Dan Perjovschi: Eu fac arta de cand aveam sapte ani si de-atunci nu m-am oprit niciodata

Lia si Dan Perjovschi s-au numarat printre cei 100 de artisti din toata lumea care sustin ateliere, in perioada 11 iunie – 11 iulie, in programul Wide Open School la Southbank Center din capitala britanica, in cadrul Olimpiadei Culturale, transmite trimisul MEDIAFAX la Londra. Astfel, cu sprijinul Institutului Cultural Roman de la Londra, cei doi au fost prezenti in capitala britanica, de miercuri pana vineri, sustinand aceste workshop-uri interactive pentru tot felul de oameni care simt nevoia sa isi descopere si sa isi exploateze latura creativa, interactionand cu artistii invitati in program.
Totodata, Dan Perjovschi a fost invitat de ICR Londra sa realizeze o serie de desene inspirate de Jocurile Olimpice, o astfel de lucrare figurand de la inceputul anului pe site-ul si in newsletter-ul institutului.
Intr-un interviu acordat MEDIAFAX, Dan Perjovschi a vorbit despre experienta workshop-ului sustinut la Londra, dar si despre alte aspecte ale creatiei sale, in Romania si in strainatate, pana la scena de arta contemporana romaneasca si evolutia acesteia.

Cu cat vrei sa fii mai profesionist, cu atat trebuie sa dedici mai mult timp

Reporter: Cum a fost acest curs?
Dan Perjovschi: Intotdeauna e si fascinant, e si foarte dur, pentru ca eu cu Lia nu avem un curs, noi nu invatam pe cineva sa faca ceva, noi punem pe cineva in situatia sa-si descopere singur ce are de facut, ceea ce, de fapt, nu e un curs, ci sunt 20. Azi, cand am vorbit si-ai fost de fata, am vorbit mult despre viata, nu despre arta – ce-am facut luni, ce-am facut marti, ce-am facut miercuri, nu? Si astea se pot transla vizual, sunt niste situatii de viata. Noi am invatat mai mult din experienta decat din teorie. Si atunci asta dam mai departe. E foarte interesant, eu, la sfarsitul zilei, cand ma duc acasa, ma uit in oglinda, parca n-am cap, mi-au mancat capul, e o chestie canibala, stii?
Rep.: Am vazut ca au fost si romani printre participanti.
Dan Perjovschi: Da, sunt in fiecare zi, vreo cinci sau sase. Sunt oameni care invata dreptul, sunt oameni care faceau computer science, romani sau e un baiat care isi da doctoratul intr-o poveste foarte sofisticata, japoneza. Bine, am mai avut doua fete din Taiwan, care sunt venite in vacanta sa-si limpezeasca mintea, pentru ca la ele in Taiwan e foarte dur si munca pe care o faceau… au lovit un zid, stii?, cand simti ca faci acelasi lucru in fiecare zi, nu-i nimic creativ in chestia aia si tu te gandesti: “Mama, mai bine ma omor decat sa mai…”. Si au venit sa vada, au luat cursul asta. Deci, vezi, e asa de mare responsabilitatea asta! Noi nu predam decat asa temporar, facem workshop-uri, pentru ca astea sunt ca un performance, e ceva artistic cumva in ele. Pentru ca scoala e ceva foarte greu, tre’ sa predai ceva, e extrem de complicat.
Rep.: Ce este creativitatea si cum o poti declansa si integra in viata de zi cu zi?
Dan Perjovschi:  Deci nu pot vorbi in numele nimanui, ca eu fac arta de cand aveam sapte ani si de-atunci nu m-am oprit niciodata, deci nu cunosc in afara acestei povesti altceva, dar pot sa vad ca viata oricarui om, oricat de tembela esti, oricat de nenorocita e, tu poti sa, cum ziceau astia (englezii, n.r.), ‘sexing up’, tu o poti imbunatati intr-un fel. Si-am avut o discutie chiar ieri, cu studentii nostri. Stii, cand te duci la job si ai in fata un ecran si te uiti la el opt ore pe zi timp de cativa ani. Da, dar pe ecranul ala tu ai lipit un sticker, pui creioanele intr-un fel, aicea e caietul ala in care notezi, aici e nu stiu ce, deci ai un fel de compozitie artistica in fata ochilor tai, deci un prim gest de a utiliza creativitate este sa imbunatatesti conditia estetica a locului unde tu te uiti opt ore, poate poti aranja sticker-ul ala in alta parte, poate poti clemele alea sa le pui altcumva… pare foarte stupid ce spun eu acuma, dar e un element extrem de mic cu care poti, cum sa zic, sa-ti faci o viata mai buna. Am notat pe perete niste teme de tipul: mergi cu autobuzul sau cu metroul pana la serviciu si poate te poti uita in metrou la cati oameni sunt imbracati in rosu, poate poti sa-ti propui niste jocuri d-astea vizuale care sa-ti faca zilele diferite.
Rep.: Deci mai degraba creativitatea face parte din viata de zi cu zi decat sa te distantezi de cotidian?
Dan Perjovschi: Asa ma gandesc eu, da. Pentru cei care vor sa se dedice unei chestiuni creative, artistice, oricare ar fi ea, cu cat vrei sa fii mai profesionist, cu atat trebuie sa dedici mai mult timp. Deci, in momentul ala, incepe riscul. Nu mai merge figura cu ‘dupa masa, m-apuc eu si mai desenez’, ‘in weekend… si asa mai departe. Viata e foarte interesanta, dar in acelasi timp poate fi si foarte dura. Si depinde de sansa fiecarui om si de incapatanarea lui sa nu ramana in duritatea aia, sa si-o imbunatateasca.
Sa stii ca va fi aici o expozitie la Hayward care va fi facuta de un puscarias – asta de sta de opt ani in puscarie, nu stiu ce naiba a facut, le-a tot scris scrisori, le-a cerut cataloage, astia i-au trimis si ala a facut un proiect, in puscarie, locul cel mai putin dispus sa fie creativ… Desi acum imi aduc aminte c-am vazut odata niste obiecte in puscariile comuniste, unde n-ai nimic si trebuie din nimic sa faci ceva. Deci in cele mai imposibile locuri poti sa cultivi si sa cresti chestia asta.

E un gen de arta care ma face foarte popular la portari, dar si la director.

Rep.: Ai expus in locuri foarte diferite, in societati foarte diferite, preluand de fiecare data elemente locale si integrandu-le in creatiile respective. Care au fost cele mai interesante reactii, care au fost tabuurile la care nu va asteptati?
Dan Perjovschi:  Intotdeauna e ceva special in fiecare loc. Fiecare tara din lume e cea mai frumoasa tara din lume, asa e! Acum, eu lucrez time specific, mai mult decat local, pentru ca nu am timp sa fac o cercetare prea aprofundata. Si-atunci iau presa, vorbesc un pic cu oamenii, e un fel de cercetare epidermica, la suprafata. Dar, in timpul in care ma aflu acolo, se intampla chestii in lumea larga si in locul ala si pe alea incerc sa le formulez vizual. Arta mea tine de teritoriul democratiei. Stii ca Zidul din Berlin avea grafitti pe partea din vest, nu pe partea din est si aia e lumea asta a noastra. Cand am fost in zone care sunt un pic mai chestionabile din punct de vedere democratic, practic, lucrurile au fost un pic mai complicate. Si pot sa-ti dau un exemplu – la Moscova, poti sa-l critici pe Putin, asa cu juma’ de gura mi s-a spus, dar Biserica Ortodoxa e in afara oricarei… (rade, n.r.). Acum eu rad, dar nici la noi nu e prea… Deci, daca vrei sa-ti gasesc in inima democratiei romanesti niste probleme cu care poti sa ai probleme, iti gasesc. Ca dovada, poneiul roz care a facut valuri in Romania, total neinteles, total prost folosit, total manipulat politic. Deci poti sa ai probleme neavand probleme de fapt. Asa se intampla si in alte tari. Si am expus in Sharjah, in Emiratele Arabe, am expus in Cipru, intre greci si turci, am expus in Chile, in China, deci in locuri in care, teoretic, nu… Deci aici ma simt foarte liber, in Germania ma simt foarte liber, in Franta sau oriunde… cu cat mergi mai la margine si in tari care au probleme, cu atat incepi sa te gandesti. Si eu sunt un artist care nu vrea scandal. Eu nu sunt ala cu caricaturile cu Mahomed, aia a fost o prostie vanduta ca libertate de expresie. In ziua de azi, e asa de usor sa jignesti pe oricine. Deci iti fac un desen, nu mai vorbim niciodata in viata, daca vrei. Orice cultura, poti sa o stigmatizezi imediat si intr-un mod foarte oribil. Dar pe mine nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza sa inteleg niste lucruri. In Emiratele Arabe Unite, unde oamenii pot avea patru neveste, am facut un desen in care arabul imbracat in alb asa zicea: “Give me five!” (rade, n.r.). Si le-a placut.
Da, pentru ca eu am fost invatat in comunism si dupa aia sa lucrez pe marginea aia, unde se poate sau nu se poate ceva. Deci eu ii fac un desen nu despre Biserica Ortodoxa in Moscova, ii fac un desen despre biserica crestina care vorbeste cu moscheia si o intreaba pe moscheie daca ii place feng shui. Si atunci ce e? E o critica la Biserica Ortodoxa, e o critica la aia, ce e aia? Deci fac un desen care nu creeaza reactia politica, pe care foarte multi din artisti o cultiva ca sa aiba succes, deci un desen care pune in chestiune, lumea isi pune singura problema aia, isi pune singura intrebarea aia. Mie imi ajunge asta. Eu de-aia fac umor, il folosesc empatic, nu distrugator.
Rep.: Cat se reflecta propriul background cultural in ceea ce faci?
Dan Perjovschi: Tot timpul, eu am marele avantaj fata de multa lume ca pot fi sceptic si la comunism, si la capitalism, pot sa am rezerve si fata de ideile stanga, si fata de ideile de dreapta, sa am rezerve si fata de societatea de consum, dar si fata de aia egalitarista. Eu pot sa contribui, cum zicea ala ‘sa cante in acelasi cor’ (fostul ministru al Culturii Mircea Diaconu, despre Institutul Cultural Roman, n.r.), la corul asta cu ceva, adica chiar pot, si chiar folosesc talentul asta, si chiar sunt rugat sa vin s-o fac. Adica, eu sunt invitat in muzee in toata lumea asta. Ce-s nebun? Iti dai seama ca fiecare vrea limbajul asta acolo, pentru ca e in acelasi timp popular, dar si foarte specific. Nu-i un gen de arta care respinge, e un gen de arta care ma face foarte popular la portari, dar si la director.
E si, normal, ceva romanesc, absolut. Eu n-am nicio panica cand mi se cere sa fiu patriot sau Romania sau elan sau asta… Eu n-am aceste probleme, astea le au cei care nu sunt. Eu locuiesc in Romania si, daca sunt cel mai bun si reusesc un lucru extraordinar, sunt cel mai bun si roman, si european, si cetatean al secolului 21. Stii care-i povestea cu Romania? Noi suntem geniali in ‘small talk’ in Romania, noi nu facem lucrurile, noi le discutam in mod genial, n-apucam sa le facem genial, numai le spunem, avem un geniu al vorbelor…Si eu pe-asta il folosesc.

De cate ori fac aia o prostie politica in Romania, eu trebuie sa desenez vreo 30 de ziduri la Londra, sa mai treaca din ea.

Rep.: Expozitiile tale din strainatate sunt poate mai vizibile. Expui mai mult in afara decat in Romania?
Dan Perjovschi: Am desenat in orasul doamnei Olguta Vasilescu, pe Electroputere Craiova, un zid de 40 de metri patrati. Spre oras este, e acolo de un an jumate. Mai mare expunere ca asta… Am desenat Institutul Francez cu Cioran, da? Am umplut Bucurestiul cu Cioran, deci ce mai expunere decat asta, la metrou, in statiile de autobuz, peste tot. Am desenat zidul de la Sibiu, de langa teatru, cand a fost Festivalul International de Teatru. Am facut expozitii de la Satu Mare, la Braila, la Constanta, in Romania.
Rep.: Deci sunt posibilitati, la fel…
Dan Perjovschi: Nu sunt, dar ti le gasesti. Nu sunt galerii, sunt ziduri. Nu sunt ziduri, sunt ziare. Nu sunt ziare, sunt carti. Da, mie imi plac astea foarte tare. Bineinteles ca ma oftic de mor cand ma duc prin Romania unde nu se poate desena pe perete, unde sunt conditiile astea vitrege, muzeele old style si asa mai departe. Dar se gasesc solutii si sunt oameni interesanti peste tot care vor sa faca lucruri, in conditiile alea date, care sunt dificile. De la un anumit nivel de notorietate, pe care eu si Lia il avem, ne dam aceasta notorietate inapoi. Deci nu-i cum spun astia care ne acuza, e invers. De cate ori fac aia o prostie politica in Romania, eu trebuie sa desenez vreo 30 de ziduri la Londra, sa mai treaca din ea.

Noi am dat in lumea asta Dada, miscarea Dada, care a rupt si a spart arta cum se facea, arta burgheza, dar nu ne place c-am dat-o. Pentru ca noi suntem cu carul cu boi. Eu nu spun asta cu ura, suntem alt tip de natiune.

Rep.: Despre scena de arta din Romania…
Dan Perjovschi:  E o scena cu energie sa stii, are energie, dar…, cum sa zic asta?, arta romaneasca e ca un copil care a crescut foarte repede si are o mana mai lunga decat ailalta, n-a crescut in mod normal, a crescut in hopuri, asa cum a putut. E foarte interesant ca, dupa 22 de ani in cultura aia in care ne-am maturizat eu cu Lia, acum, dupa 22 de ani de la caderea sistemului comunist, din nou aud povestea cu natiunea romana, cu ce inseamna sa fii artist roman si romanismul si asa o poveste, care e pusa gresit. Cand un membru al Parlamentului se refera la un cetatean roman si spune ca el, membru, e mai roman decat cetateanul, avem o problema pe care nu am avut-o pana acum. In Romania, arta se dezvolta in aceste conditii, in care poimaine poate sa se schimbe. Ea s-a dezvoltat, sunt nume de artisti romani care sunt prezenti pe toate meridianele, sunt anumite institutii…La inceputul anilor ’90, adica prin ’93, arta romaneasca a fost finantata numai de Occident, punct. Fundatia Soros, Goethe Institut, d-astea… Romania nu baga un leu in arta contemporana, nici acuma, Primaria orasului Bucuresti sau marile primarii din tara asta nu baga niciun ban. Ce inseamna atelier de artist, productia lucrarii…Toti vor sa exporte. Si-aicea suntem geniali, c-avem o institutie foarte buna – ICR (Institutul Cultural Roman, n.r.). Deci exportam genial, dar productia la ce exportam?! Pe cine intereseaza? Ca si in filmul romanesc, exista oameni foarte talentati care traiesc intr-o lume libera, se misca, traiesc la Berlin sau in Paris, sunt romani, fac lucruri extraordinare peste tot. Dar nu sunt rezultatul vreunei intelepte politici culturale sau crearii de oportunitati, nu. Este, de multe ori, meritul lor personal. Si e meritul acestei institutii unice (ICR, n.r.) ca stie sa capitalizeze acest merit personal, ca ailalti vor sa te darame, sa-ti ciunteasca ceva, sa-ti taie un picior, sa nu te lase sa vorbesti. Eu, in Romania, in conditiile politice, in anumite conditii politice, ma simt ca un suspect, tot timpul trebuie sa demonstrez de ce desenez in felul care desenez. Aici nu ma intreaba nimeni.
Scena din Romania s-a dezvoltat, daca la inceputul anilor ’90 erau fonduri care veneau din fundatiile occidentale, acuma vin prin bancile occidentale. Unicredit si Erste Bank finanteaza arta din Romania. Si Ministerul Culturii n-are nicio panica pe chestia asta, ca e ocupat cu osemintele lui Brancusi sau cu Sarmizegetusa. De 22 de ani se ocupa cu Sarmizegetusa si acolo creste iarba.
Rep.: Deci, intr-o oarecare masura, poti arata si in Romania creatiile tale?
Dan Perjovschi: Pai cum intr-o oarecare masura? Eu desenez in fiecare saptamana in Revista 22. De 22 de ani am dat publicului roman arta mea in fiecare saptamana, nu ca la Londra, o data pe an. Eu sunt acolo foarte prezent, dar, daca nu vreti sa ma vedeti, nu ma vedeti. Ti-am spus, am umplut Bucurestiul cu Cioran… cine vrea mai mult? Dar am fost platit de francezi (rade, n.r.). Bucurestiul si Sibiul, noi locuim si la Sibiu, sunt orase foarte interesante, cu tensiunile astea ale lor. Ele genereaza creativitate, pentru ca trebuie sa gasesti solutii. (…)
Romania e mult mai traditionala. Asta e realitatea, ce sa ne…? Adica s-au trezit cu aia care fac filme, dar romanilor nu le plac filmele lor. De ce? Ca zic ca le vorbesc de rau tara. Dar se bucura c-a luat premiu la Cannes. Si Brancusi, il avem pe Brancusi, dar nu le place Brancusi. Asta e realitatea cu Romania. Noi am dat in lumea asta Dada, miscarea Dada, care a rupt si a spart arta cum se facea, arta burgheza, dar nu ne place c-am dat-o. Pentru ca noi suntem cu carul cu boi. Eu nu spun asta cu ura, suntem alt tip de natiune. Poate ca asta e realitatea si tot ce este foarte contemporan, agresiv, care pune in chestiune, trebuie sa plece, trebuie sa se elibereze ringul. Nu ma mai supar, asta e dinamica tarii mele, cu ea lucrez.
Eu sunt un caz special, ca eu avand revista prin care lucrez, fac coperte de carti, apar la televiziune, uite, imi iei tu un interviu, eu sunt unul din aia favorizati de media, si-atunci sunt mult mai vizibil decat multa alta lume. Sigur ca ratingul meu, daca intrebi oamenii, eu sunt undeva jos, pentru ca pe primul loc sunt niste pictori figurativi care sunt mult mai celebri in Romania. Ei se potrivesc mai bine felului in care, in mare, lumea de-acolo priveste arta – Stefan Caltia, Horia Bernea, care-a murit, oameni foarte interesanti de altfel. Ar fi interesant sa faci o cercetare astazi, care artist roman e membru al Academiei Romane. Sau sa vezi care sunt premiile UAP (Uniunea Artistilor Plastici din Romania, n.r.) in ultimii 20 de ani sau sa vezi ce artist a primit vreo recompensa din partea natiunii, vreun premiu. Ca sa vezi ceea ce natiunea recunoaste ca important. Nu suntem acolo, dar eu cu Lia am avut o emisiune la Televiziunea Romana live, in anii 2000, trei ore pe saptamana live. Nu poti sa ai asta ca artist in Anglia, ca artist, nu se poate nicaieri in lumea aia. Eu desenez la Revista 22 si redactorul-sef nu se uita ce desenez, el vede desenul gata publicat. E si partea aialalta,
stii? (…) In mediul artistic sunt foarte cunoscut, chiar si in ala politic un pic. Dar la nivel national, nu. Dar nici nu-mi doresc, e cel mai bine cum suntem noi, ca ne lasa in pace.
Rep.: Unde ti-ai mai dori sa mergi?
Dan Perjovschi: Pai mi-am dorit sa merg mai mult in Asia si merg la anul in Japonia pentru o trienala de arta. Anul asta mergem in Islanda, deci am inceput sa expandam Europa, sa mergem in afara ei. N-am fost niciodata in Africa, Lia a fost in Africa de Sud, dar n-am fost niciodata pe continentul african eu, personal, am fost in Algeria, dar nu in inima continentului. Deci as vrea sa merg in zone in care pana acum nu am functionat.
Rep.: Sa abordezi ceva anume?
Dan Perjovschi:  Nu-mi dau seama, trebuie sa vad acolo. Adica tipul meu de desen este teoretic cerut, dar nu stiu daca are acelasi… Iti dau un exemplu foarte simplu: in Israel se citeste de la dreapta la stanga si eu am desene care au vreo doua-trei secvente, merg de la stanga la dreapta, si trebuie sa desenez invers. Deci trebuie sa ma adaptez culturilor si codurilor culturale din alte zone, e foarte dificil. Chinezii, ei nu au litere, ei au concepte cand formuleaza, deci ei privesc imaginea intr-un mod diferit de cum o privim noi si-atunci eu nu pot controla ca-n Romania…. Eu stiu la care desen vei rade, de 22 de ani fac asta, deci stiu cumva ce sa-ti dau, acolo, nu stiu. Ma duc in locuri din astea unde sunt in afara confortului si poate asta o sa nasca alte chestii.
Rep.: Te-ar tenta si alte media – video, sculptura…?
Dan Perjovschi:  Da, mai fac cate ceva, am facut pe langa desen alte lucruri. De exemplu, eu consider cartea ca un mediu si eu fac carti de artist, cu tiraj mic. Ziarul pentru mine e un mediu, un mediu in sine, un material sau tehnica, nu e neaparat un suport. Acum ca tot calatoresc lucrez, ca si voi, cu fotografie, ca toti facem poze. Deci am inceput sa fac fotografii vazand lucrurile si comparandu-le cu ce-am mai vazut. Londra e foarte colorata, autobuzele sunt rosii aici. Am inceput sa fac un fel de desen care foloseste sarma, deci e spatial, incerc da… Vedem unde astea duc.

Dan Perjovschi, nascut in 1961, la Sibiu, este grafician, autor de performance si ilustrator la Revista 22. Artistul combina desenul si graffiti in lucrari executate direct pe peretii muzeelor si centrelor de arta contemporana din toata lumea. Desenele sale sunt comentarii asupra problemelor politice, sociale si culturale curente si sunt influentate de istoria, traditiile si cultura locului in care expune. Dan Perjovschi a decorat, printre altele, pereti ai celebrelor muzee Tate Modern din Londra si MoMA din New York si a expus la Paris, Amsterdam, Edinburgh, Liverpool, Frankfurt, Berlin, Seul, Koln, Venetia, Moscova.

LONDRA (MEDIAFAX)