Copiii noştri intră în vacanţă, iar noi intrăm în trepidaţie. Ce facem întreaga vară cu copiii care stau acasă zi de zi? Unde îi trimitem, cum îi luăm cu noi, când ne facem timp să le organizăm programul de vacanţă pe care şi-l doresc? Și, mai ales, cum ne organizăm bugetele ca să avem, dintr-o dată, bani de ajuns și pentru călătorii, și pentru tabere, și pentru excursii și pentru trenul care pleacă cu copiii la bunici?
Sunt zilele serbărilor de sfârşit de an, în care copiii îşi iau la revedere unii de la alţii şi toţi de la şcoli. Iar mulţi dintre părinţi îşi iau la revedere de la blânda rutină de peste an sau chiar de la linişte. În loc să ne bucurăm că vine, în sfârșit, vacanța și să țopăim, scăpați de grija temelor și a sculatului la oră fixă, de fapt, ne îngrijorăm de sarcina organizării programului pentru cei mici. Eu nu am avut nici în copilărie bunici la ţară, drept care i-am invidiat mereu pe colegii care, întorşi din vacanţă, povesteau cum au petrecut câteva luni de linişte şi răsfăţ în câte-un loc miraculos, plin verdeață, de miracole, de tandreţe. Copiii mei au bunici şi rude în alte oraşe, dar nu-şi doresc să îi viziteze pentru mai mult de o zi, două, aşa că ne străduim să găsim soluţii să îi ţinem pe aproape, fără ca, totuşi, să îi oropsim închizându-i în casă. Taberele sunt o soluţie, dar una pe termen scurt și destul de costisitoare. În plus, prezintă o mulţime de factori de risc şi trebuie alese cu enorm de multă grijă, căci poveștile cu copii care… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
