Pe Cristian Sofron il cunoastem, parca, dintotdeauna, caci rolul care l-a consacrat, cand era doar un pusti – “Mihu” din “Toate panzele sus” – a intrat cu usurinta in inimile ultimelor generatii. L-am mai putut vedea, apoi, intr-o colectie de filme regizate de Sergiu Nicolaescu, unde ne-a reamintit de talentul sau, dar si in alte productii de cinema si in piese de teatru pe care le-am urmarit cu drag. Insa, in interviul de mai jos, l-am invitat pe Cristian Sofron (54 de ani) sa ne vorbeasca despre altfel de roluri ale vietii sale, cel de tata si de sot al actritei Andreea Macelaru Sofron (41 de ani), iar actorul ne-a raspuns cu franchete.
Marea Dragoste / Tango: Cum arata o casnicie intre doi oameni care sunt amandoi actori? Mereu am crezut ca artistii au alte date sufletesti…
Cristian Sofron: In zona asta sunt niste raspunsuri-stas, la care n-am sa apelez, ci am sa spun cu sinceritate ca nu cred ca exista vreo regula. Noi am jucat in destul de multe spectacole impreuna. Sunt roluri, sunt proiecte pe care le mai discutam amandoi, ne mai sfatuim, dar sunt si situatii cand nu avem aceste discutii profesionale acasa. Si cred ca e mai bine asa, macar din cand in cand. Noi, probabil ca stii, avem doi copilasi care sunt destul de mici…
Marea Dragoste / Tango: Da, Sara si Luca.
Cristian Sofron: Exact. Iar ei ne preocupa atat de mult, incat ne raman putine alte lucruri de facut in afara de asta. Ne straduim sa stam cu ei cat de mult putem. Mai ales ca Sara are si ea unele tendinte artistice – face balet si se pare ca e foarte buna si foarte apreciata. Iar Luca studiaza si el tobe! (zambeste) Deci sunt amandoi interesati de zona artistica. Nu stiu daca vor merge in viitor in directia aceasta, dar deocamdata observ ca-i preocupa activitatile astea, le face placere sa intre in acest joc.
Marea Dragoste / Tango: Va bucura asta sau nu prea, avand in vedere felul in care traiesc unii artisti la noi in tara?
Cristian Sofron: Nu stiu ce sa-ti raspund la intrebarea asta. Pentru ca nu sunt dintre cei care spun, vehementi, ca nu vor sa-si vada copiii facand asta. Daca ei isi vor dori sa devina artisti, cred ca e absurd sa ne impotrivim. Putem, insa, sa le oferim cat mai multe variante, iar ei, in timp, sa aleaga. Altfel, ar fi nedrept sa intervenim. Daca destinul Sarei este sa faca balet, cum sa vin eu si sa-i spun: Nu, sa nu te prind ca faci balet? Desi mie mi se pare ceva monstruos de greu baletul… Si am teoria mea despre acest domeniu: daca nu esti in primii 10-20 din lume, aproape ca faci degeaba balet.
Marea Dragoste / Tango: Cine stie, poate va ajunge in primii 10 sau 20!
Cristian Sofron: Poate, sigur ca da, sa dea Dumnezeu! Chiar mi-as dori din suflet.
Marea Dragoste / Tango: Banuiesc ca timpul pe care il petreceti alaturi de copii va fura din timpul pe care l-ati avea doar cu sotia. Va afecteaza lucrul asta?
Cristian Sofron: Eu incerc sa fiu, in primul rand cu mine, o persoana cat se poate de cinstita, si atunci am sa-ti raspund ca da. Afecteaza relatia de cuplu. Desi sunt absolut incantat cand putem sta toti patru acasa, facand fel si fel de nebunii, simt ca de multe ori ar trebui sa-mi petrec mai mult timp cu Andreea, numai noi doi! Sunt convins ca lucrurile ar fi si mai bune daca am putea sta macar un pic mai mult timp numai noi, amandoi. Dar este greu. Sigur ca ne face mare placere amandurora sa fim cu copiii, dar mi-as dori sa avem, uneori, un timp doar al nostru.
Marea Dragoste / Tango: Cand aveti, totusi, timpul acesta, ce va place cel mai mult sa faceti?
Cristian Sofron: Intr-o vreme ne propuseseram sa iesim la un restaurant, o data la nu stiu cat timp, numai noi. Am si facut asta, o vreme, si era foarte bine cata vreme ne-am tinut de intelegerea asta. Uneori simt lipsa acestei perioade. In rest, mai mergeam impreuna prin parc, ne mai plimbam, dar deja e un lucru care tine de domeniul trecutului… Resimt, repet, lipsa acestor ore impreuna. Si stiu ca ar trebui sa ne reluam aceste obiceiuri atat de placute. Insa, e absolut minunat si acum, cand iesim in parc cu prichindeii, nu se compara una cu alta, dar asta nu inseamna ca nu tanjim, uneori, dupa acele doua ore doar ale noastre.
Marea Dragoste / Tango: A fost o dragoste la prima vedere cand ati cunoscut-o pe sotia dvs.? De fapt, credeti in conceptul acesta?
Cristian Sofron: Nu stiu ce sa-ti raspund la intrebarea asta. Mi-e frica sa cad in clisee. Sigur, exista cuvantul acesta care pe mine ma amuza destul de mult: “chimia”. Exista o chimie la primele intalniri, categoric, dar nu cred ca exista vreo regula in chestiunile astea ce tin de mersul inimii. Ne-am placut in sensul frumos, minunat al expresiei, dar mai departe s-a intamplat, pur si simplu. Asa a fost sa fie.
Marea Dragoste / Tango: Cand v-ati cunoscut?
Cristian Sofron: Am jucat impreuna intr-un spectacol, imediat dupa Revolutie. Ea era studenta si a fost invitata sa joace. Eu eram actor la Teatrul Nottara. Atunci a fost prima noastra intalnire, si de acolo lucrurile au evoluat clasic, normal.
Marea Dragoste / Tango: Iar primul copil a fost fetita, Sara?
Cristian Sofron: Sara, asa este. Copiii nostri au aparut destul de greu. Noi ne-am dorit imediat copii, insa nu a fost posibil pentru un numar de ani destul de mare. Probabil ca au aparut atunci cand trebuiau sa apara . Si ne-au luat mintile! (rade) Ne-au luminat viata si ne-au implinit-o, ne simtim extrem de norocosi in fiecare zi pentru asta.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani au copiii acum?
Cristian Sofron: Luca are sase ani, iar Sara are opt ani, e doi ani diferenta intre ei.
Marea Dragoste / Tango: Ati trait diferit experienta aceasta a paternitatii pentru faptul ca a venit mai tarziu in viata dvs.? Ati trecut-o altfel prin filtrul maturitatii?
Cristian Sofron: Cred ca da. Nu stiam, nu credeam in viata mea ca este un lucru atat de minunat sa fii tata, sa ai copii. Mi-am dorit copii, e adevarat, dar fara sa constientizez cat de splendid este acest rol! Sunt in continuare uluit de minunea care este sa ai copii si o doresc tuturor celor care isi doresc si ei, desigur, sa li se intample. M-am gandit de multe ori cum ar fi fost daca m-as fi aflat printre fericitii tati care au copii, iar lumea le spune pe strada ca arata de parca ar fi frati, cum ar fi fost daca-i faceam de tanar… Nu stiu cum ar fi fost, dar acum stiu sigur ca sunt innebunit dupa ei si au venit cand au trebuit sa vina.
Marea Dragoste / Tango: Credeti ca exista un timp pentru toate: e drept ca trebuie neaparat sa facem copii cand suntem tineri, de exemplu?
Cristian Sofron: Da, cred ca da. Faptul ca noi am suferit foarte mult la inceput, atunci cand ne doream mult copii si nu i-am putut avea, ma face sa-mi dau seama ca poate ar fi fost altfel daca apareau atunci. Si pentru Andreea, si pentru noi ca si cuplu. Dar vezi, probabil ca trebuia sa mai acumulam niste experiente de viata, de familie, nu stiu. Trebuia, poate, sa fim mai pregatiti decat credeam noi ca suntem, cine stie? Da, exista un timp pentru toate, dar iata ca timpul nostru sa fim parinti este acum, si nu altcandva. Iar miracolul acesta este cel mai frumos din cate ni s-au intamplat.
