Copiii dislexici prezinta o capacitate mai buna de lecturare a unui text atunci cand distanta dintre litere este mai mare, potrivit unui studiu publicat in revista americana Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
Acest studiu, realizat de cercetatori europeni pe 54 de copii italieni si 40 francezi, cu totii suferind de dislexie si cu varste cuprinse in intervalul 8-14 ani, a evidentiat o capacitate de descifrare a unui text de doua ori mai buna si o viteza de lectura mai mare cu 20% atunci cand spatiile dintre litere erau mai mari.
“Rezultatele noastre ofera o metoda practica de ameliorare a lecturii pentru dislexici, fara a fi nevoie de o perioada de pregatire”, a declarat Marco Zorzi de la catedra de psihologie a Universitatii din Padova (Italia), coordonatorul studiului.
Oamenii de stiinta atribuie acest succes atenuarii, prin intermediul spatiilor, a fenomenului de “aglomerare” a literelor, care ii face pe dislexici sa nu poata sa perceapa, distinct, caracterele dintr-un text.
Textele prezentate copiilor din acest studiu contineau 24 de fraze scurte pe care ei le-au citit in doua versiuni – una normala, cealalta mai “aerisita”, cu spatii mai mari intre litere.
Textul normal a fost scris cu caractere de 14 puncte, in timp ce pentru cealalta versiune, spatiul dintre litere era cu 2,5 puncte mai mare (1 punct masoara 0,353 milimetri). “Spatiul dintre literele «i» si «l» din cuvantul italian «il» a crescut astfel de la 2,7 puncte la 5,2 puncte”, au explicat autorii studiului.
Rezultatele sunt cu atat mai incurajatoare, nu doar pentru faptul ca voluntarii citeau mai repede, ci mai ales pentru faptul ca aceia care sufereau de formele cele mai grave de dislexie au beneficiat cel mai mult de aceasta marire a spatiilor dintre litere, fapt care dovedeste eficienta metodei.
In schimb, metoda nu a avut niciun efect asupra copiilor nedislexici, afirma autorii, care provin si de la Universitatea Aix-Marseille si de la Centre national de la recherche scientifique (CNRS) din Franta.
Dislexia este o disfunctie cerebrala care afecteaza acea parte a creierului responsabila cu interpretarea limbajului. Aceasta disfunctie nu are remediu si, potrivit unor estimari recente, ar afecta circa 15% dintre americani.
