Cristina Grama: Oamenii cred că noi lucrăm coafură, dar, de fapt, facem lumea mai frumoasă și mai fericită

de

Cristina Grama, cunoscută ca hair designer curajos și inovativ, creatoare a Salonului și Academiei de Coafură Fason, tocmai a lansat la Brașov, în cadrul galei Eternal Beauty, o nouă colecție de coafuri, „Identitate și evoluție” și o enciclopedie de hairdesign intitulată „Arte împletite în păr”. Prilej minunat să stăm de vorbă despre anii devenirii sale, despre curajul de a-ți transforma mai întâi propria viață și apoi pe a celor din jur, înfrumusețând-o, dăruindu-i lumină, strălucire și culoare.

Fotografii de Christina One; Stilistă: Alexandra Grama; Make-up artist: Antonia Rondelli

Alice Năstase Buciuta: Ce anume din copilăria ta crezi că te-a ajutat să ajungi aici, ce atuuri ai avut dintotdeauna?

CRISTINA GRAMA: În copilărie am făcut sport de performanță, lucru care m-a ajutat foarte mult să am o putere de concentrare pe termen lung, să am rezistență fizică și să fiu în competiție cu mine însămi. Asta înseamnă sport de performanță: când simți că nu mai poți, totuși, să tragi mai tare, ca să îți depășești propriile limite și să evoluezi în fiecare zi. Părinții mei au lucrat în același domeniu, frizerie și coafură, însă m-au ținut departe de profesia lor, cu gândul că aș putea să am o viață mai ușoară. Pentru că ei au considerat că e grea această meserie, se stă mult în picioare, ai de-a face cu oameni de diferite facturi și trebuie să ai răbdare, să îți controlezi tot timpul poziția, mimica feței, să fii tot timpul binedispus. Ești, cumva, pe scenă, tot timpul, iar asta nu e ușor.

Și totuși, tu ai ales același drum. Cum, de ce?

CRISTINA GRAMA: Pentru că a venit Revoluția… Și acum, la douăzeci și șapte de ani după Revoluție, privesc în urmă și simt că în prima parte a vieții am trăit în întuneric. Am descoperit atât de multe lucruri de atunci, totul s-a schimbat!

Ce îți lipsea în anii comunismului?

CRISTINA GRAMA: Atunci nici măcar nu știam ce îmi lipsește! Pot să spun acum că mi-aș fi dorit să fac o școală de arte și că acesta este lucrul pe care îl regret. Dacă ar fi să o iau de la început, asta aș face. Aș folosi toate informațiile în același demers, făcând aceeași meserie, la care aș adăuga, poate, și designul vestimentar. Îmi plac toate ramurile artistice ale modei. Dar am înțeles acest lucru abia după ce am trecut pragul comunismului. Am descoperit cărți, am descoperit că există mult mai mult dincolo de limitele pe care le aveam. Nu știam multe lucruri. Am început să aflu, am devenit curioasă și am început să analizez. De aici a început progresul meu. Mi-am pus întrebări tot timpul, am descoperit, am învățat că privești un om, o imagine sau o lucrare nu numai pentru că arată bine. Îmi puneam tot timpul întrebări: de ce îmi place, de ce nu îmi place, ce stare îmi dă, ce emoție simt, cum aș fi făcut eu, și de aici am început să dezvolt partea de conceptualitate și puterea de a crea din orice; de la o floare la un film, la o melodie sau la o poezie, eu pot să îți fac o colecție de coafură. Îmi place să interpretez vizual.

Mi-ai spus că părinții tăi au încercat să te țină departe de această profesie. Ce s-a întâmplat, totuși, de ai încălcat dorința familiei. Tu ai studiat altceva, nu?

CRISTINA GRAMA: Am terminat Facultatea de Drept. Am licență în Științe Juridice și Administrative, am făcut facultatea în timp ce lucram deja. După ce am luat bacalaureatul, părinții m-au îndrumat către o facultate, însă eu am decis că vreau să am propriul venit. Prima variantă pe care o aveam la îndemână a fost chiar domeniul pe care îl vedeam în casă, coafura, căci nu știam să fac nimic după ce am terminat liceul și atunci m-am gândit că, avându-i pe ai mei, mi-ar putea fi mai simplu. Am încercat să mă înscriu la o școală de coafură, dar am fost refuzată. Asta se întâmpla înainte de 1989, chiar în vară. Nu am reușit să intru la nicio școală pentru că m-a împiedicat diploma de bacalaureat. Pentru coafură trebuia să mă înscriu la UCECOM, era singura școală pe atunci. A trebuit să mă interesez de un curs de specializare la locul de muncă, însă și acelea se făceau destul de rar și erau ocupate locurile de coafură. Așa că am optat pentru frizerie. Am lucrat alături de tatăl meu în frizerie timp de treisprezece ani, timp în care mi se părea că aveam succes și am intrat într-un vârtej al lucrurilor care mi se păreau necesare la vârsta aceea, să îmi iau garsonieră, să îmi termin facultatea la fără frecvență, să agonisesc niște lucruri, mobilă, televizor…

Nu a fost greu să lucrezi în zona asta de frizerie, unde sunt doar bărbați și tu erai o fată de douăzeci și ceva de ani?

CRISTINA GRAMA: Nu. Am învățat destul de repede și de ușor avându-l pe tatăl meu alături. Mi-a explicat tot ce nu înțelegeam, din aproape în aproape, iar când am început să lucrez, mi s-a părut firesc și ușor. Nici nu îmi dau seama când au trecut anii. Am terminat între timp și facultatea, dar am picat licența prima dată. Apoi am făcut o pauză și am luat licența puțin mai târziu.

Nu regreți faptul că poate ai fi putut să folosești mai mult anii aceia? Cum privești către perioada de atunci?

CRISTINA GRAMA: Privesc cu frica de a nu fi rămas așa. Nu îmi pare rău că au trecut anii, dar singurul lucru care îmi stârnește frica este că aș fi putut să rămân acolo și nu aș fi aflat niciodată că se poate și altfel. Abia după ce am avut un declic, mi-am dat seama despre acea perioadă că este plată și aproape inutilă…

Cum a venit acest declic?

CRISTINA GRAMA: Pur și simplu am mers pe stradă și drumul m-a dus către Cărturești. Am intrat în librărie și am rămas acolo toată ziua. Din ziua aceea, toți banii mei s-au dus pe cărți. Am ajuns acasă în acea zi cu vreo cinci cărți, le-am început pe toate și nu știam pe care să o termin mai repede.

Ce fel de cărți?

CRISTINA GRAMA: Știu că erau între ele „Agonie și extaz” – viața lui Michelangelo Buonarroti și romanul „Bucuria vieții” despre Van Gogh, alături de cărți de culoare și albume de artă… Apoi am început să iau cărți pentru dezvoltare personală, de spiritualitate, care m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt și să mă cunosc. Pentru că nu îmi ajungea timpul să citesc cât aș fi vrut, am început să îmi cumpăr și filme cu viețile marilor artiști din toate domeniile și să învăț și din filme.

Deci cărțile au adus schimbarea.

CRISTINA GRAMA: Da, nu pot să o asociez cu altceva. Și astfel mi-am adus aminte cât de mult îmi doream să fac coafură… După pauza de patru ani, în care am stat acasă și am crescut cei trei copii, am decis să fac un curs de coafură și am ales Academia Blondi, care era vizavi de salonul la care lucram eu atunci. Și acolo m-am descoperit.

Cum au fost anii în care ai stat acasă cu copiii? Ce a schimbat în tine maternitatea?

Pagini:  1 2 3

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *