Am cea mai frumoasă meserie din lume, pentru că îmi îngăduie să primesc răspunsuri la cele mai însemnate întrebări ale vieții mele. Sigur că le-aș fi putut căuta în cărți – și am făcut-o și o fac și astfel, desigur -, dar mie îmi este dată șansa de a îi întreba pe oamenii frumoși, înțelepți, însemnați, care-mi sunt într-un fel modele, fiindcă acesta este motivul pentru care îi aleg drept interlocutori în interviuri pe care apoi le dăruiesc lumii întregi, despre toate lucrurile care contează pentru mine cu adevărat.
Nu e o formă de trufie. Nici de hoție. E doar o șansă pe care, dând-o oamenilor la fel ca mine, mi-o dăruiesc și mie însămi. Aceea de a afla cum alții au străbătut etapele îndoielilor lor, cum au învins greutățile vieții, cum și-au găsit sau și-au păstrat iubirile, cum și-au învins orgoliile, cum au devenit mai buni, mai toleranți, mai iertători sau cum au reușit să îmblânzească relația nărăvașă cu banii, o legătură tumultuoasă într-o țară ieșită din comunism și intrată în toate crizele economice ale lumii și toate crizele reașezării valorilor din inimile noastre recent democratizate.
Am să vă rog să citiți astăzi, aici, pe Siguranță Financiară, câteva extrase din dialogurile pe care le-am avut pentru revista pe care o zidesc, cu iubire, lună de lună, Marea Dragoste/revistatango.ro. Cu Oreste Teodorescu, cu doctorul Cristian Andrei și cu Narcisa Suciu. Sunt, toți trei, oameni valoroși, de succes, numai buni de întrebat și de ascultat. Și, în timp, vă promit că voi reveni și cu alte răspunsuri, care să vă ajute să înțelegeți câte ceva despre rolul banilor în viața noastră.
Oreste Teodorescu: O nuntă cu zero lei
Cum a fost, Oreste, nunta voastră, petrecerea?
ORESTE: A fost o nuntă foarte interesantă, fiindcă a fost o nuntă cu zero lei. În 1994, situaţia economică era îngrozitoare, tatăl meu ieşise la pensie, nu avea foarte mulţi bani, maică-mea fiind profesor universitar avea un salariu de trei lei, iar părinţii lui Lili câştigau şi ei foarte puţin, Lili era educatoare la o grădiniţă, eu făceam pe agentul comercial pe ici, pe colo. Aveam foarte puţini bani şi, în momentul în care am decis să ne căsătorim, am făcut un credit pentru a ne putea cumpăra eu costumul şi ea rochia de mireasă, plus cocarde de pus în pieptul invitaţilor, credit pe care l-am achitat după 10 ani, cu o dobânda infernală, l-am plătit de 10 ori. Am avut şansa ca la restaurantul acela, vizavi de liceul Iulia Hașdeu să întâlnim un patron căruia i-am explicat de la început că eu nu pot plăti niciun avans fiindcă nu am niciun ban, dar că sunt sigur că la sfârşitul nunţii voi avea banii să plătesc consumaţia. Iniţial m-a privit cu suspiciune, dar ceva cred că s-a produs şi în sufletul lui că a acceptat, deşi nu mai făcuse niciodată asta… Bine, nu am făcut nuntă cu dar, îţi dai seama, am făcut nuntă cu prieteni, au venit foarte mulţi, vreo 120 şi ceva, dar am strâns banii cât să ne achităm toate angajamentele faţă de lăutar şi de restaurant. Şi am mai primit cadou de la un văr de-al mamei mele un sejur într-o vilă la Mamaia, aşa că ne-am făcut săptămâna de miere într-o căsuţă cam ca o vilă…
Narcisa Suciu: Mă interesează lucrurile care înseamnă ceva în afara valorii lor materiale
Mutarea ta în Finlanda a presupus o detaşare de cele materiale…
NARCISA SUCIU: Eu nu sunt foarte ataşată de cele materiale. Dacă acum îmi spui că îţi place bluza de pe mine, ţi-o dau, chiar dacă e una dintre favoritele mele. Mă enervez când pierd lucruri. Se întâmplă rar. Mă interesează lucrurile care înseamnă ceva în afara valorii lor materiale, de exemplu, cerceii cu ametist pe care îi am de la soacra mea, pe care i-am primit cadou de ziua mea. Nici nu mă duc să îmi văd casa când vin în România. Stă o fată acolo, care cântă şi ea. I-am zis doar atât: ai grijă de casă ca şi cum ar fi a ta, că vezi și tu ce greu se câștigă banii.
Cât de greu se câştigă banii din cântat? Se câștigă?
NARCISA SUCIU: Având în vedere că eu… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro răspunsul Narcisei Suciu și afirmațiile despre bani ale doctorului Cristian Andrei.
