Cristian Topescu: Exista viata si dupa Parlamentul Romaniei

de
Cristian Topescu nu mai candideaza pentru un nou mandat de senator. La alegerile din decembrie 2012 nu mai apare pe listele partidului. Insa mandatul sau in inima noastra este cu mult mai pretios. Vocea sa desteapta in noi amintirile unor bucurii cu atat mai valoroase, cu cat le-am primit intr-o vreme in care nu ni se dadea dreptul la emotie si zvacnet.
Dupa ce am cunoscut unii oameni, am iubit si mai mult caii. Si cainii…


Marea Dragoste / Tango:
Inainte de a va alege sau de a vi se alege drumul in viata, ce visati sa deveniti cand veti fi mare? Ce calitati ale copilului Cristian Topescu va recomandau pentru un viitor anume?
CRISTIAN TOPESCU: Visam sa fiu sportiv fiindca aveam exemplul tatalui meu care a fost un sportiv de valoare internationala, participant la Jocurile Olimpice cu echipa hipica a Romaniei. Calitatile au aparut ulterior, cand, dupa ce am debutat la 13 ani in concursurile hipice de sarituri peste obstacole, 10 ani mai tarziu am castigat titlul de campion national.

Marea Dragoste / Tango: Cat din visul acela considerati ca s-a implinit?
CRISTIAN TOPESCU: Mult. Doua titluri de campion national, in 1960 si 1962, si o dragoste de o viata pentru cai. Dupa ce am cunoscut unii oameni, am iubit si mai mult caii. Si cainii.

Marea Dragoste / Tango: Cu ce se ocupau parintii dumneavoastra si care era atmosfera in familie? Ce au fost parintii?
CRISTIAN TOPESCU: Tatal meu a fost ofiter de cavalerie. El mi-a dat o educatie sportiva si militara (disciplina, rigurozitate, cinste, corectitudine). Mama a fost economista. Calma, blajina, nu m-a lovit (parinteste) niciodata. Tata m-a “altoit” uneori, cand eram obraznic. Am crescut intr-o familie caracterizata prin dragoste, intelegere, toleranta si, fiind singurul copil, recunosc ca am fost cam rasfatat. Dar mi-a trecut repede rasfatul.

Marea Dragoste / Tango: Conteaza cea dintai dragoste din viata unui barbat pentru destinul lui?
CRISTIAN TOPESCU: Conteaza, dar nu-i marcheaza destinul. De obicei, prima iubire apare in scoala, desi nu stiu daca poate fi numita iubire, poate doar un prim fior. Imi amintesc, desigur, primii fiori. Raman o amintire frumoasa.

Marea Dragoste / Tango: Mi-ati declarat mai demult ca sunteti la ultima casnicie. Cum ati stiut cand a venit ultima dragoste?
CRISTIAN TOPESCU: Ne-am cunoscut in urma cu 25 de ani, mai exact in 1986, al un spectacol cultural artistic care avea loc in orasul Talmaciu, langa Sibiu. Eu prezentam acolo niste momente sportive, iar in program a fost inclus si un moment artistic care mi-a placut foarte mult. Cineva a cantat cu vocea, acompaniindu-se la pian, dar eu nu am reusit sa vad cine canta. Insa mi-a placut mult. Dupa spectacol, la plecarea spre Sibiu, in autocar, impreuna cu prietenii mei George Mihaita si Horatiu Malaele, care erau si ei in acel spectacol, faceam pariuri legate de cine poate fi persoana care a cantat atat de frumos. Noi ne tot contraziceam cand, la un moment dat, o doamna, care era producatoarea spectacolului, ne-a intrerupt si ne-a spus: Ce va tot certati? Cine a cantat e acolo, in fata, in acelasi autobuz cu voi. Asa am vazut-o prima oara pe Christel, cea care avea sa imi devina sotie. Si apoi ne-am cunoscut, ne-am imprietenit si ne-am vazut… din ce in ce mai rar.

Marea Dragoste / Tango: Din ce in ce mai des…
CRISTIAN TOPESCU: Din ce in ce mai rar, pentru ca ea era profesoara de limba germana la Satu Mare, iar eu lucram la Bucuresti pe langa echipa de fotbal Steaua. Foarte rar reuseam sa ne vedem, ori la Bucuresti, ori la Satu Mare. Dar prietenia noastra s-a consolidat si, 11 ani dupa prima cunostinta, ne-am hotarat sa ne casatorim. In 1997. Iar in 1998 s-a nascut baietelul nostru, Sebastian Felix. Este cu siguranta ultima mea casnicie. Varsta isi va spune cuvantul. Anii trec..

Am vizitat-o pe fiica mea la penitenciarul din Timisoara. Am vazut-o in zeghe si rasa in cap… N-am putut face nimic pentru a-i usura detentia.

Marea Dragoste / Tango: Cum va amintiti acum de cele doua casatorii anterioare? Cum au fost despartirile si cum ati gestionat situatia copiilor? Acum se poarta divorturile cu mare tam-tam…
CRISTIAN TOPESCU: Repet: sunt amintiri frumoase. Fiecare casnicie s-a bucurat de aparitia unui copil (ambii sunt acum oameni realizati si stimati in societate), iar despartirile au fost pasnice. Eu am ramas in relatii foarte bune cu fostele mele sotii, mamele primilor doi copii ai mei. Divorturile din actualitate sunt o nebunie, mai ales cand la mijloc sunt copii.

Marea Dragoste / Tango: Va simtiti vinovat fata de copiii mai mari ca nu ati reusit sa traiti langa cele care i-au nascut? Va reprosati ceva?
CRISTIAN TOPESCU: Nu, nu ma simt vinovat. Mi-as putea reprosa poate doar faptul ca viata mea profesionala mi-a luat mai mult timp decat cel dedicat vietii personale.

Marea Dragoste / Tango: Cum ati traversat perioada in care fiica dumneavoastra cea mare, Cristina, a fost arestata pentru tentativa de iesire ilegala din tara? Ce ati incercat sa faceti, cum ati reusit sa rezistati unei asemenea incercari?
CRISTIAN TOPESCU: Greu… A fost greu pentru un tata care in acea perioada era suspendat de la TVR, fiind in dizgratia unor personaje importante din conducerea tarii. Am vizitat-o pe fiica mea la penitenciarul din Timisoara. Am vazut-o in zeghe si rasa in cap… N-am putut face nimic pentru a-i usura detentia. Dar a venit decembrie 1989 si s-a intors acasa, intarita moral. Uneori, in orice rau este si un bine.

Marea Dragoste / Tango: Si in relele care vi s-au intamplat dumneavoastra care a fost binele? Ati fost si dumneavoastra nedreptatit, dat afara din televiziune…
CRISTIAN TOPESCU: In 1983, in urma unui comentariu pe care l-am facut in timpul unui meci de fotbal, unde am spus ca ar fi bine sa li se dea voie fotbalistilor romani sa joace in echipe din strainatate, am fost scos din TVR. Prim-ministrul a interpretat ca am spus sa li se dea voie tinerilor sa plece din tara, dar eu ma referisem la cativa sportivi, la trei, patru oameni, iar dupa aceasta afirmatie a primului ministru, tovarasa de la cabinetul 2 a ordonat: Dati-l afara pe Topescu din televiziune! Si m-au scos, iar eu m-am intors de unde plecasem, la echipa Steaua. Spuneam ca in orice rau e si un bine pentru ca, in perioada aceea, televiziunea romana ajunsese la un program de numai doua ore, in care se transmitea doar telejurnalul. Despre sport nici nu mai putea fi vorba, sportul se dusese in picaj. Ne puneam antene sa prindem bulgarii sau, cei din Banat, sarbii, cei din Vest, ungurii, sau cei din Moldova, rusii. Imi amintesc si de o intamplare amuzanta din vremurile acelea! Se spune ca o delegatie de bulgari a venit la Bucuresti pentru niste contracte comerciale. Tineau legatura cu cei de la Sofia, care ii intrebau ce au rezolvat, iar bulgarii veniti la Bucuresti au anuntat, speriati, ca nu au facut nimic. De ce?, i-au intrebat cei de la Sofia. Pentru ca nici nu putem iesi din hotel!, au spus ei. Aici romanii umbla cu niste fiare lungi in mana si toti intreaba: Ati prins bulgarii? Ati prins bulgarii? Nu iesim pe strada!… (rade)

Marea Dragoste / Tango: Asa e, ce vremuri!
CRISTIAN TOPESCU: Dincolo de gluma, era perioada in care nu se mai transmiteau nici meciuri de fotbal decat foarte rar, meciuri importante si doar cu aprobari de sus. Asa ca am fost expulzat din televiziune intr-o perioada in care nici nu mai aveam ce sa fac pe acolo, nu mai aveam obiectul muncii. Iar pe fiica mea faptul ca a facut trei luni de inchisoare a intarit-o, a facut-o sa fie mai puternica, sa nu mai aiba incredere chiar in toti oamenii, si asta, ulterior, i-a folosit.

Nu ma pot transforma dintr-un om bun intr-un om rau fiindca mi s-a intamplat un necaz

Marea Dragoste / Tango: Dar revolta dumneavoastra, fireasca, cum ati aplanat-o, cum ati reusit sa nu va inacriti, sa nu va inraiti, sa ramaneti un om bun, asa cum sunteti, chiar si in urma unei asemenea nedreptati?
CRISTIAN TOPESCU: E, probabil, o chestiune de educatie, nu pot sa-mi explic. Nu ma pot transforma dintr-un om bun intr-un om rau fiindca mi s-a intamplat un necaz. Oricum, dupa ce am fost scos din televiziune, cineva m-a avertizat: vezi ca telefonul tau e in permanenta ascultat, ar fi bine sa nu ai reactii de nemultumire, abtine-te! I-am urmat sfatul, mai ales ca nu sunt genul sa ma revolt pentru necazurile personale. Mai mult ma supara ce se intampla in jurul meu. Am ramas si atunci un om obisnuit, cu calm , cu echilibru, nu m-am revoltat verbal, ca fizic nici nu putea fi vorba, si, pana la urma, s-a dovedit ca mi-au facut un bine.

Marea Dragoste / Tango: V-a deranjat vreodata diferenta de varsta de 29 de ani dintre dumneavoastra si sotia dumneavoastra? A avantajat vreodata cuplul dumneavoastra aceasta diferenta de varsta? Aveti ceva ce altii nu au?
CRISTIAN TOPESCU: Interesanta intrebare. Greu de raspuns. Pe mine m-a avantajat. Am o sotie inteligenta, frumoasa, apreciata la locul ei de munca, mama foarte buna. Daca diferenta de varsta este avantajoasa pentru cuplu? Cred ca sotia mea ar trebui sa raspunda. Eu sunt subiectiv. Am intr-adevar ceea ce altii poate ca nu au.

Marea Dragoste / Tango: Ce credeti ca a facut-o sa se indragosteasca de dumneavoastra si sa va ramana alaturi pentru totdeauna?
CRISTIAN TOPESCU: La asta nu pot raspunde. Intrebati-o!

Marea Dragoste / Tango: Ce e greu de dus, de indurat, de pastrat intr-o casnicie? Ce se strica si ce se consolideaza intre doi oameni care se iubesc, o data cu trecerea anilor?
CRISTIAN TOPESCU: Greu de dus? Nimic, cand exista intelegere. De indurat? Sa nu exageram! De pastrat? Respectul reciproc, in primul rand. Intre doi oameni care se iubesc, nu se strica nimic. Micile neintelegeri sunt firesti. Ele nu se manifesta in fata copilului nostru si se aplaneaza repede.

Marea Dragoste / Tango: Cum sunteti astazi ca tata si cum ati fost in anii in care copiii erau mici? Cat de des va vedeti? Cat de declarativ sau de tacut va iubiti?
CRISTIAN TOPESCU: Sunt un tata care s-a purtat cu blandete cu ai sai copii, un tata care, absorbit de preocuparile profesionale, si-a sarutat uneori copiii, atunci cand dormeau; sunt recunoscator mamelor lor care au vegheat mai mult decat mine la felul cum au crescut. Oricum, declarativ sau tacut, ma mandresc cu copiii mei. Ei sunt cea mai importanta realizare a vietii mele.

Nu sunt robul “zeului ban”, caruia i se inchina acum multi oameni si isi distrug sanatatea, mai ales cea mentala, in goana pentru acumularea de cat mai multe bunuri materiale.

Marea Dragoste / Tango: Cum va adaptati la lumea in care traim? Ati invatat sa lucrati pe computer? V-ati luat masina?
CRISTIAN TOPESCU: Nu sunt adaptat. Nu lucrez pe computer. Scriu de mana, cu pixul, si nici nu sofez, pentru ca nu ma tenteaza sofatul. Nu am aptitudini tehnice. Asa ca ma descurc mergand mult pe jos sau uneori cu taxi-ul, cand parcurg distante mai mari. Si doua-trei drumuri cu taxi-ul ma costa mai putin decat tot ceea ce inseamna cheltuielile necesare intretinerii unei masini.

Marea Dragoste / Tango: Sunteti un om bogat? Ati castigat de-a lungul anilor pe masura bucuriei pe care ati adus-o in vietile noastre?
CRISTIAN TOPESCU: Nu sunt un om bogat. Am venituri modeste, ca senator (efemer) si ca pensionar militar (cu 35 de ani de vechime in armata). Bucuria pe care poate ca am adus-o unor telespectatori iubitori de sport o datorez marilor campioni ale caror performante le-am comentat: Nadia Comaneci, Ivan Patzaichin, Ilie Nastase, Ion Tiriac, fotbalisti, handbalisti, gimnaste etc. Aceasta bucurie este o recompensa sufleteasca mult mai importanta decat una materiala.

Marea Dragoste / Tango: Va pasa de lucrurile materiale? Sunt importanti banii in viata unui barbat?
CRISTIAN TOPESCU: Imi pasa, dar nu sunt robul “zeului ban”, caruia i se inchina acum multi oameni si isi distrug sanatatea, mai ales cea mentala, in goana pentru acumularea de cat mai multe bunuri materiale.

Marea Dragoste / Tango: Mai faceti vreun fel de sport? Cum va ingrijiti? Cum va pastrati sanatatea corpului si agerimea mintii?
CRISTIAN TOPESCU: Mersul pe jos si inotul. Tenisul de camp cam rar, din lipsa de timp. Imi pastrez sanatatea fara sa fac excese alimentare, bahice, toxice (nu fumez) sau nocturne (nu pierd nopti). Ma comport cu masura in toate. Agerimea mintii se pastreaza, cred, prin lectura, prin discutii cu oameni interesanti, preocupati de ceea ce se intampla in jurul nostru. Si prin transcrierea pe hartie a unor ganduri.

Marea Dragoste / Tango: De unde va vin bucuriile sau clipele de fericire?
CRISTIAN TOPESCU: Din familie si printre prieteni. Am multi.

Marea Dragoste / Tango: Dar tristetile de unde va vin?
CRISTIAN TOPESCU: Din constatarea ca raul se manifesta atunci cand oamenii buni nu fac nimic. Nu am spus eu asta, e un citat dintr-un scriitor britanic. Dar e perfect adevarat. Sa ne uitam ce se intampla in jurul nostru. Sunt atatea rele care se manifesta, iar oamenii stau pe margine si comenteaza, se uita la televizor, vorbesc intre ei, dar nu fac nimic. Nu inseamna ca ar trebui sa aiba loc o revolta populara, dar daca fiecare ne multumim sa fim doar spectatori, fara sa ne exprimam macar vocal nemultumirea, raul va exista in continuare.

Marea Dragoste / Tango: Cand ati plans ultima oara?
CRISTIAN TOPESCU: La un meci de handbal masculin, in 1977, cand echipa Steaua a fost invinsa de o echipa ex-iugoslava, Borac Banja Luka, cu ajutorul unor arbitri ex-sovietici. N-am plans, dar mi s-a pus un nod in gat si am incheiat cu greu comentariul unei transmisiuni directe tv.

Marea Dragoste / Tango: Ce anume va face sa radeti?
CRISTIAN TOPESCU: Prostia omeneasca. Albert Einstein spunea ca a studiat doua fenomene: imensitatea Universului si raspandirea Prostiei – adaugand ca, in ceea ce priveste imensitatea Universului, are unele dubii.

Ma intorc la uneltele mele de baza, scrisul si vorbitul in mass media. Am in plan chiar si o carte, cu titlul provizoriu „Patru ani in parlament”.

Marea Dragoste / Tango: Exista cu adevarat fair-play in lumea sportului sau in lumea in care traim?
CRISTIAN TOPESCU: Este din ce in ce mai putin fairplay in lumea sportului, iar el dispare si din viata noastra de zi cu zi. Ne-am inrait considerabil.

Marea Dragoste / Tango: Ca om politic, cat ati fost senator, ati sa faceti ceva, sa schimbati ceva?
CRISTIAN TOPESCU: Eu nu m-am considerat niciodata un om politic. Sunt un om de sport care a fost convins sa candideze pentru Senatul Romaniei cu argumentul ca in forul legislativ trebuie sa fie si o voce care sa sustina sportul romanesc. Acesta este argumentul. Iar eu nu ma manifest in afara competentelor mele. Stiu la ce ma pricep si ma pot pronuna in ceea ce priveste sportul, educatia fizica, miscarea pentru sanatate, mass media – pentru ca am lucrat 35 de ani in televiziune, dar nu ma exprim in afara chesiunilor la care ma pricep, desi traim in tara in care cei mai multi se pricep la toate. Daca am lua acum o camera si un microfon si am iesi pe strada sa adresam trecatorilor niste intrebari dintre cele mai trasnite, de genul “cand o sa ajungem sa traim pe luna?”, “cand va fi sfarsitul lumii?”- ca acesta este un subiect de actualitate – am constata ca orice trecator va avea o parere. Nu vom intalni prea usor un roman care sa spuna: domnule, doamna, nu va pot raspunde, pentru ca nu ma pricep. Eu am un principiu al vietii mele profesionale: sa nu ma exprim in afara unor chestiuni la care nu ma pricep.

Marea Dragoste / Tango: Insa acum nu mai candidati…
CRISTIAN TOPESCU: M-am hotarat sa nu mai candidez, asta dupa ce am incercat politica din Romania si m-a facut sa nu vreau sa mai continui. Relatiile interumane sunt realmente distruse, in Parlamentul Romaniei oamenii au devenit dusmani pentru ca au optiuni politice diferite, iar eu in acest mediu nu ma simt bine. Asa ca m-am hotarat sa nu mai candidez. Ma intorc la uneltele mele de baza, scrisul si vorbitul in mass media. Am in plan chiar si o carte, cu titlul provizoriu „Patru ani in parlament”. Exista viata si dupa Parlamentul Romaniei, care, intrucat au aparut niste personaje exotice in el, va fi si mai dezamagitor decat pana acum.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *