Procesul de adaptare la regulile scrise sau nescrise ale societatii, de invatare a autocontrolului, incepe in familie. Carmen Lica, psiholog, ne explica in ce fel putem sa-i ajutam pe copiii nostri sa se adapteze la normele de grup, la regulile casei sau ale gradinitei.
Ce strategii sa folosim cand regulile si limitele sunt incalcate
Copiii invata „zi de zi” care sunt limitele si regulile care li se cer sa fie respectate. Dar, se stie, legile sunt de multe ori incalcate, este imposibil sa fii tot timpul in interiorul cadrului fara sa pasesti peste prag. Uneori, copiii testeaza aceste granite pe care le-ati trasat. Sa vedem unele strategii care ajuta copilul sa se reancadreze: justificarea unei reguli este necesar sa o faceti de multe ori, cu rabdare si tact si, pe cat posibil, insotita de exemplul concret.
Aratati-i ca ii intelegeti dorinta: „Iti place sa te dai pe tobogan si vrei sa te dai pe tobogan, dar asteapta-ti randul.“ Oferiti-i alternative atunci cand vreti sa se conformeze regulii si-i explicati acest lucru. Nu are rabdare sa-si astepte randul la tobogan, atunci: „Hai sa te dai in leagan, este liber!“ Dezaprobati comportamentul si intelegeti-i starea emotionala: „Esti suparata ca sunt multi copii la tobogan, dar nu este frumos sa-i impingi si sa-i lovesti!“
Redirectionati interesul copilului: „Pana iti vine randul la tobogan, hai sa vedem cum sunt florile din rond.“
Consecinte versus pedepse
Suportarea consecintelor in urma incalcarii regulilor este o cale de corectare fireasca. Consecintele decurg natural, pe altele este nevoie sa le evidentiem.
Consecintele firesti: daca si-a faramitat biscuitul si l-a aruncat pe jos, nu va mai capata altul. Rezistati protestelor pe care le va manifesta si astfel va invata ca trebuie sa fie atent cand mananca, cum mananca!
Consecinte construite („regulile bunicii“): daca iti aranjezi jucariile atunci…. (va obtine ceva ce-i face placere); daca nu strangi jucariile, atunci nu vom…. (evitati sa il lipsiti de ceva, sa zicem, vital, mesele, somnul sau participarea la un eveniment programat, aniversarea zilei de nastere, pomul de Craciun etc).
Copilul suporta mai usor consecintele decat pedepsele pentru ca este respectat si nu este supus unei umiliri, consecinta are o nota rationala, este determinata de un comportament „rau“ si nu aplica eticheta de copil rau. Pe langa acestea, consecinta este totdeauna imediata si nu retroactiva.
Ce efecte produce pedeapsa fizica?
Generatii de copii au incasat, daca nu o bataie buna, cel putin o palma de la parintii lor. Pedeapsa fizica era numai pentru a disciplina copiii. In ultimele decenii, specialistii au atras atentia asupra urmarilor negative pe care le are asupra copilului utilizarea pedepsei fizice.
Disciplinarea este un act de invatare, de respectare a unor reguli.
Bataia va opri comportamentul rau imediat, dar iata ce va invata copilul din acest act: ca este firesc sa-ti pierzi controlul si sa-l lovesti pe cel care te-a suparat; ca este firesc sa produci durere celuilalt ca sa-l controlezi, chiar atunci cand il iubesti; ca este fireasca violenta indreptata spre cei care te supara.
Este firesc sa te infurii, sa te simti frustrat cand copilul nu tine seama de reguli. Totusi, sa-ti reversi asupra copilului furia printr-un act violent fizic si verbal este irational. Sa-l atentionezi pe copil cum sa se poarte este important. Copilul invata in procesul de disciplinare si parintii invata si ei cum sa-si adapteze si tempereze pornirile. Copiii se vor comporta in viitor dupa cum au invatat de la parintii lor.
