fbpx

Cornel Ilie: Nu stiu daca o sa cante cineva la nunta mea

de

„La orice ora”, cel care imparte iubirea „numai la doi”, desi a inceput prin a face „prajitura cu jeleu” e gata sa spuna ca nu mai vrea „iubire cu imprumut”. A plans cu „lacrimi de coniac”, cantand „pleaca, maine o sa-mi treaca”, si s-a intrebat de „1.000” de ori „cate suflete nu-si gasesc perechi si trupurile lor devin vechi”. Si-a dorit o „?ara ca afara”, dar ?i „artificii pe tavan”, gandindu-se ca e „pierderea lor”, a celor care nu stiu cum sunt „sarutarile lungi si cele mai moi”. E de vina ca „noi o scoatem la capat cand se stinge lumina”… El, Cornel Ilie!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

EVELINE PAUNA: Stiu ca te-ai nascut in Bucuresti si ca mai ai un frate. Pari genul de barbat frumos dintotdeauna si constient de asta. La gradinita aveai rol de print?
CORNEL ILIE: Am un frate mai mare cu patru ani decat mine. Eu am fost cel mai mic din familie si rasfatatul. Nu mai tin minte rolurile… La gradinita eram tacut, plangeam foarte mult. De fapt, si la scoala eram tacut…
Marea Dragoste – Tango : Ce lucrau parintii tai?
CORNEL ILIE: Au fost ingineri. Tata – inginer electronist, a lucrat mai intai in TVR si mai apoi in Radiodifuziunea Romana. Mama a lucrat tot timpul in TVR. Nu au avut nicio legatura cu partea artistica, doar le placea foarte mult acest domeniu. Nu am fost influentat prin ceea ce au facut ei, ci prin ceea ce ascultau in casa, prin felul in care ne-au educat.
Marea Dragoste – Tango : Atat de mult incat la trei ani, in somn, fredonai ABBA?
CORNEL ILIE: Imi placea foarte mult muzica. Nu stiam de ce, nu stiam ce. Stiam ca ai mei asculta Boney M si ABBA pentru ca auzeam numele acestea in casa. Tata asculta si multa muzica country, jazz si muzica simfonica. Atunci, in copilarie, am vrut sa-mi fac un set de tobe. Nu aveam nicio legatura cu alte instrumente. Prima data am vrut tobe si asta cred ca este povestea oricui – stiu si fete care, atunci cand au inceput sa faca muzica, au vrut sa cante la tobe. Eu am facut niste tobe din oale. Eram foarte mic, nu eram la scoala. Am lipit scotch intins foarte bine, in multe straturi. Imi inchipuiam… si unde ar fi trebuit sa fie toba mare, puneam o perna mare de la canapea, in loc de cinel aveam o rola goala de magnetofon… Si bateam in ele, faceam o galagie!
Marea Dragoste – Tango : Fratele tau avea vreun gand cu muzica?
CORNEL ILIE: Nu, dar ii placea muzica. Fratele meu a adus in casa Beatles. El, fiind cu patru ani mai mare, deja mergea la petreceri, eu ma jucam in spatele blocului. La un moment dat, a venit cu o caseta audio cu John Lennon si cu Beatles. Am tot ascultat. Nu intelegeam textele foarte bine, doar intuiam despre ce este vorba, dar ne placeau foarte mult. Copilarind intr-o perioada in care nu prea aveai acces la informatii, la niciun artist, cand nu aveam nimic altceva decat program de doua ore la televizor, cred ca am gasit in aceasta muzica nevoia de a avea idoli. Am inceput sa devenim fanatici si am strans foarte mult material cu Beatles, ani la rand. Avem o colectie impresionanta. Toate vinilurile aparute in perioada aceea! Si acum, cand mai gasesc ceva rar cu ei, printr-o tara straina, cumpar ca sa adaug la colectie.
Marea Dragoste – Tango : Cea mai puternica amintire a ta, insa, nu e muzica din anii copilariei, ci este tapetul pe care il aveai in camera, un tapet imprimat cu imaginea unei paduri. Iar patul era rosu…
CORNEL ILIE: Exact. Aveam un pat rosu de lemn, langa un perete, iar patul fratelui meu era langa celalalt perete. Mobila era de un rosu foarte aprins, spre visiniu, gen western, cu niste usite ca la un bar din western… si toti peretii erau tapetati cu padure. Era un contrast… Ne imaginam mereu ca acolo era o camera de cowboy.
Marea Dragoste – Tango : Mai exista casa aceasta asa?
CORNEL ILIE: Nu mai exista asa. Este casa in care am copilarit. Am scos tapetul… A mai fost si un cutremur in 1986, cu igrasia de la vecini…
Marea Dragoste – Tango : In casa aceasta locuiesc parintii tai?
CORNEL ILIE: Nu, inca locuieste fratele meu si am locuit si eu pana de curand. Era un apartament. Mama a murit in 1996, iar tata s-a mutat de curand.
Aceasta e amintirea frumoasa din copilaria ta si stiu ca spui ca te-ai simtit pentru prima data barbat atunci cand ai fost singur sa cumperi paine si lapte. Si ti-ai luat si tu un ecler!
CORNEL ILIE: Da, de la magazinul Gospodina, unde aveau niste eclere senzationale. Sambata dimineata mergeam la ora sase sa iau lapte si paine, cateodata mergeam cu fratele meu, altadata singur.
Marea Dragoste – Tango : Si atunci te-ai simtit tu independent? Eu credeam ca la… „prajitura cu jeleu”, nu la ecler…
CORNEL ILIE: (Rade!) Da, era o forma de independenta. Magazinul Gospodina era vizavi de Liceul Caragiale, pe care l-am si facut apoi, asa ca, undeva acolo, in subconstient, poate s-a construit ceva… Mergeam la sase dimineata si nu doar sa iau lapte sau paine. Ca sa iau lapte lasam rand cu sticlele… Sambata aparea si un supliment al ziarului Sportul. Asteptam la coada pentru ca veneau doar vreo zece exemplare… aia citeam in perioada aceea, mai erau Informatia si Scanteia. Era o chestiune de responsabilitate pentru noi.
Marea Dragoste – Tango : Erai foarte timid. Parintii tai aveau o problema cu timiditatea ta… la gradinita nu spuneai poezia la repetitie, ci doar la serbare.
CORNEL ILIE: Era o stare care functioneaza si acum. Dau randament in momentul in care sunt pus in fata faptului implinit.
Marea Dragoste – Tango : Dar de timiditate te-ai vindecat?
CORNEL ILIE: In mare parte… Mai sunt niste ramasite, dar nu-mi fac rau. In general, timiditatea nu face rau decat daca te blocheaza sa arati cine esti tu, altfel mi se pare o calitate, pentru ca te ajuta sa fii mai modest si sa-ti controlezi foarte bine simtul ridicolului.
Marea Dragoste – Tango : Cum a fost prima declaratie de dragoste, daca spui ca erai timid si la liceu?
CORNEL ILIE: Declaratia in cuvinte a fost foarte tarziu, declaratia din priviri a fost de foarte devreme, din clasa a doua. Aveam o colega in banca a doua de la geam, care locuia si la cateva strazi de mine si de care imi placea foarte mult. Si ea se uita peste umar la mine, dar nu stiam niciunul ce si cum sa vorbim. Pe atunci desenam foarte mult, copiam personaje de desene animate pe care le aveam in fata si le redam perfect. Copiii din clasa erau fascinati de mine – tipul acela tacut, care deseneaza frumos. Se strangeau toti in jurul meu cand desenam. Acum nu mai desenez. Am simtul proportiilor, al culorilor, dar nu mai am antrenamentul liniilor. Cand colega mea imi cerea sa-i fac si ei un desen, mi se parea ceva extraordinar, traiam din chestia asta cateva zile, aveam la ce sa ma gandesc.
Marea Dragoste – Tango : Deci aceasta a fost prima declaratie de dragoste, indirecta. Dar declaratia in cuvinte?
CORNEL ILIE: Cred ca a fost undeva la granita cu liceul. Eu am inceput liceul cand s-a terminat cu Revolutia, adica atunci cand a inceput asa-zisa democratie si parca a aparut o schimbare la toata lumea, la toate generatiile, inclusiv la mine. Si pentru ca trecusem de la scoala la liceu trebuia sa fac pasul acesta, sa scap de timiditatea mea exagerata. Am inceput sa ma reinventez, sa ma descopar si asta a urmat mult timp si dupa aceea. Ma cunosteam si mai bine si puteam sa cer si mai mult de la mine.
Marea Dragoste – Tango : Fratele tau te-a ajutat prin diferenta de ani dintre voi?
CORNEL ILIE: M-a ajutat, dar pe moment nu-mi dadeam seama. M-a ajutat faptul ca am avut aceeasi invatatoare, cand a terminat el ciclul primar si am intrat eu. Dirigintele lui de la gimnaziu… l-am avut si eu.
Marea Dragoste – Tango : Si prietenele? Schimbati si fetele?
CORNEL ILIE: Nu, nu, nu. Asta nu! El a avut ghinionul sa prinda si examenul de treapta a doua, intre clasa a X-a si a XI-a. Eu am fost prima generatie care nu a dat acest examen. In schimb, am fost prima generatie care a dat Bacul la cinci materii. Indirect, m-a ajutat fratele meu, mi-a dat niste informatii pentru a trece mai usor prin pasii aceia, chiar si la facultate. El era pasionat de fotografie si a si facut Facultatea de Imagine si Film. Acum lucreaza cu mine, facem echipa la studio. Mult timp a lucrat si el in TVR. Mi-a transmis si mie pasiunea aceasta pentru imagine si am dat si eu la aceeasi Facultate de Imagine si Film. Sincer, eu nu as fi dat la nicio facultate.
Marea Dragoste – Tango : Pana la facultate… ramasesem la pustiul timid care ii desena fetei din banca a doua…
CORNEL ILIE: Eu aveam un avantaj, faptul ca, la varsta aceea incepusem sa cant in corul scolii. Am inceput cu muzica pe undeva prin clasa a III-a, cand parintii mi-au cumparat o chitara pe care o cerusem. Ei voiau sa ma trimita intr-o tabara si eu nu voiam sa merg. Am pus conditia ca merg doar daca imi cumpara o chitara. Am mers la Busteni, mi-au cumparat chitara, ceea ce inseamna ca si-au dorit foarte mult sa plec.
Marea Dragoste – Tango : Ca sa socializezi, banuiesc…
CORNEL ILIE: Da. Sau ca sa ramana si ei singuri o saptamana, fara mine pe cap. Era prin august. In septembrie am inceput scoala si mama m-a dus la profesoara de muzica sa vada daca am ureche muzicala. Toata ziua cantam prin casa, pasionat de Beatles. Pana sa am chitara, impreuna cu niste vecini, ne faceam ca avem formatie, luam niste crengi de copaci si cantam la ele, reproduceam sunetele de chitara, de tobe din piesele de Beatles. Asa ne plimbam pe Dorobanti – acolo am copilarit. Intram prin toate magazinele si cantam si toti se uitau ciudat la noi. Practic, cantam la niste crengi. Profesoarei la care m-a dus mama i-a placut de mine si m-a bagat in grupul muzical al scolii, sa invat. Acolo l-am intalnit si pe bateristul cu care noi cantam si acum si care atunci venise si el sa invete sa cante la tobe. Suntem din aceeasi generatie, e diferenta de trei saptamani intre noi. Fiind in acest grup muzical aveam sansa sa cunoastem altfel fetele, deveniseram un fel de vedete ale scolii. Puteam sa mai plecam de la ore cand aveam repetitii pentru Cantarea Romaniei, unde reprezentam scoala. Incepusem sa primesc foarte multe biletele de la fete din scoala. Erau adevarate circuite, cateodata nu mai stiai de la cine vine biletelul. Eram coplesit si nu stiam cum sa ma port, cum sa reactionez. Chestia asta… ca nu a trebuit sa initiez eu niciodata vreun dialog, vreo conexiune, m-a ajutat foarte mult. Eu cantam si ele erau atrase de chestia asta. Este o magie acest lucru, cand ai pus un baiat cu o chitara in mana, este mult mai interesant. Nu am profitat de lucrul acesta, dar m-a ajutat.
Marea Dragoste – Tango : Cum a fost povestea muzicii pana la Vank?
CORNEL ILIE: Cantam in grupul scolii si stiam ca o sa terminam clasa a VIII-a si terminam si cu locul in care repetam. Noi voiam sa cantam in continuare si am hotarat sa facem trupa noastra. Am mai invatat eu un vecin sa cante la chitara bas si asa ne-am facut o trupa de trei baieti, care se numea Kronoss, pe vremea aceea. Am facut niste piese instrumentale, nu prea stiam sa cantam, sa facem versuri… voiam sa cantam, nu stiam de ce, nu stiam cum… Noi voiam doar sa cantam, continuu. Ulterior am aflat ca mai era o trupa care se numea tot Kronoss si nu am putut sa trecem peste asta. A trebuit sa ne schimbam numele si, prin 1991, ne-am gandit ce nume sa punem. Stiam cum trupa ABBA isi alesese numele, era cel mai simplu. Ok: Victor, Alex, Nicu si Cornel, eram patru in grup si asta a fost – VANK. Era singura potrivire care sa sune, cat de cat, fonetic bine. Am tot cantat noi singuri cu niste instrumente proaste, romanesti, repetam in subsolul casei unuia dintre baietii din trupa. Nu aveam stative pentru microfon, aveam niste casti de aviator de prin 1940, gasite in pivnita, si am legat o craca de copac cu scotch, cu un microfon prost… Pentru noi era distractie si atat. Eu nu aveam cu ce sa ma amplific si bagam cablul direct intr-un casetofon ca sa sune cat mai rock. Inca mai am casetofonul acela… Am tot cantat, am tot cantat si a inceput sa-mi placa tot mai mult.
Marea Dragoste – Tango : Cand a venit succesul oficial?
CORNEL ILIE: Primul moment important a fost in 1993, cand cantam pe la baluri de boboci, la licee. Atunci erau niste premii, Galele Metal Fan. Erau multe trupe rock. Ne-am inscris si noi si am castigat premiul de debut cantand o piesa-protest fata de profesori, un protest foarte vulgar, injuram, ii faceam rau de tot. Eram inca la liceu, in clasa a XI-a. Evident ca toata lumea a sarit in aer cand am cantat noi piesa aceasta. Cantam un rock din acela spre trash, foarte suparat. Ne-am prins dupa aceea, tarziu, ca il cantam foarte prost, habar nu aveam sa facem chestia asta. Doar ca faceam galagie si textul era foarte protestatar. Era un spirit. Ne-am dat seama ca nu aveam nicio sansa, niciun viitor, nu ne reprezenta foarte bine. Doar ca se apropia de muzica pe care stiam noi sa o ascultam in perioada aceea. Era foarte mult rock. In 1994 am avut acces la foarte multa muzica din America si din Anglia, am fost cumva loviti de curentul acela, de Britpop-ul acela Suede, Blur, Manic Street Preachers, multe trupe care aduceau mult, ca armonie, cu Beatles. Cumva, a fost un ciclu care s-a incheiat si trebuia sa inceapa altul. Ne-am dat seama ca este stilul care ni s-ar potrivi cel mai bine. Dar si pentru ca in Romania nu se canta asa. La vremea aceea erau vreo patru sau cinci trupe de rock: Compact, Holograf, Iris, Timpuri Noi si altele care nu prea mai cantau: Rosu si Negru, Celelalte Cuvinte… Nu canta, de fapt, nimeni cum auziseram noi ca se canta in strainatate.. Ok, se poate face si altfel de muzica, se poate canta rock si sa fie si altfel. Am inceput sa ne apropiem foarte mult de stilul acela si am scris piese asa. In 1994 am avut primul concert sub forma ceasta, un concert facut de noi si de cei din trupa Zob. Vlase, solistul trupei, a stat cu mine in bloc, am copilarit impreuna, mi-a rupt mana (fara sa vrea) l-am si invatat uneori sa cante la chitara, ne cunosteam foarte bine. A propus sa facem un concert impreuna. Cu ajutorul unui vecin de strada, care avea ceva bani, am inchiriat sala Teatrului Ion Creanga, am inchiriat si niste boxe, am scos si niste afise la xerox, pe care le-am lipit noi cu o seara inainte, in Piata Romana. Era suficient pe atunci sa lipesti afise la coloane, in Piata Romana, pentru ca acolo se adunau rockerii si punkerii, care se bateau nonstop. Ne-am trezit ca la concert sala era arhiplina, era lume si afara desi nu stia nimeni nici de noi, nici de aia. Dar faptul ca era un concert acolo… Era plin la modul ca afara era lume care voia sa intre si nu mai putea. Era foarte multa pustime, 16-18 ani si pentru ca erau multi afara s-au luat la bataie. Bataia a ajuns pana in sala, intre timp noi aproape ca terminaseram de cantat. Aia din bataia lor au dat foc la sala, au luat foc scaunele, s-a oprit concertul si aia a fost. A aparut asa ca un succes extraordinar. In Teatrul Creanga nu s-au mai tinut concerte vreo patru ani dupa. Si au inceput apoi cu cele folk, cuminti. Noi am continuat sa cantam, aveam piese si in romana si in engleza. In 1996, cand ceilalti colegi terminau liceul, trebuiau sa faca ceva cu facultatea si sa nu-i ia in armata, a fost o perioada de pauza ca trebuia sa invatam, sa strangem bani sa luam scule, ca nu mai aveam. La mine in familie a fost si o perioada cam ciudata, mama a fost bolnava, a murit, a murit bunica si a fost o perioada de transformare cu totul, pentru toata lumea. Ne-am regrupat greu si am reluat prin 1997. Am stat in subsolul blocului, de data asta, am scris cantece. Veneam de la serviciu la 12 noaptea si mergeam acolo si cantam.

Am lucrat in PRO TV, ca inginer de sunet

Marea Dragoste – Tango : Ce serviciu aveai?
CORNEL ILIE: Am lucrat in Pro TV, ca inginer de sunet, inca de pe vremea cand nu era Pro TV, cand era Canal 31. Am prins toata perioada aceea boema si frumoasa.
Marea Dragoste – Tango : Te-ai gandit vreo clipa sa te duci la Conservator?
CORNEL ILIE: Nu, niciodata, si nu sfatuiesc pe nimeni sa se duca la Conservator. Pentru cineva caruia ii place muzica si vrea sa cante si nu are spiritul acela creator in el, este ok sa se duca acolo, ca sa devina un interpret intr-o orchestra, un solist foarte bun la un instrument. Daca vrei sa creezi si sa ai tu o personalitate artistica, Conservatorul mi se pare ca este opusul oricarui spirit viu. Mi se pare, exact cum spune si numele, ca doar conserva si atat.
Marea Dragoste – Tango : Ce te-ai fi facut daca ramaneai inginer de sunet in Pro TV?
CORNEL ILIE: Era imposibil sa se intample asta. Stiam ca este doar o etapa. Ma simteam bine acolo, aveam colegi buni, era un spirit foarte ok, era un fenomen care crestea. Dar si acolo am incercat sa fac ceva creativ. Cand am inceput matinalul „Ora 7, buna dimineata” cu Andi Moisescu nu voiam sa fiu doar un tip care sa dea din butoane, sa cablez, sa pun microfoane… si am facut o chestie foarte interactiva atunci. Am adus multa muzica de acasa si multe semnale si efecte sonore si la tot ce comenta Andi, la tot ce se intampla, comentam si eu pe sunet, cu muzica. Asta era ceva foarte nou pentru atunci, nimeni nu facea acest lucru. Era si Andi foarte misto, ne intelegeam. Eram platit, cum s-ar parea, sa ma distrez foarte mult. Aveam si program foarte bun, de la 6 dimineata la 11, la pranz. Apoi aveam toata ziua inainte.
Marea Dragoste – Tango : Ca sa-ti vezi de trupa?
CORNEL ILIE: Nu neaparat. Asa s-a intamplat. Andi era foarte bine vazut acolo si nu voia sa fac schimb de ture. Voia sa lucreze doar cu mine. Asa incat eu am lucrat numai dimineata, vreo doi, trei ani. Insa stiam ca nu e ceea ce imi doresc.
Marea Dragoste – Tango : Iti doreai glorie?
CORNEL ILIE: Simteam o usoara frustrare ca stateam si in spatele camerelor si in spatele microfoanelor, dar fara sa fiu constient de asta. Simteam ca nu sunt in largul meu pentru ca altii… luau fata. Cand mi-am dat demisia, dupa o cearta cu seful direct si am plecat cu un protest, mi-am dat seama ca nu ma prea impac cu autoritatile, cu modul de a mi se impune ce sa fac. Cunoscand mentalitatea si orgoliile de acolo m-am gandit ca trebuie sa ma intorc in PRO altfel, fiind un post atat de important. Prima data cand m-am intors, ca invitat, pentru mine a fost o mare victorie. Apoi, usor-usor lucrurile au intrat in normal.
Marea Dragoste – Tango : Trupa s-a dezvoltat foarte frumos. Spuneai candva „Nu stiu daca am fost creierul, dar inima sigur am fost in Vank”.
CORNEL ILIE: Da…
Marea Dragoste – Tango : Ce s-a intamplat cu A-ul?
CORNEL ILIE: Alex a plecat de tot in 2008 in Germania, asta era visul lui, sa traiasca in Germania, sa lucreze acolo.
Marea Dragoste – Tango: V-ati certat?
CORNEL ILIE: Ne-am si certat, dar nu din acest motiv s-a rupt trupa. S-a rupt pentru ca, la un moment dat, ne-am rupt noi uman si, ulterior, a intervenit si o rupere artistica. Doar intram in concerte, asta era singurul lucru comun. Si cand am ajuns in acest punct, nu mai aveam cum sa continuam, fiecare vedea altceva, fiecare credea ca trebuie altfel facut… Alex se mutase deja in Germania si trebuia sa faca naveta. Si asa nu a mai functionat…
Marea Dragoste – Tango : Pastrati o legatura… civilizata?
CORNEL ILIE: Nu ne-am vorbit vreo trei ani. Ne-am revazut de curand la un eveniment trist, a avut el un necaz in familie si, fara sa spunem prea multe, am inteles ca am fost orgoliosi, si unul si altul. In nici un caz nu am mai putea colabora, pentru ca avem fiecare alte viziuni. Dar ceea ce a fost a fost o perioada foarte intensa, o prietenie foarte frumoasa, am invatat unul de la altul foarte multe lucruri, fara sa ne dam seama.
Marea Dragoste – Tango : Ati si cam impartit succesul.
CORNEL ILIE: Da, da am impartit foarte multe…
Marea Dragoste – Tango : Acum esti singur, ca imagine.
CORNEL ILIE: Cumva, da… Atunci eram patru baieti, asta era toata echipa, nu aveam pe nimeni in spate, nici manageri, nici tehnician, nici stilist… Noi caram sculele, noi le urcam pe scena, noi le strangeam, eu conduceam masina. Acum suntem vreo 15 oameni. Cu cat sunt mai multi oameni in jurul meu si stiu ca depind si de ceea ce fac eu acolo e mai greu, dar imi da si mai multa putere. Cand ii vad ca sunt foarte bucurosi de cum iese ceva, o piesa, un concert, orice facem noi, ma bucura mult. E important sa vezi ca oamenii de langa tine cred in tine si sunt multumiti de ceea ce faci tu. Sunt lucruri aparent minore, dar care conteaza foarte mult. Cand cineva din echipa lucreaza cu tine doar de o luna si vorbeste despre trupa folosind „noi”… imi place foarte mult pentru ca se simte implicarea si nu e un job si atat. Aparent nu conteaza nuanta asta, dar e importanta pentru mine.
Marea Dragoste – Tango : Odata cu succesul au venit si admiratoarele, a crescut si reputatia ta de Don Juan, pana cand aveai si o porecla…
CORNEL ILIE: Daaa, Pornel, asa mi s-a zis de cand am terminat liceul, cred, de prin 2000. A plecat de la filmarea clipului la piesa „Prajitura cu jeleu”, aveam un tricou pe care mi-l luasem din Olanda, cu o stea si scria mare „Porn Star”. Fix de acolo a plecat.

Daca ar exista numai femeia perfecta, cu ce s-ar alege ea? Ar fi plina de frustrari ca nu se ridica nimeni la nivelul ei

Marea Dragoste – Tango : Spui ca esti – sau erai – in cautarea femeii-copil, cea care sa para a fi din otel si sa aiba suflet de matase.
CORNEL ILIE: Da, asta este cea mai frumoasa femeie.
Marea Dragoste – Tango : Ai gasit-o?
CORNEL ILIE: Da. Exista. Totdeauna mi-au placut astfel de femei. Fie si doar sa le vad, fara a fi nevoie sa le cunosc… Femeile care stiu sa se joace, care inca mai au… fetita in ele. Asta spune mult despre ele, chiar despre orice om. Un om cu chef de joaca, cu pofta de ras, care se bucura de niste lucruri mici, nu poate fi un om rau. Nu prea vezi oameni rai care sa rada sincer. Ma apropii mai mult de astfel de oameni decat de cei care fac pe importantii.
In aceeasi masura, vrei ca tu sa fii cel care desavarseste aceasta femeie pentru ca spui ca femeia perfecta exista doar in filmele proaste.
CORNEL ILIE: Pai, da. De ce ar exista femeia perfecta daca nu exista barbatul perfect? Daca ar exista numai femeia perfecta, nu si barbatul perfect, cu ce s-ar alege ea? Ar fi plina de frustrari ca nu se ridica nimeni la nivelul ei. Intotdeauna m-a atras o fata care are un defect decat una care vrea sa arate perfect.
Marea Dragoste – Tango : Cum e cea care-ti sta acum la brat?
CORNEL ILIE: …Asa cu mici imperfectiuni, dar mai mici decat ale mele.
Marea Dragoste – Tango : E marea dragoste?
CORNEL ILIE: Nu stiu ce inseamna marea dragoste, dar este, comparativ cu alte momente din viata mea, da.
Marea Dragoste – Tango : E dragostea definitiva?
CORNEL ILIE: As vrea. Dar cine isi face planuri cu asa ceva?! Cine isi face planuri risca sa ramana in relatie doar de teama unui esec in fata a ceea ce si-a propus la un moment dat. Inseamna sa pun presiune si pe mine si pe ea si pe noi si nu vreau sa intru in starea asta. Atata timp cat suntem impreuna, vreau sa fie cea mai frumoasa perioada si pentru mine si pentru ea.
Marea Dragoste – Tango : O… perioada?
CORNEL ILIE: Daca e sa fie doar o perioada, 10…40 de ani, aceea sa fie cea mai frumoasa din viata noastra.

Pana in 2000 cred ca mi-am pus eu un fel de scut. Prin 1996, cand mama s-a dus, am intrat ca intr-o protectie, ca sa nu simt foarte mult golul acela

Marea Dragoste – Tango : Cand te-ai simtit cel mai iubit?
CORNEL ILIE: Tind sa spun ca acum. Cu asta traiesc, cu prezentul si din punct de vedere al sufletului, al dragostei si chiar si profesional simt ca am trait mai multe vieti intr-una singura. In cei 37 de ani simt ca am renascut de multe ori. Daca imi aduc aminte acum de niste momente din viata mea, habar nu am ca le-am trait, stiu ca s-au intamplat dar nu mai stiu ce simteam atunci. E ca si cum nu mi s-au intamplat mie.
Marea Dragoste – Tango : Care ar fi momentele acestea?
CORNEL ILIE: Pana in 2000 cred ca mi-am pus eu un fel de scut. Prin 1996, cand mama s-a dus, am intrat ca intr-o protectie, ca sa nu simt foarte mult golul acela. Daca ma intreaba cineva ce a fost prin 1996, nu mai tin minte.
Marea Dragoste – Tango : Aceea a fost prima mare problema din viata ta?
CORNEL ILIE: Da. Atunci a fost. Ma prindea undeva la 20 de ani si cumva nepregatit, nu aveam ce sa pun in schimb, era foarte delicat. Cum este pentru toata lumea. Nici atunci nu am simtit foarte constient ce se intampla. Tot timpul credeam ca o sa treaca… e o perioada pe care nu o tin minte foarte bine.
Marea Dragoste – Tango : Cum trece dorul?
CORNEL ILIE: Cu multa munca, ocupandu-ti timpul cu altceva.
Marea Dragoste – Tango : Nu, asa se uita, dar nu se vindeca.
CORNEL ILIE: De vindecat nu ai cum sa-l vindeci. Doar sa inlocuiesti, sa ti se para ca ai pus altceva in loc, dar nu prea ai cum…
Marea Dragoste – Tango : Cand o sa pui familia ta in loc?
CORNEL ILIE: Abia astept sa se intample. Se intampla multe in jurul meu. Altii fac copii de ceva vreme si vad ca ma inteleg foarte bine cu ei.
Marea Dragoste – Tango : Ai cerut-o de sotie pe iubita ta?
CORNEL ILIE: Nu, nu am cerut pe nimeni pana acum. Era sa se intample odata… Dar nu am facut inca declaratia aceea, gestul acela si nu cred ca se va intampla intr-un mod clasic. Cred ca nu va fi ceva premeditat.
Marea Dragoste – Tango : Eventual sa te ceara ea printr-un biletel, cum se intampla in liceu…
CORNEL ILIE: Nu vreau sa se intample asta. Eu vreau sa fiu primul care face acest lucru. Altfel nu m-as simti confortabil. Eu vreau sa fac acest gest. Imi place sa fac gesturi frumoase, sa surprind.
Marea Dragoste – Tango : Care a fost cel mai frumos gest de dragoste pe care l-ai facut?
CORNEL ILIE: Au fost foarte multe, serios am facut foarte multe, din ambitia, chiar daca nu suna bine, de a face altfel decat credeau fetele ca se va intampla. Gesturile… sa nu fie cele clasice, nici vorba. Mie mi se pareau foarte simple, dar dupa reactia fetelor respective imi dadeam seama ca asta conta foarte mult pentru ele.
Marea Dragoste – Tango : Un copil poate fi dovada suprema de dragoste intr-o relatie?
CORNEL ILIE: …Of! Nu stiu….nu stiu daca un copil e maximum in iubire. Nu am avut ocazia… nu stiu ce simti atunci. Sunt convins ca e ceva ce nu am mai simtit pana acum, multiplicat la nu stiu cat! Nu stiu daca este o dovada suprema!? Depinde de cuplul respectiv. Copiii nu se fac doar pentru a avea ceva in comun, daca dragoste nu prea e…
Marea Dragoste – Tango : Te sperie faptul ca te apropii de 40 de ani?
CORNEL ILIE: Nu. Imi place. Cu cat „cresc” mai mult, cu atat imi place cum „cresc”. Nu am nicio problema cu ridurile, cu parul alb… imi place, imi place ca simt ca traiesc din ce in ce mai mult. Cu cat trec zilele, cu atat invat sa traiesc si mai frumos.
Marea Dragoste – Tango : Se spune ca viata pana la 40 de ani e o… repetitie generala.
CORNEL ILIE: Sper sa fie asa. Am inteles ca numai la barbati e valabil, femeile au alte prejudecati.
Marea Dragoste – Tango : Ce ai vrea sa spuna copilul tau despre tine, cand o sa aiba el 18 ani?
CORNEL ILIE: In primul rand sa fie mandru de mine. Lumea care ii vorbeste despre mine sa ii vorbeasca frumos. Parintii prietenilor lui sa-i vorbeasca frumos despre mine, ca despre un tata de incredere, sa-si lase copiii sa se joace cu copiii mei.
Marea Dragoste – Tango : Te vezi purtand verigheta?
CORNEL ILIE: Da. De curand am incercat sa port cercel. E ok. Pot sa port si verigheta.
Marea Dragoste – Tango : O sa canti la nunta ta? Poate „Nu mai vreau iubire cu imprumut”?
CORNEL ILIE: E o piesa pe care nu am mai cantat-o intr-un concert de trei ani, aproape ca nu o mai cantam deloc. Nu o sa cant la nunta mea, pentru ca nu vad o nunta clasica. Eu as face o nunta de zi, nu as face nunta de seara sau de noapte. Mereu am zis asa. Asta ma ajuta putin si pentru faptul ca nu am foarte multe rude si nu trebuie sa le multumesc cu programul artistic si mesele acelea clasice. Asa ca nici nu stiu daca o sa cante cineva la nunta mea. Poate ii duc la un teatru.
Marea Dragoste – Tango : Ai spus odata ca daca L-ai intalni pe Dumnezeu I-ai spune asa: „Cam scump la vedere”…
CORNEL ILIE: Da, pai nu e asa?! Dar doar la vedere. Eu sunt o persoana credincioasa si cred in aceasta prezenta, oricum s-ar numi ea, si o simt. Nu spun cuvinte mari. Pe mine ma linisteste sa ma duc la biserica si nu duminica neaparat, cand se merge de obicei, sau de Sarbatori, ci si luni, marti… sa stau linistit.
Si ce Il rogi?
Marea Dragoste – Tango : CORNEL ILIE: Iti spun sincer, sa aiba grija de cei de langa mine pentru ca asta ma bucura cel mai tare si asa am mai multa liniste. De multe ori ma duc la biserica nu ca sa cer ceva, ci ca sa multumesc, ca sa ma adun. Cu cerutul, rar! Cerinta cea mai puternica a fost sa ajung mai sus decat mi-am imaginat eu vreodata, pe orice plan. S-a tot intamplat. De fiecare data am vazut ca se poate si mai sus!
Marea Dragoste – Tango : Scrii foarte frumos.
CORNEL ILIE: Da? Multumesc. Imi place sa scriu.
Marea Dragoste – Tango : E calitatea baietilor timizi?
CORNEL ILIE: Nu stiu. S-ar putea spune, de cand cu blogurile astea, ca este proprietatea celor frustrati. Mie imi place sa scriu pentru ca am foarte multe idei, imagini, povesti despre cuvinte, imi place sa folosesc cuvintele altfel decat au facut-o altii pana acum… Scriu si pentru ca un cantec este mult prea scurt ca sa pot sa spun tot ce vreau. Stiu exact cand am scris prima pagina, in 2003. Mi se parea cel mai greu lucru pe lumea asta sa scrii o carte. Sa ai logica respectiva, sa pui cuvintele in ordine, atatea cuvinte si atatea sensuri… mi se parea imposibil. Bagandu-mi asta in cap, am hotarat sa vad cum e sa scrii. Am scris o pagina si a inceput sa-mi placa. Mi-am dat seama ca am scris-o instant, desi aveam atat de multe in cap.
Marea Dragoste – Tango : Si cartea?
CORNEL ILIE: Cartea inca nu e. Nu e gata pentru ca am ideea, stiu despre ce o sa fie, am inceput asa schematic cu niste idei… dar…
Marea Dragoste – Tango : Va fi un best-seller…la cat succes are Vunk!
CORNEL ILIE: Stiu eu?! E cu totul alta piata. As vrea…
Marea Dragoste – Tango : Spuneai ca nu vrei sa o dai in concerte ca sa nu arunce lumea cu cartea dupa tine, pe scena.
CORNEL ILIE: Ma gandeam sa o public sub un pseudonim pentru a vedea reactia lumii, sincera – daca place sau nu. Sa nu placa doar pentru ca place muzica noastra. Dar nu, o sa-mi asum asta. Sigur nu o sa fie cea mai buna carte, dar sigur va fi o viziune interesanta asupra unor lucruri simple. Nu am scris-o inca pentru ca, neavand tehnica asta a scrisului, scriu din instinct. Am inteles ca trebuie sa scrii in fiecare zi si eu inca nu am timp pentru lucrul acesta. Este un an in care noi avem concerte foarte importante.
Marea Dragoste – Tango : Industria muzicala este o competitie continua. Nu ti-e teama ca, in fiecare sezon, trebuie sa te reinventezi? Poate la un moment dat nu o sa mai stii ce sa mai spui…
CORNEL ILIE: Singura teama este sa nu-si piarda lumea interesul fata de modul in care noi spunem ceea ce spunem. Facand totul foarte sincer, asa cum simtim noi sa spunem si sa cantam, nu exista pericolul sa uitam ceea ce vrem sa transmitem, de fapt. Tot ceea ce transmitem este foarte autentic. Si chiar daca ceea ce spun acum peste un an o sa mi se para o tampenie, asta nu inseamna ca nu a fost real sau ca nu a fost sincer. Dimpotriva!
Marea Dragoste – Tango : Daca oamenii, la un moment dat, se vor plictisi de asta, ce ai stii sa faci, in afara de muzica?
CORNEL ILIE: O sa scriu.
Marea Dragoste – Tango : Dar din asta se poate trai? O sa fii sarac.
CORNEL ILIE: Depinde. Probabil. O sa fiu sarac ca bani, dar nu am emotii pentru asta. Ce as vrea sa fac la batranete este sa predau tenis copiilor. Asta as face.
Marea Dragoste – Tango : Joci bine tenis?
CORNEL ILIE: Da. Sa fiu antrenor de tenis pentru copii, asta mi-ar placea.
Marea Dragoste – Tango : Ce spune tata despre tine? E mandru?
CORNEL ILIE: E foarte mandru. I-am dat motive sa fie mandru. E mandru si pentru ca, in 1998, cand lucram in Pro TV si aveam un salariu foarte bun, am renuntat la tot pentru a face muzica. Am vrut sa incerc sa traiesc numai din asta, desi la ora aia nu aveam nimic, nu stia nimeni de noi. L-am chemat sa bem o bere, el credea ca o sa-i spun ca ma insor si a venit si cu un prieten foarte bun pe care il dorea ca nas pentru ca i-am spus ca ii comunic ceva foarte important. I-am spus ca renunt la tot si fac muzica si ca o perioada il rog sa ma ajute pentru ca nu o sa mai am de unde sa am bani. Evident ca a ramas blocat ca nu ma insor si, mai rau, ca trebuie sa aiba grija de mine o vreme. A spus „ok, daca tu crezi ca asta este bine pentru tine”…
Marea Dragoste – Tango : Dupa momentul din 1996, cand s-a stins mama ta, tatal a putut sa mearga mai departe cu altcineva?
CORNEL ILIE: A incercat, desi mi-a spus de la inceput ca nu o sa se mai recasatoreasca vreodata. Nici nu a mai avut copii cu altcineva. A incercat sa traiasca, pur si simplu. Nu a mai facut alti pasi…
Marea Dragoste – Tango : Iata o mare dovada de iubire!
CORNEL ILIE: Exact. Asta, intr-adevar, e o dovada de iubire.
Marea Dragoste – Tango : Va exista momentul cand, la finalul unui concert, se va canta piesa „Noi o scoatem la capat”, o sa cada lumina, o sa plecati de pe scena si nu o sa va mai vedeti niciodata? Asa cum spuneai candva ca vezi sfarsitul acestei trupe?
CORNEL ILIE: Acum nu stiu daca finalul va fi declarat sau nu. Nici nu stiu cum as vrea, de fapt, sa se intample.
Marea Dragoste – Tango :  Va vedeti la 60 de ani cantand in Vunk? Cu „U” de la „ultimul”?
CORNEL ILIE: Acum cativa ani ma uitam la trupele care sunt mult mai in varsta decat noi, unele s-au pierdut, si-au cam calcat numele in picioare… Doamne fereste sa ajungem si noi in momentul acela! Doamne fereste sa nu avem discernamantul momentului cand trebuie sa ne retragem. Nu ne vedem cantand ca trupa, la 60 de ani… Desi nu mai e foarte mult. Eu ma vad compunand…
Marea Dragoste – Tango : Important este ca voi „o scoateti la capat”.
CORNEL ILIE: Da. Nu-mi este teama, pentru ca am luat-o de atatea ori de la capat. De fiecare data am inceput-o dintr-un subsol… laboratorul de muzica era la subsolul cladirii, primul loc in care am repetat veodata a fost in subsolul unei case, dupa ce am renuntat la serviciu si am zis sa facem trupa sa mearga eram in subsolul blocului… Apoi m-am mutat in subsolul altei case, unde am tinut studioul pana acum doi ani. Nu am emotia inceputului.
Marea Dragoste – Tango : Care este mesajul tau, al celui care esti acum, pentru baietelul timid, caruia ii placea de fata din banca a doua, care desena frumos si avea un pat rosu in camera cu tapet cu padure si… habar nu avea ce tip special o sa devina?
CORNEL ILIE: I-as spune sa se bucure de timiditatea lui, ca o sa-l ajute foarte mult si sa nu-i fie teama de ceea ce simte. Atunci eram privit ca un ciudat!
Marea Dragoste – Tango : Iar celui care vei fi peste ani, ce-i spui?
CORNEL ILIE: Vine baiatu’! Cel din viitor… sa fie un tata intelegator. Atat!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.