De ce mâncăm popcorn în timp ce ne uităm la filme

de

Floricele de porumb n-au fost asociate dintotdeauna cu filmele. Să consumi popcorn în timpul vizionării unui film, ceva atât de obișnuit astăzi, era strict interzis odinioară în sălile de cinema.  

Popcornul are o istorie vastă, dar de puțin timp se intersectează cu industria filmelor. Simbioza dintre gustul floricelelor de porumb și spațiul de divertisment a salvat industria cinematografică de la faliment în perioada Marii Crize din America.

Porumbul provine din teosint, o iarbă sălbatică din Mexic, diferită ca aspect de porumbul pe care îl știm noi astăzi. Cu ajutorul comercianților, porumbul s-a răspândit în toată America. Boabele de porumb care pocnesc, de unde și numele de popcorn (corn – porumb, to pop – a pocni, a crăpa) i-au distrat deopotrivă și pe cei mici, și pe cei mari.

În 1885, americanul Charles Cretors a inventat o mașinărie cu abur care a revoluționat producția de popcorn. Caracterul mobil al utilajului i-a crescut popularitatea. Popcornul putea fi produs în masă, ceea ce l-a făcut de nelipsit de la evenimentele în aer liber, de la circuri și târguri.

Un alt motiv pentru popularitatea floricelelor de porumb a fost mereu aroma lor specifică, pe care vânzătorii ambulanți au valorificat-o în avantajul propriu și în detrimentul altor tipuri de gustare.

Inițial, proprietarii cinematografelor nu concepeau comercializarea și consumul de floricele de porumb în sălile de spectacol. „Aveau pe jos covoare și carpete prea frumoase pentru a strivi popcorn pe ele”, spune Andrew Smith, autorul cărții despre istoria floricelelor de porumb, „Popped Culture: A Social History of Popcorn in America”. Filmele mute se adresau unui public restrâns și nimeni nu ar fi vrut să aibă de-a face cu mizeria în sălile de cinema sau cu zgomotul perturbant al ronțăitului de floricele în timpul vizionării filmului.

Începând cu 1927, odată ce filmele au beneficiat de sunet, industria cinematografică și-a extins publicul la milioane de spectatori pe săptămână. Patronii de cinematografe erau pe cale să descopere noi posibilități de profit, pentru că sunetul peliculelor putea să acopere zgomotul ronțăitului de popcorn.

Marea Criză din America anilor 1929-1933 a creat o oportunitate pentru filme și pentru floricelele de porumb. Căutând o diversiune ieftină, publicul se înghesuia la filme, iar popcornul era singurul lux pe care cei mai mulți oameni și-l mai puteau permite. Boabele de porumb erau o investiție ieftină și pentru furnizori. Drept urmare, conflictul între proprietarii de cinematografe și vânzătorii ambulanți a fost inevitabil. Micii întreprinzători și-au creat propriile mașini de popcorn și vindeau floricelele spectatorilor afară, înainte ca aceștia să intre la film. Popcornul devenise gustarea clandestină a amatorilor de cinema.

Dincolo de dorința de a menține aparențele, cinematografele timpurii nu erau construite pentru a găzdui mașini de popcorn, nu aveau ventilația corespunzătoare. Atunci, pentru că tot mai mulți spectatori intrau la film cu punga de popcorn în mână, proprietarii nu au putut ignora această oportunitate financiară și le-au permis vânzătorilor să-și vândă popcornul la intrare în cinematograf în schimbul unei taxe zilnice. Vânzătorii au acceptat condiția din moment ce puteau vinde popcorn atât spectatorilor, cât și trecătorilor pe stradă.

Totuși, proprietarii cinematografelor realizau că, fără intermediari, profiturile lor ar exploda. Comercializarea gustărilor a avut un efect benefic asupra multor cinematografe în timpul Marii Crize, ajutându-le să supraviețuiască pe piață. Proprietarii acestora au ajuns treptat să înțeleagă importanța concesiunilor pentru afacerile lor și au instalat standuri de concesiune, spațiile special amenajate din cinematografe de unde spectatorii își pot cumpăra băuturi răcoritoare, popcorn și alte gustări.

Perioada celui de-al doilea Război Mondial a consolidat legătura dintre popcorn și cinematografe. Alte produse, ca bomboanele sau sucurile, au fost dezavantajate atunci de lipsa de zahăr sau de raționalizarea acestuia.

În prezent, floricelele de porumb și filmele sunt indisolubil legate. Relația dintre popcorn și filme a schimbat industria de popcorn în sine, nu doar percepția noastră asupra unei seri de film acasă ori la cinema. S-a diversificat oferta de popcorn, la fel și lista de prețuri de la cinema. Mulți spectatori se plâng de prețurile ridicate ale meniurilor de la cinema. Explicația este una economică. Din vânzările de bilete, un procent important se duce către distribuitorii de filme care, la rândul lor, cumpără filmele de la studiourile producătoare, ceea ce nu aduce mari avantaje cinematografelor. Popcornul, de exemplu, fiind ieftin și ușor de făcut, poate aduce la fel de mulți bani ca biletele la film, deci profit pentru cinematografe.

Așadar, floricele de porumb, popcornul sau cocoșeii, cum mai sunt numiți la noi, au toate șansele să-și mențină popularitatea. Pe lângă faptul că sunt ieftine și se fac ușor, floricelele pot fi o gustare ușoară (dacă nu le adăugăm unt sau sirop de caramel) și mai practică decât altele care necesită mai multă atenție (cum sunt chipsurile, când sunt consumate cu ketchup sau alte sosuri).

Articol integral pe smithsonianmag.com

Tag-uri:
· · ·
Categorii:
Life

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *