Mulți ar spune că nu există o vârstă a bilanțului, nici în iubire, nici în alte aspecte ale vieții, pentru că nu știi când te pocnește vreo trădare sau vreo revelație sau pentru că, uneori, viața se poate schimba într-o secundă, cu voia sau, mai ales, fără voia noastră. Se mai poate spune că iubirea eternă nu există decât în cărțile cu happy-end și în filmele cu scenarii idealiste, pe când în realitate, niciodată să nu spui niciodată într-o relație.
Totuși, când e vorba de iubire, nu vreau să pornesc din start de la premise negative. Considerați-mă demodată, dar eu încă sunt de părere că dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dincolo de clișeul că dragostea durează doar trei ani, că la un moment dat dragostea se transformă în prietenie, sau nu mai există deloc, că nu există iubire, ci doar atracție, dincolo de infidelități, exemple că dragostea nu este un sentiment perimat, încă există. Nu vreau să-mi șterg din minte imaginea bătrâneilor pe care îi zăresc uneori prin parc, mergând braț la braț, după o eternitate petrecută împreună. Nu vreau să-mi șterg din minte chipurile lor senine și să le înlocuiesc cu chipurile posomorâte ale celor care au fost dezamăgiți în dragoste. Nu pentru că îi disprețuiesc pe cei din urmă, ci pentru că mi-aș dori să fiu, la vârsta bilanțului, precum cei dintâi. Sunt conștientă că nici măcar bătrâneii care își aniversează nunta de argint nu au trăit o iubire ideală, ci, poate, o iubire stabilă, o iubire care îți aduce liniște în suflet, ca o melodie veche care iți stârnește fiori de fiecare dată când o asculți, de care nu te saturi vreodată, acea iubire oldie but goldie. O iubire bazată pe repere stabile: respect, dăruire și multă răbdare. Așa îmi imaginez eu iubirea celor doi bătrănei: o iubire tăcută și înțeleaptă, care îți dă echilibru și te ajută să depășești toate greutățile inerente ale vieții în doi. Nu e o iubire bazată pe noroc, ci o iubire izvărâtă din înțelepciune.
Au avut ei noroc în dragoste sau au fost înțelepți și au știut cum să gestioneze inevitabilele situații de criză? Au avut ei noroc în dragoste sau au știut să facă nenumărate compromisuri? Au avut ei noroc în dragoste sau au iertat trădări, când noi, ceilalți, am spus stop? Au avut ei noroc în dragoste sau relația le-a fost ghidată de comunicare și valori comune? Eu cred că aceia care își aniversează cel puțin nunta de argint au știut ce înseamnă împreună, la bine și la greu și au construit acel noroc, cu efort, cu renunțări, cu sute de compromisuri, dar și cu iubire împărtășită.
Oare cum ar trebui să fie dragostea ideală? ne întrebăm adesea. Să ne înrobească, să simțim că nu putem trăi fără cel pe care l-am ales? Să ne tulbure, să simțim fiori de fiecare dată când ne aflam în prezența celui drag? Să fie doar paradis, fără ispite și pedepse ale destinului?
Unii cred că trebuie să există similitudini între concepțiile de viața ale celor care au ales să-și unească destinele. Alții, pe de altă parte, sunt la polul opus, considerând că, într-o relație, contrariile se atrag. Așa să fie? Am văzut de atâtea ori în jurul meu iubiri pasionale între un el și o ea cu firi opuse, însă, la un moment dat, când intensitatea pasiunii s-a estompat, aceste relații au fost sortite eșecului. Nu cred că atracția este suficientă ca o relație să meargă ca pe roate, este nevoie de mult mai mult. Nu știu încă secretul, dar nu cred că doar atracția îi ține uniți o viață pe cei doi batrânei care încă mai merg ținându-se de mână.
Dragostea nu înseamnă a te uita lung unul la celălalt, ci a te uita în aceeași direcție, spunea Antoine de Saint-Exupéry. Să fie, oare, aceasta mottoul celor care își aniversează nunta de argint sau regula de bază a unei relații de lungă durată? De ce doar basmele se termină cu … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, iar, în reallitate, cele mai multe relații se termină cu un divorț?
Cu siguranță, întodeauna la începutul unei relații suntem mai flexibili și ne adaptăm așteptărilor celui de lângă noi, însă, cei mai mulți, atunci când apar greutățile, când dragostea cunoaște un moment de impas, își fac bagajele și plecă. Cu siguranță, fiecare relație are un moment de răspântie, când trebuie să luăm o decizie, însă depinde de înțelepciunea noastră, de gravitatea faptelor, dacă merită să mergem pe același drum, sau nu.
Și totuși, toți am avut parte în anii adolescenței sau tinereții, după caz, de o ucenicie a iubirii, iar la un moment dat ales. Cu inima sau cu mintea. Călăuziți de pasiune sau de rațiune. La vârsta bilanțului, dacă există vreuna, vom vedea care a fost cea mai bună alegere.
