegas stays in Vegas 

Am fost complice de mica, pazindu-le altora complicitatea. Oamenii mari ma mituiau sa tac si-am capatat foarte devreme voluptatea secretului. Matusa mea Marilena, pe atunci liceeanca, ma cara, slava Domnului, cu ea in oras, fiindca se intalnea pe ascuns cu un baiat si eu eram cea mai buna unealta pentru derutarea adversarului. Aveam 5 ani, nimeni nu stia ca pot tine o informatie pe dinauntrul meu. Marilena avea o incredere nelimitata in puterea mea de a face pe proasta. |ncredere dublata, ce-i drept, de cate-o inghetata vernil, pentru ca oricine are un pret, cu atat mai mult eu. Nu pricepeam, la varsta aia, ce haz avea o intalnire pupacioasa dintre un baiat si-o fata, dar am evaluat precoce calitatea tainei. Asta mi-a ramas spanzurata-n motul gandurilor multa vreme.
Iubirile tinute la vedere se prafuiesc ridicol, ca o marfa refuzata la export. Dar cele ascunse au jar in plete. Genunchii nu stiu sa tremure decat sub amenintarea unei dezvaluiri fatale.
Unii au impresia ca marile complicitati amoroase presupun o uzura nervoasa atroce. Nu cred ca-i adevarat. Secretele iubirii creeaza anticorpi. De unde, de neunde, pacatosul pitit sub poalele tainei traieste mai frumos si mai intens decat cel care-si tine dragostea pe raft si are vad bun.
N-am sa uit niciodata cum alergam dupa o gaina la tara si-am nimerit in spatele unei gramezi de lemne, unde vecinul meu insurat prelucra manual trupul unei alte femei din comuna; scapase pesemne ceva intre sanii ei si se chinuia sa scoata de-acolo. M-au vazut si le-au inghetat toate zgarciurile. Apoi mi-au povestit – evident, fara sa-i intreb – ca s-au ascuns acolo ca sa pregateasca o surpriza pentru bunica ei, care implinea frumoasa varsta de 81 de ani si trei luni. Am dat, clementa, din capatana mea obisnuita sa parafeze promisiuni din gama codoselilor nobile. Si i-am simtit pe-amandoi cum se lichefiaza din nou, cum capata incredere in gura mea, din care nu scapa nimic nevamuit de filtrul complicitatii.
Nu m-au socat niciodata secretele cu desuuri fine, mi s-au parut dintotdeauna un fenomen ecologic necesar. Mai degraba absenta lor mi-a provocat nelinisti. M-am trezit, peste ani, ca nu stiu sa ma port in preajma iubirilor pure, translucide, fara captuseli dubioase.

Teatrul de comedie umana prezinta:

A venit si vremea sa gust din propria recolta de secrete. Am trait destule iubiri care nu puteau fi saltate pe soclu. Iubiri de care stiau vreo doua-trei persoane in jur, atat. Iubiri pe care le-am dus in carca, le-am ascuns sub limba si le-am cusut in tivul fustei, sa nu mi le gaseasca nimeni.
Si eu, si el vorbeam erect si nuantat, in fata si urechile a 30 de colegi, dar in speta ne adresam doar unul altuia. Aluziile improscau o adunare care habar n-avea ce preludiu frumos se derula acolo. Ochii blegi ai celor care asteptau sa se termine naibii sedinta nu reuseau sa caste pleoapa si sa cuprinda taina noastra. Plecam de la serviciu pe usi diferite, la ore diferite, in taxiuri cu tarife diferite. Si ne revedeam abia dupa ce usa liftului din blocul meu se trantea izbavitor si lantul de la usa plescaia pe dinauntru, punandu-ne dragostea la adapost.
Aveam nevoie de posete cu perete dublu, de geamuri-oglinzi care sa-mi daruiasca vizibilitatea cu sens unic. |mi trebuia gaura cheii, pentru ca simteam nevoia s-o astup exact in momentul in care auzeam gafaitul unui curios aplecat pe partea cealalta.
Fetele lungi de masa s-au inventat intr-o epoca in care nu existau sms-uri. |n care piciorul ei gasea piciorul lui si coapsele lipite scriau istorie. Vremuri in care furculitele scapau foarte des din ghearele inmanusate, nu pentru ca satinul e alunecos, ci pentru acele trei sau patru secunde in care te aplecai sa-ti iei unealta de jos valorau cat opt pagini de jurnal intim. Vedeai pantoful lui, soseta lui asortata cu imaginatia ta. Atingeai glezna lui, care facea ca glezna ta sa tremure.
Niciun gen dramatic nu e atat de productiv ca o complicitate bine jucata. A te indragosti de persoane pe care n-ai cum sa le declari public e o scoala de actorie care da promotii intregi de monstri sacri. Cand toata lumea doarme pe ea si tu stii ca grupul ascunde doua minuni – tu si amantul tau –, ai nevoie de mestesugul disimularii. Orice bataie cabotina din geana poate trezi suspiciuni si cineva va smulge capacul de pe oala.
Viata e treierata de complicitati obligatorii. De la flirtul cu colegi si sefi capabili sa-ti schimbe starea hormonala si materiala, pana la aventura cu sotii unor femei care ar baga mana-n sarma radiatorului ca barbatii lor sunt buni crestini, planeta e impaducheata de ascunzisuri si mesaje cifrate.

O convorbire cu multe impulsuri

Eram odata in casa unor prieteni, intr-o vizita in care eu eram a cincea roata la caruta si le tineam de urat, in timp ce ei aveau impresia ca-mi tin mie de urat. Discutam toate prostiile si ajunseseram, inevitabil, la cotcodaceala kitschoasa despre calendarul mayas, care insinueaza, sinistru, ca in 2012 vine sfarsitul lumii. La acest moment, le-a sunat telefonul si-a raspuns ea, ca era mai aproape. A vorbit trei sferturi de ora despre balante contabile, despre matrapazlacurile unei codobaturi de la Personal, de la ea de la firma, despre softuri de calculator, despre traficul de la Lizeanu, despre bananele organice care, ei, cacat, nu-s cu nimic mai bune ca alea cu chimicale.
In mod cert, zic, e cineva de la serviciu – si ea, in loc sa se scuze ca are musafiri, sta si bate campii cu vreo vaca. Numaram deja rombulete pe tapiserie, cascam de infipsesem ceafa in bratul fotoliului, gata sa adorm. Barba-su si-a trosnit toate oasele mainilor si, cand le-a terminat, a inteles ca discutia ei se lateste, a luat un ziar si s-a dus in baie. Cum l-a auzit proptit pe colac, ea mi-a suierat, aratand cu degetul spre tastele telefonului: „~sta-i un tip cu care umblu eu!“. Ce faci, ma? La final, dupa ce-a mai cadelnitat niste bazaconii, a inchis, nu inainte de-a pupaci telefonul in surdina, iau eu ramasesem intepenita papuseste, ca o matrioska. Asistasem, asadar, la un show de mare finete, in care, la un metru de un sot convins c-o vede trancanind c-o pupaza de la birou, ea intretinea un amantlac superb, transmitandu-i lui coduri erotice numai din vibratiile timbrului vocal si din dansul laringelui emotionat. La capatul celalalt al firului, amantul prelua vorba ei bruta si-o depanusa in voie, pricepand ca ea n-avea loc de-ntors. Sorbea ineptiile ei de camuflaj, multumit c-o aude si ca, desi e duminica, are si el o portie mica de dragoste de contrabanda.
Doua ore mai tarziu, cand si-a terminat si desertul traseul metabolic si sotul amicei a avut din nou nevoie la baie, ea a sarit la poseta, a scos celularul si-a mitraliat un sms: „uitate pe romantica“ – n-a mai stat de cratime, ca pierdea timp pretios. Acolo era, pasamite, – aveam sa aflu – o emisiune care trata, intamplator, o chestiune ce li se potrivea si lor. El cica tusea de emotie, cand i-auzea ciripitul, si bineinteles ca a schimbat postul tv dupa instructiunile ei, instaurand, instantaneu, o alta complicitate: nu trebuia sa afle nimeni vreodata-n vecii vecilor ca el se uita la un talk-show de muieri, fiindca e director si-si pierde nimbul lui dictatorial, atat de necesar in cariera.
Dupa ce-am plecat de la ei, multa vreme mi-am indopat gandul cu pitorescul acestei minciuni filigranate. I-am fost chiar recunoscatoare adulterinei mele amice, pentru ca ma cuplase la conducta emanciparii si-mi daduse idei despre toate saibele si arcusoarele vietii.
La scurt timp dupa efectul terapeutic, a aparut insa efectul secundar. |n seara cand l-am auzit pe iubitul meu vorbind la telefon o jumatate de ora despre fotbal cu cineva, am plans in perna pana dimineata, convinsa ca ma paraseste pentru una mai tanara si mai slaba.

 

Tag-uri:
· · · · · · · · · · · ·
Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *