Am vazut de atatea ori barbati batandu-se cu mana in piept si apoi spunand „O femeie este mult mai frumoasa fara machiaj” sau „Imi plac femeile naturale”. Totusi, cam tot de atatea ori, am observat ca, acelasi barbat care trambita sus si tare ca apreciaza naturaletea feminina, face entorsa cervicala (isi stramba gatul, pe romaneste) uitandu-se dupa femeile aranjate, machiate impecabil.
Concluzia mea: rar un barbat intoarce capul dupa o femeie nemachiata, poate doar daca are sub 18 ani…si atunci sa n-o mai numim femeie, ci adolescenta. Cam acelasi tip de barbat, ce se proclama sinceritatea intruchipata, barfeste, mai rau decat o femeie – desi se spune ca noi, femeile, am fi in topul barfitorilor – si critica femeile neingrijite. Asadar, pentru acestia, natural este sinonim cu neingrijit.
Este adevarat, exagerarile in machiaj sunt dusmani ai feminitatii, insa, tot atat de adevarat este ca, daca la o anumita varsta lipsa machiajului te face sa fii mai feminina, dupa o anumita varsta (si mi-e teama parca sa recunosc ca eu sunt exact la acea varsta), aproape ca devine necesar. Prea putine femei arata cu adevarat senzational fara nicio urma de machiaj. Prea putine nu au nevoie de niciun artificiu de infrumusetare.
Pe de alta parte, sunt zile in care pur si simplu declar razboi machiajului. Fie pentru ca nu am chef sa ma machiez, fie nu am energie sa ma machez, fie nu consider ca este necesar sa ma machez (cred ca aici ar trebui sa folosesc o forma a trecutului…nu consideram…), fie nu am timp sa ma machez (ceea ce se intampla -of!- foooarte des). Si atunci, vad indreptandu-se spre mine priviri iscoditoare, care incearca sa descopere cine stie ce drama ascunsa, ce uriasa problema, ce neintelegere sau conflict casnic. Deodata, aud colege, din tagma celor „binevoitoare”, spunandu-mi „parca esti alta persoana fara machiaj!”. Devin dintr-odata curioasa, esti-altfel-fara-machiaj, adica sunt mult mai frumoasa asa cum m-a facut mama mea draga sau esti-altfel-fara-machiaj, alias arat jalnic, deplorabil, de nerecunoscut (adica exact cum si-ar dori ele sa arat tot timpul). Ulterior, oricate lamuriri mi s-ar oferi, oricate complimente mi s-ar face, tot ramane o doza de indoiala care ma determina sa ma intreb „Chiar arat asa de rau fara machiaj, chiar am imbatranit si nu vreau sa accept?!”. Si apoi, silitoare, o iau de la capat, desi, in strafundul sufletului meu, parca as fi vrut sa raman in acest concediu al machiajului.
Si, asfel, imi vin in minte imaginile cu mult admiratele vedete nemachiate si incep sa le compatimesc sau, dupa caz, sa le apreciez pentru ca, iata, indraznesc si ele, ca orice muritoare de rand ca mine, sa aiba o zi proasta (cum ar zice jurnalistii) – sau…obisnuita (cum as zice eu) .
In alte situatii, devin eu carcotasa de serviciu si incep sa critic, ca o babuta, pe cele din jurul meu, ba ca X are prea multa mascara, ba ca Y are un ruj ostentativ, sau cutare a golit toata cutia de pudra pe obrazul sau. In aceste momente, nu stiu cum se face, dar gandul meu se duce la sarbatorile de iarna, dar nu cu nostalgie, ci brusc imi aduc aminte de primele versuri ale unei colinde „sorcova, vesela…”. Apoi, cumintica, rup coarnele celui care ma bantuie, chem ingerasul in ajutor si redevin, repede-repede, persoana intelegatorare si tot eu ii gasesc scuze “acesta este stilul ei”, “era prea intuneric la baie si nu si-a dat seama ca a exagerat cu machiajul” sau “fii cuminte, ce treaba ai tu cu machiajul ei, fiecare e liber sa faca ce-i place!”.
Imi aduc aminte ca am fost odata la un picnic si, in loc sa fiu atenta la micii care se perpeleau si deveneau necomestibili, la copacii inmuguriti, la …orice, ca doar era primavara, eram atenta la o duduita care venise machiata de parca atunci coborase de pe covorul rosu de la premiile Oscar. Ma gandeam ca daca eu, femeie, nu imi puteam dezlipi ochii de la ea, apoi ce sa mai zica barbatii… Si, intr-adevar, uitasera si de bere, si de jocul de carti si …de masini sau politica si se stranseresa toti in jurul ei, mai ceva decat ursul la miere. As fi vrut parca sa le reamintesc in acele momente ca fac parte din categoria celor care admira naturaletea mea …afumata.
