fbpx

Cristina Stănciulescu: I-am scris o scrisoare lui Paler. Și de aici a început totul…

de

A fost campioana emisiunilor de radio de la care nu-ți puteai desprinde auzul. A făcut și a condus cele mai bune reviste glossy, a realizat – și o face în continuare, cele mai bune interviuri online. Iar acum vedetele postului TV de al cărui PR se ocupă au intrat, cu siguranță, pe cele mai bune mâini, căci Cristina Stănciulescu este o profesionistă a lucrurilor făcute cu iubire și cu nebunie a detaliului perfect. Dar nu despre noul ei job de la PRO TV, nici despre izbânzile sale de jurnalistă sau manager de presă am vorbit, de data asta, ci, într-o prelungire a conversației noastre de acum câteva ediții, am ajuns să povestim despre dragoste și alți îngeri. Pe cine iubește femeia care a așezat în pagini de hârtie și pagini de eter iubirile altora? Îngerii iubirilor ei se numesc Mihail, Theodor și, cu mult înainte, a fost Octav…

Fotografii de Andreea Goia

Alice Năstase Buciuta: Ai vrut de la început să fii jurnalistă?

CRISTINA STĂNCIULESCU: Nu, am vrut să fiu actriță. Țin minte că actorul Silviu Stănculescu a venit în vizită la noi la şcoală, la Piteşti şi m-a frapat aerul lui de dandy. Era frumos, avea o gropiță în barbă, spunea poezii, iar când vorbea, vorbea corect, cu o dicţie pe care n-am s-o uit niciodată… Iar eu am fost sedusă definitiv şi am zis: „actriţă mă fac!”. Apoi, însă, am abandonat ideea, dar în clasa a XI-a, la liceul Nicolae Bălcescu din Piteşti, a venit profesorul de matematică (un domn pe care îl ţin minte şi astăzi căci era un personaj exotic, avea pelerină neagră şi geantă diplomat şi ne preda matematică în japoneză când se plictisea, pentru că el era, pur și simplu, un geniu) – şi ne-a spus că face o trupă de teatru şi că va pune în scenă, pentru liceu, piesa „Nota zero la purtare”. Şi atunci am simțit revenind dorința de a fi actriță, așa de puternic, încât am avut chiar un acces de divă care vrea neapărat rolul principal şi m-am băgat în faţă, am dat din coate… Mi-am dat seama atunci că aş fi putut face faţă şi unei vieţi în realitate ca actriţă!

Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar măcar a folosit accesul tău? Te-a luat?

CRISTINA STĂNCIULESCU: Da, m-a luat pe mine în rolul principal. Și ţin mine că repetiţia din seara aceea a fost ieşirea mea din această lume şi intrarea cu capul înainte, cu mintea şi cu sufletul într-o lume a teatrului pe care după aceea am iubit-o foarte mult. Numai că, ajunsă acasă, tata m-a certat şi mi-a spus nu asta este calea şi că nu mă lasă să mă fac actriță şi că este o prostie. În Piteştiul anului 1986 teatrul exista doar la televizor, la radio şi pe scene, dar în viața adevărată nu se prea accepta această meserie, așa că a trebuit să dau la Medicină de trei ori.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Ce erau părinţii tăi?

CRISTINA STĂNCIULESCU: Tata era ofiţer şi mama, profesoară de limba română şi de franceză. Acum sunt pensionari.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Şi deci ai dat la Medicină de trei ori…

CRISTINA STĂNCIULESCU: Am dat la Medicină trei ani la rând, fără să intru. Puteam să dau 33 de ani, nu aş fi intrat niciodată, pentru că eu, când văd sânge, spital, paralizez, mi-e frică şi nu aş fi putut face profesia asta. Dar pe vremea aceea să fii medic era o garanţie că urma să trăieşti mai bine, se căutau meserii dintr-astea sigure, de viitor. Însă eu nu eram făcută pentru asta.

 Marea Dragoste/revistatango.ro: Şi ce ai făcut cât stăteai acasă şi aşteptai să mai dai la anu’?

CRISTINA STĂNCIULESCU: Învăţam încontinuu şi citeam încontinuu. În perioada aceea am citit cele mai multe cărţi din viaţă, cele mai multe cărți din lume. Aşa l-am cunoscut pe Paler şi aşa am reuşit să devenim prieteni, citindu-l, într-un bloc din cartierul Nordului al orașului de provincie Pitești.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum?! L-ai cunoscut pe Paler, ați fost prieteni?!

CRISTINA STĂNCIULESCU: Mă rog, asta e o altă poveste… Da. Într-o zi, tata a venit acasă cu nişte cărţi, din care am selectat doar „Un om norocos” a lui Octavian Paler şi am citit-o pe nerăsuflate. Când am terminat cartea, am luat-o de la capăt instantaneu, în acelaşi moment în care am terminat-o. Iar seara, la Europa Liberă – în aceeași seară! – am auzit un comentariu al Monicăi Lovinescu exact despre această carte. Și atunci mi-am zis că eu trebuie să îl cunosc neapărat pe acest om. Nu ştiam dacă este mort sau dacă e viu. Dacă e bătrân sau dacă e tânăr. Dacă locuieşte în Paris sau în Giurgiu. Habar nu aveam cine era, fiindcă pe vremea aia nu aveam Google! Iar eu aveam 20 de ani, ce să ştii în Piteşti despre Octavian Paler?! Ca să nu mai zic că, în vremea aia, era şi interzis.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Și ai ajuns să îl cunoști, ai reușit?!

CRISTINA STĂNCIULESCU: Da, am ajuns să îl cunosc şi să ne iubim foarte tare şi să ne apreciem unul pe altul…

Marea Dragoste/revistatango.ro: Iartă-mă, trebuie să îmi povesteşti de la început!

CRISTINA STĂNCIULESCU: M-ai întrebat ce făceam așteptând să mai dau examen o dată la Medicină… Învăţăm, citeam şi veneam la București, la meditaţii la fizică. Trebuia să faci meditații neapărat, pentru că examenele pe vremea aia la Medicină erau cumplite, erau zeci de candidați pe un loc, ceva îngrozitor! Şi, venită în București pentru meditații, am trecut la un moment dat pe Calea Victoriei şi m-am uitat în stânga, ţin minte, eram pe-un trotuar, şi am întrebat: „ce e clădirea asta?” Eram cu nişte prieteni, iar eu nu ştiam Bucureştiul deloc. Și cineva mi-a spus: „este Uniunea Scriitorilor”.Trecusem pe lângă multe clădiri, dar nu cerusem niciodată detalii… Și atunci am zis: „aaa, eu trebuie să mă opresc, pentru că am pe cineva de cunoscut aici.” Era sâmbătă la ora 12, nu era nimeni acolo, dar, în capul meu, eu credeam că, la Uniunea Scriitorilor, scriitorii chiar stau şi muncesc tot timpul, că ei chiar locuiesc acolo, adică, dacă tot e o uniune, păi să fie o uniune!… (râde) Şi am intrat şi bineînţeles că nu am găsit pe nimeni, era doar un domn acolo care m-a întrebat ce caut. Și i-am spus că îl caut pe Octavian Paler. S-a uitat aşa la mine şi mi-a zis: „Dar dvs. ştiţi câţi ani are?!” Deodată, căpătam o primă informaţie despre el. Și am zis: „Nu… Câţi ani are?” „62”. „V-am întrebat eu câţi ani are?! Nu mă interesează vârsta” – am zis eu, bucuroasă fiind că am descoperit o informaţie, că trăieşte, că are 62 de ani şi că cineva îl cunoaşte, deci locuieşte în Bucureşti. Dintr-o dată, cu o singură informație, mi-am redus căutarea de la planetă la două străzi. Şi a continuat la mişto: „Scrieţi-i o scrisoare!”. L-am întrebat dacă o va primi și dacă îmi va răspunde. Omul, ironic, a răspuns: „Firește”. Dar nu am priceput ironia și am plecat acasă cu un singur gând. Să îi scriu. Am luat trenul din Gara de Nord, m-am dus în Piteşti, am ajuns acasă, i-am scris o scrisoare și i-am trimis-o pe adresa Uniunii Scriitorilor. M-am uitat după aceea în fiecare zi în cutia poştală! Și culmea, ce să vezi, nu îmi răspundea!

Marea Dragoste/revistatango.ro: Totuși, l-ai cunoscut, ce ai făcut?!

CRISTINA STĂNCIULESCU: Am ajuns urmatoarea sâmbătă din nou la meditaţii, am ieşit din bloc, am ajuns din nou în față la Uniunea Scriitorilor, am intrat din nou în curte, iar acolo era… o nuntă! Dar era un cuplu acolo în curte, nişte oameni foarte în vârstă şi foarte frumoşi, iar eu, fireşte, m-am dus, ca orice cetăţean hotărât, la uşa de la intrare, am început să trag de clanţă. Evident că era uşa închisă. „Ce căutaţi aici?”, m-a întrebat doamna contrariată, iar eu am răspuns: „Pe domnul Paler! Trebuie neapărat să dau de el, că i-am scris o scrisoare şi nu mi-a răspuns, iar eu am ceva să îi zic, ceva foarte important!” Şi probabil că eram foarte convingătoare, fiindcă doamna a zis: „Uitaţi, eu am o verişoară care are numărul lui de telefon. Vă dau numărul ei şi o sunaţi și poate vi-l dă.” Am ajuns în Piteşti şi, de sâmbătă de la ora 4, până luni dimineaţă la ora 12 am sunat şi nu a răspuns nimeni, că era weekend . Numai că în capul meu termenul de weekend nu exista, noi în Piteşti nu aveam weekend, aveam zile. Şi abia luni la 12, pe 20 iunie 1987, mi-a răspuns o doamnă. Şi i-am spus că sunt Cristina Pascu (așa mă numeam pe vremea aceea) şi că aş dori foarte mult numărul domnului Octavian Paler, pentru că am ceva important să îi spun. Ea m-a crezut și mi-a dat numărul de telefon. Iar eu am închis telefonul cu ea, apoi am ridicat din nou receptorul, am format, mi-a răspuns un domn şi am zis: „Bună ziua… Domnul Paler?” „Da”. Eu am continuat: „Sunt Cristina Pascu”. Şi el a zis: „Ce ciudat… Ştiţi ce făceam în acest moment?!”… „Nu”. „Vă răspundeam la scrisoare.”

Marea Dragoste/revistatango.ro: Să știi că mie mi-a stat inima în loc, acum!

CRISTINA STĂNCIULESCU: Şi mie, atunci. Mi-a trimis acel răspuns şi din acel moment au urmat câteva luni în care eu – pe vremea lui Ceauşescu, să ne înţelegem, când a suna la Bucureşti era ca şi cum ai suna acum în Canada, costa enorm – am început să îl sun şi să vorbim câte o jumătate de oră sau o oră în fiecare zi. Părinţii mei erau disperaţi, plăteau la telefon sume exorbitante, dar niciodată nu m-au întrebat cu cine şi ce s-a întâmplat. Şi am început să citesc cărţi pe care el mi le indica la telefon și să vorbim despre ele.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar ce i-ai spus, totuși, despre tine, cu ce i-ai captat atenţia?

CRISTINA STĂNCIULESCU: Nu mai ştiu… La început i-am spus ce am înţeles eu dintr-un „Om Norocos”, i-am demontat vreo două fraze, i-am spus vreo câteva idei… Acum nu mai ştiu, dar i-am spus eu ceva, dacă a contat pentru el. Pe mine cartea aia m-a traversat, într-un fel, mi-a răspuns mie personal la ceva atunci, şi cred că i-am transmis acest lucru. Iar după aceea am început să îi scriu foarte multe scrisori. Foarte multe.

Marea Dragoste/revistatango.ro: Şi erai şi îndrăgostită de el…

CRISTINA STĂNCIULESCU: Nu, încă nu, dar urma să fiu… Se construia acolo o poveste… Am vorbit la telefon luni de zile, luni de zile şi, la un moment dat, m-a întrebat dacă nu aș vrea să ne şi vedem. Şi eu am zis că aș vrea…

Marea Dragoste/revistatango.ro: Vă tutuiaţi?

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pagini:  1 2 3

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.