Daca mai putem admite ca unul sau ambii parteneri ai cuplului pot fi virgini cand relatia lor incepe – desi, mai rar se intampla -, nu putem spune ca ei au minti virgine. Nu numai pentru ca ambii au deja experiente de viata, dar si pentru ca fiecare are idei, reprezentari, opinii, constructii mentale, asteptari, astfel incat putem spune: „fiecare cu prejudecatile lui“.
Prejudecatile ne trag de maneca si uneori ne pun bete-n roate
Unele prejudecati functioneaza si influenteaza chiar alegerea partenerului, ele conturand preferinte, uneori imposibil de clintit. Se spune ca dupa cel de al doilea razboi mondial, fetele si femeile s-au confruntat, mai ales in Germania si Rusia, cu provocari nemaiintalnite anterior. Razboiul schimbase radical raportul statistic intre sexe. Oferta masculina scazuse dramatic nu numai ca numar.
Erau putini barbati supravietuitori, iar unii dintre acestia aveau invaliditati greu de acceptat. S-a vorbit atunci despre „complexul printului pe cal alb“ pentru a descrie atitudinea nerealista a sexului feminin. Fetele si femeile inca visau romantic la barbati ca in vremurile normale, ramaneau singure, neacceptand un partener care sa nu corespunda imaginii si ideilor lor despre barbatul dorit. Unele au cedat, s-au resemnat si mariaje ciudate au aparut. Fete cultivate, scolite, maritate, in Rusia mai ales, cu tractoristi sau invalizi de razboi era un fapt privit cu intelegere. In filme, aparea imaginea intelectualei cuplate cu tractoristul, pe care-i unea dragostea de patrie. Frustrarile personale nu mai contau.
Ce cred eu si ce crezi tu sau ce ai tu in cap si ce am eu in cap
Dar exista si situatii in care prejudecatile se structureaza in asteptari, adesea descoperite imediat ce cuplul se pune pe trait. Confruntari intre sisteme de valori apar. Unii cedeaza, altii se opun, iar nemultumirile se aduna in contul unuia, celuilalt sau amandurora. Adesea femeia trebuie sa fie o prelungire a mamei lui, iar barbatul, al tatalui ei.
Intr-un film strain, ea ii cerea lui sa repare ceva, pentru ca in mintea ei barbatul era asociat cu un individ care repara si drege lucrurile in casa. Dar, el nu reuseste. Atunci, ea ii spune, dezamagita si amarata: „Tatal meu ar fi facut lucrul asta!“, iar el, contrariat si ostil, ii replica: „Eu nu sunt tatal tau!“
Cineva mi-a spus cu amuzament ca un barbat considera ca dejunul trebuie pregatit doar de sotia lui si ca ii pretindea chiar mai mult: sa afume laptele pentru ca mama sa il afuma si el credea ca laptele bun este cel afumat. Ideile preconcepute provin din credinte care se transforma in asteptari. Femeia trebuie sa faca curat si mancare, iar daca n-o face ea nu este o adevarata femeie. Oare n-am vazut la televizor barbati care-si bat nevestele pentru ca ele nu corespund ideii lor despre rolul femeii intr-un cuplu?
Traditia a statuat ca femeia trebuie sa fie cu cativa ani mai tanara decit barbatul. Cel mult cinci-sase ani, se spune. Daca asa ceva iti intra in cap, oferta feminina se micsoreaza si, din plecare, sansele unor femei dispar. Intr-un sondaj, la noi, la care au raspuns femei tinere necasatorite, s-a constatat ca ele nu accepta sa castige mai multi bani ca barbatii, ca oricum portofelul lui trebuie sa fie mai umflat ca al ei. O reminiscenta din perioada in care barbatii intretineau sotia si, bineinteles, copiii, spun unii. Si totusi, ceva din acesta idee functioneaza si astazi foarte frecvent. Am intalnit cazul unui barbat somer, care se mutase sa doarma pe o canapea in sufragerie, nu pentru ca ea, care aducea banii in casa i-o ceruse, ci pentru ca el considera ca nu mai are dreptul sa doarma alaturi de ea. Si oricat ar fi acceptat ea situatia creata, el nu putea sa-si schimbe parerea.
Fiecare are exigentele lui, pe care nu ezita sa le comunice celor din jur: nu m-as insura cu una cu copil, nu m-as marita cu un negru, nu m-as insura cu o moldoveanca sau nu m-as marita cu unul mult mai batran ca mine etc. Celebra colectionara de arta Peggy Gugenheim, atat de bogata, spunea cand l-a intilnit pe Max Ernst, ca el a corespuns celor trei idei fixe pe care le avea: era celebru, bogat si frumos. Repertoriul de exigente constituie chiar o parte a mentalitatii fiecaruia dintre noi. A spune ca a renunta la prejudecati inseamna a le inlocui cu altele. Capul nu ramane gol.
Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ
Si, totusi, multi dintre noi ne abatem de la „principii“. Ne trezim in situatii in care principiile pier fie din ratiuni misterioase – atractia si chimia ei -, fie pentru ca nu mai putem alege, conform proverbului „alege, alege, pana culege“.
Cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, adica atunci cand prejudecatile sunt sursa de dezacord, exista unele reguli pe care este bine sa le stim:
• Poti face ca cineva sa-si schimbe ideile preconcepute, poti atenua prejudecatile doar cand celalalt este vulnerabil la schimbare; aceasta vulnerabilitate este mare la inceputul relatiei, cand doi iubiti sunt toleranti si deschisi sa fie „contrazisi“;
• Identifica ideile preconcepute inainte de a te implica si angaja intr-o relatie; daca ea sau el crede ca cuplul nu trebuie sa aiba copii, e bine sa se stie de la inceput. Altfel, preocedeul subversiv de a-i forta mana poate intampina opozitie si „doar o pensie alimentara“;
• Daca vezi ca el crede ca doar el trebuie sa aiba prieteni, iar tu nu, stii la ce sa te astepti. Ori accepti, ori pleci. Boala lunga, moarte sigura, se spune. El poate sa nu renunte si „tu te superi, tu te sfasii“;
• Exista prejudecati cu totul de neacceptat. Ele sunt obligatoriu de cunoscut. Ideile mici pot declansa certuri mici. Ideile mari, nenorocesc vietile;
• Uneori prejudecatile ne protejeaza de riscul de a face prostii mari. Exista prejudecati colective care au o valoare data de experienta indelungata a altora. Daca nu esti o exceptie – si asta trebuie sa o stii -, nu faci decat sa intri in statistici, sa le ingrosi si sa intaresti prejudecata. Asa se nasc stereotipurile;
• Iubirea nu este neaparat un antibiotic al ideilor preconcepute. Exista imunitate de o parte si incapatanare si speranta desarta de cealalta parte. Ele pot dura o viata intreaga.
