Corespondenta de la Namur de Tudor Caranfil: CRULIC, RASCOLITOR SI INCREDIBIL…

de

“RASCOLITOR SI INCREDIBIL” … mi-a spus imediat dupa proiectia lui “Crulic”, Marc Simon, de la AST Bruxelles. Depun si eu marturie ca lung-metrajul de animatie al Ancai Damian biciuie si buimaceste, prin forta, dar si prin originalitate. Filmul retinut in concurs de organizatorii festivalului poate fi descifrat pe multiple trepte. Intai, desigur, ca un fel de film document despre soarta unui individ intr-o lume asa zis civilizata. In al doilea rand, insa, si ca un protest fiindca faptul divers disimuleaza un abuz criminal.

Sa-l examinam calm:
La 11 iulie 2007 la Cracovia are loc un banal furt de buzunare. E vorba de un portmoneu cu 500 de euro si de niste carti de credit. Dar pagubasul nu e un oarecine, e un judecator influent caruia trebuie sa i se dea urgent satisfactie. Deci se improvizeaza rapid un vinovat. De aici incolo faptul divers devine protest impotriva unei invinuiri abuzive. Cel arestat, imigrantul roman Claudiu Crulic, refuza sa-si asume vina. Indaratnic, nu coopereaza, o tine una si buna ca in ziua furtului nici nu era in Polonia, ci in Italia. Mai mult, chiar, are insolenta sa ameninte cu greva foamei daca nu i se face dreptate. Si, dupa ce consulul roman il sfatuieste sa aiba incredere in justitia poloneza, isi ia chiar greva in serios. Atat de serios, incat isi da ultima suflare in lazaretul inchisorii.
Asta e povestea. Adevarata! Cu atat mai reala cu cat e povestita, paradoxal, de mortul insusi, mai viu decat si-ar fi putut-o inchipui cineva. Fiindca vocea ii apatine lui Vlad Ivanov, iar Anca Damian a povestit-o si gandit-o grafic in imagini de desen animat care imping puternic rutina “celei de-a saptea arte bis”, intr-o directie inca neabordata. In afara filmului israelian “Vals cu Bashir” nu mai cunosc alt precedent.
Dar ceea ce uluieste in acest film, mai ales in prima sa parte dinaintea inchisorii, este ironia neagra pe care Ivanov o injecteaza ridicand-o la apogeu. Si tot razi si razi, pana ti se strange inima. Parca a-i contempla “Strigatul” lui Munch. Si astfel, unei benzi de sunet exceptionale i se aliaza stilul vizual puternic si complexitatea expresiei, de la colajul modern si filmarea fotograma cu fotograma, pana la gagurile vizuale de cea mai buna calitate. Rar am intalnit un debut in animatie mai promitator ca al acestei doamne.
Acum doua ore am abordat-o la restaurantul festivalului. Nu stiu daca i-am taiat pofta de mancare prin laudele mele, dar am aflat direct de la ea ca premiera bucuresteana va avea loc vineri 7 octombrie, adica poimaine, la cinema Patria.  Printr-o coincidenta, tot vineri va fi despuiat si palmaresul celei de a 26-a editii. Asa ca am intrebat-o: “Fara sa vand pielea ursului din padure, daca Bayardul de Aur iti va apartine, vei ramane aici sa-l primesti, ratand gala de la Bucuresti?” Lasand furculita jos, autoarea mi-a raspuns fara ezitare: “Voi fi alaturi de publicul meu, la Animfest. Iar daca o fi sa fie, ma va ajunge din urma si trofeul de la Namur”
Apoi si-a reluat furculita, vazandu-si linistita de treaba…

Tudor CARANFIL

 

Categorii:
Film

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *